Cum am primit o oferta de angajare intr-un spital din Anglia la doar 2 zile dupa ultimul examen de postliceala

Pe scurt: cu ceva noroc, pregatire din timp si bazandu-ma pe cunostintele mele de limba engleza. Faptul ca 3 ani de zile am mai si facut cate ceva in practica in spital a ajutat destul de mult.

Pe lung:

Pentru a lucra in Anglia ca asistent medical PROASPAT ABSOLVENT, NMC-ul (oammr local) trebuie sa iti recunoasca studiile si sa iti emita dreptul de libera practica, materializat printr-un numar (PIN).

Pentru asta trebuie sa te inscrii in oammr, sa strangi niste acte, sa le traduci si legalizezi, sa completezi un formular pe site-ul NMC, primesti acasa un plic cu un formular, printezi un al doilea formular, treci cu toate pe la scoala, oammr, medicul de familie, medicul de medicina muncii (daca e cazul), strangi semnaturi, stampile si hartii, le trimiti la NMC inapoi si astepti. Platesti si 110 lire plus 130 pentru inscriere si cotizatia anuala. Apoi (sau intre timp) ori iti depui direct candidatura la spitale, ori apelezi la intermediari.

Ce am facut eu?

Am intrat intr-un grup de facebook cu cateva mii bune de membri, cu Asistente Medicale romane in UK. E creat de o agentie de recrutare (nimic neobisnuit).

Din ceea ce ziceau oamenii pe acolo, in ultimele luni am facut o lista cu agentiile de intermediere care erau recomandate CONSTANT de alti romani. Pana acum, lista e cam asa: VPL healthcare, Reach HR, CPL healthcare, MMA, PCQ recruitment.

Cu cateva saptamani inainte de examen am completat formularul ala on-line de pe site-ul NMC, mi-a venit plicul (cu un numar temporar de inregistrare, PRN). Mi-am updatat CV-ul (in engleza) cu ce am facut eu prin spitale in timpul scolii, cu perioadele de voluntariat, diploma de la crucea rosie romana, am facut un e-mail standard si m-am apucat sa trimit e-mailuri (sau sa folosesc formularele de contact) catre agentii de recrutare. Cele de mai sus, plus altele care pareau sa nu fie chiar cazute din pom.

Unele agentii nu mi-au raspuns deloc, unii mi-au zis sa mai astept pana dupa ce iau diploma de la scoala (desi le ziceam ca asta presupune o asteptare lunga si altii au primit PIN-ul si fara diploma), unii mi-au zis sa astept pana iau examenele, altii mi-au zis ca nu ma pot recomanda decat pentru Nursing Homes, pentru ca “spitalele cu care lucreaza ei nu vor asistenti medicali nepregatiti”. Altii au fost foarte ok. Am avut atatea discutii telefonice cu “please tell me, in English, what you did in these 3 years and why do you want to be a nurse and work in England” incat mi s-a acrit un pic. Dar mi-a trecut. Acreala. 🙂

Aveam programate 2 interviuri saptamana aceasta. Unul s-a anulat (sau transformat intr-un interviu pe skype). Altul a venit, a fost ok si s-a materializat intr-o oferta de angajare (pentru momentul cand voi avea PIN-ul sau mai repede, daca totul va fi in regula cu background check-urile lor). Aproape ce vroiam eu: Chirurgie (nu inca Operating Theatre, dar daca ma voi descurca si voi castiga “skills and knowledge of our system” ma pot muta).

Salariul standard de RN intr-un spital NHS, band 5, incepator. Oras maricel, spital universitar. Pe scurt, un inceput foarte bun pentru cautarea unui loc de munca. Daca nu gasesc nimic altceva, este o senzatie foarte misto sa stii ca ai o oferta pe care te poti baza (ma rog, nu la nesfarsit).

Ca beneficii oferite de spital: plata uneia dintre taxele de inscriere in NMC, cazare subventionata primele 2 luni (in limita unei sume fixe), plata unui bilet de avion dus, plata unui bilet de avion dus-intors in Romania dupa 6 luni (durata primului contract).

Pentru cine e curios, interviul in sine a fost simplu: niste calcule legate de administrarea de medicamente, un set de intrebari scrise, apoi interviul fata-n-fata cu 2 Senior Nurses. In timpul interviului am avut intrebari standard de resurse umane, urmate de cateva despre ce am facut in scoala, ce am facut in spitale, cu ce realizari sunt mandru din timpul “carierei” mele de nurse si, la final, cateva scenarii clinice – ai pacientul X, ce faci cand… Colegele de anul trecut imi povesteau ca au fost puse sa faca un Nursing Plan pentru un pacient cu o afectiune. Alte asistente de pe grupul mentionat mai sus au fost puse sa discute pe marginea unui Nursing Plan venit de acasa. Altele au fost intrebate multe informatii despre ingrijiri pentru pacienti care sufera de dementa, paliative si comunitate (asta pentru cei care plecau la Nursing Homes).

Ca la ultimele examene orale, am fost oprit din ceea ce spuneam de catre intervievatori, pentru ca pur si simplu nu aveau timp sa asculte tot ce le ziceam eu. “He talks so much…” i-au zis unei colege care a urmat dupa mine. 🙂

Ce m-a enervat a fost faptul ca nu i-am putut citi pe interlocutori. Poate pentru ca erau britanici? Au pastrat cam aceeasi expresie de interes usor fortat pe parcursul intregului interviu. Bine, poate asa considerau ei ca e mai profesionist din partea lor? Poate sunt eu obisnuit cu romanii nostri, unde iti dai seama (cu un pic de antrenament) daca le-ai placut si daca te vor angaja relativ usor.

Faptul ca le-am mentionat niste lucruri pe care le citisem pe site-ul spitalulului, in rapoartele lor anuale (ca au multe zile MRSA bacteraemia-free, ca au o rata de invidiat de infectie spitaliceasca – practic 0 – cu C. difficile, ca pacientii lor au un numar minim de escare) nu mi-a castigat decat un pat on the back verbal “you’ve obviously done your research“. Pfff, parca eu imi doream sa fie totul mai greu. :))

Citind tot ce am scris, stiu ca pare prea simplu. Ce naiba, imi gasesc un job in strainatate si nici macar n-am dreptul de munca in Romania (asta vine abia saptamana viitoare)?

Asa a fost pentru mine (si nu numai).

Pentru cine se intreaba de ce nu am dat numele agentiei sau al spitalului: numele agentiei il voi oferi cand voi semna un contract de munca, iar spitalul… 3 ani de zile am refuzat sa ofer prea multe detalii despre mine pe blog, n-o sa ma apuc acum sa spun unde o sa lucrez.