Tratamentul experimental pentru Ebola – ce se stie pana acum

Scriam cate ceva despre Ebola saptamana trecuta. Spuneam ca nu exista vaccin sau tratament pentru ea inca si ca pacientii sunt tratati in mare doar cu transfuzii.

Ei bine, se pare ca cei doi americani infectati cu Ebola (angajati ai unei organizatii de caritate) au fost inoculati cu un tratament experimental bazat pe anticorpi monoclonali si ca raspund destul de bine la tratament (nu au murit inca – ceea ce e o realizare in sine).

Medicamentul experiemental se numeste ZMapp si este obtinut printr-o colaborare intre 2 mici companii de biotehnologie/farmaceutica (Mapp Biopharmaceutical, Inc. si LeafBio), combinand rezultatele lor cele mai promitatoare (anticorpii cei mai eficienti) intr-un medicament.

Ce sunt anticorpii monoclonali? In mod normal, la prezenta unui agent cu potential patogen in corp, sistemul imun se activeaza. Anticorpii au un rol important in raspunsul imun, identificand si legandu-se de un antigen prezent pe intrus, ceea ce duce la distrugerea acestuia de celelalte componente ale sistemului imun. Anticorpii monoclonali sunt obtinuti prin bioinginerie genetica, avand o afinitate pentru un antigen anume. Daca nu te intereseaza mai multe informatii pe tema asta, ignora urmatorul paragraf.

Anticorpii sunt niste glicoproteine. Sunt printre cele mai abundente componente ale plasmei din sangele uman (aprox. 20%). Sunt numiti si Imunoglobuline si sunt de 5 tipuri la mamifere (IgG, IgA, IgM, IgE, IgD).

O parte din raspunsul imun presupune identificarea de sistemul imun a unor antigene (proteine de obicei, dar pot fi si polizaharide sau lipide) pe suprafata agentului patogen (toxina, bacterie, virus, celula canceroasa etc.) si secretia de anticorpi – majoritatea specifici pentru un antigen anume, care apoi moduleaza raspunsul imun: inactiveaza direct intrusul, activeaza sistemul complement (care poate distruge direct sau marca pentru distrugere agentul strain) sau activeaza celulele-efectoare din sistemul imun (fagocitele, care “digereaza” intrusul, mastocitele, care se degranuleaza, astfel elimina niste substante cu rol in coagulare si atacul intrusilor, celulele Natural Killer vor elimina citokine si citotoxine care vor duce la distrugerea intrusului).

Cum apar prima data anticorpii? In sange avem un tip de celule albe (celule B “naive”) plasmocita inactivacare prezinta aproximativ 100.000 anticorpi legati de membrana de la suprafata lor. La contactul unui anticorp cu un antigen de pe o celula straina, cu ajutorul unor alte celule albe (celule-helper T), plasmocita se multiplica in mai multe celule-efectoare, care secreta un numar mare de anticorpi noi, specifici noului antigen, care sunt eliberati in circulatie. Aceste celule nu supravietuiesc foarte mult, mor dupa cateva zile de efort intens. Unele supravietuiesc si migreaza catre maduva osoasa, unde devin celule B cu memorie, care contin anticorpii noi. La o noua infectie, ele migreaza in sange si se activeaza si multiplica, secretand din nou anticorpii, neutralizand rapid pericolul. Anticorpii pot ataca (in anumite conditii) si celulele proprii (self), inclusiv pe cele canceroase, cu aplicatii imense in tratamentul cancerului, dar asta e deja alta discutie.

Se stia inca dinainte de 1930 ca se poate obtine imunizare pasiva prin transferul de sange de la animale imunizate (expuse la boala si care au supravietuit) la animale ne-imunizate pentru a proteja impotriva difteriei. Acest tip de terapie cu ser era folosita pentru a trata infectiile inainte de aparitia sulfonamidelor si, mai apoi, a antibioticelor, dar este relativ nesigura si non-specifica. Adica exista riscul contaminarii pacientului cu alti agenti patogeni + exista sansa sa nu avem o cantitate suficient de mare de Ig in serul transfuzat.

Cu ajutorul tehnologiei hybridoma, inventata in 1975, se obtin Imunoglobuline omogene prin combinarea unor celule B(recoltate de la soareci) producatoare  de un anticorp specific cu celule de mielom (cancer al celulelor B). Aceasta tehnologie este scumpa, deci limitata dpdv al aplicabilitatii pe scara larga la costuri acceptabile – dar in ultimii ani se experimenteaza cu folosirea ca mediu de cultura a frunzelor unei specii de planta de tutun modificata genetic.

Se stie ca acum 20 de ani, la alta epidemie de Ebola, un grup mic de pacienti (8) au fost tratati cu sange de la un pacient care a supravietuit bolii (pacient convalescent). 7/8 au supravietuit. Aceste rezultate au fost refacute in conditii de laborator, pe maimute, de cel putin 2 ori si nu s-au obtinut aceleasi rezultate imbucuratoare.

Tratamentul cu anticorpi monoclonali a fost testat pana acum pe maimute, cu rate imbucuratoare de succes, dar era inca departe de testarea pe oameni. Ceea ce ridica multe intrebari despre etica acestui tratament acum – merita sa risti folosirea unui tratament experimental pe niste pacienti care au sanse scazute de-a supravietui sau nu? Plus, este scump si dificil de produs in cantitati mari. Cum il oferi unor pacienti din niste tari extrem de sarace?

Mai multe informatii si in newsfeed-ul excelent de pe Vox.

patogeneza virusul ebola

Ca alta veste buna, in momentul de fata exista cel putin 2 companii care incearca sa dezvolte un vaccin anti-Ebola.

Advertisements

2 Comments

    1. Well, tin minte ca am citit articolul original pe Plosone si mi s-a parut o tzara slab documentat si presarat cu niste informatii incomplete. De exemplu, se stie destul de mult despre modul de actiune al virusului si de ce este atat de violent in manifestare – atata doar ca nu s-a putut inca trece de la intelegerea patogenicitatii virusului la un tratament eficient. Problema vine si de la faptul ca virusul loveste intr-o zona a lumii cu sisteme de ingrijire medicala limitate, si ca omoara pacientii repede, ceea ce face un pic mai grea observarea bolnavilor. Chiar si-asa, e plin PubMed-ul de lucrari stiintifice despre virusul Ebola, vechi de ceva ani.
      E plauzibil faptul ca nu exista un motiv financiar pentru a face un tratament/vaccin pt. Ebola. Dar totul nu se reduce la bani. Iti dai seama ce ar insemna pentru o companie mica sa descopere un tratament pentru una dintre putinele boli virale cu multe necunoscute de la ora actuala? O lovitura de imagine pe care o pot transforma cumva in profit (pot fi achizitionati de unii mai mari, pot cauta sa faca intelegeri cu alte companii si cu guverne, ca sa-si poata externaliza productia si vinde medicamentul etc.). Nimic nu e doar alb sau negru in lumea asta.

      Oricum, totul e mai degraba o serie de articole scrise pentru ca e vorba de un virus relativ exotic, un mare hype mediatic.
      De exemplu, in tarile africane in care acum virusul se raspandeste exista un pericol mult mai real pentru cetateni: malaria. Malaria omoara mult mai multi africani anual decat ebola, inclusiv in 2014. Cu toate astea, e mai putin mediatizat acest fapt, pentru ca nu e deloc exotic – e mai mult sau mai putin o recunoastere a faptului ca africanii o duc prost si ca nu prea au acces la ingrijire medicala relativ moderna (tratament pentru malarie exista de cateva zeci de ani).

      Da, recunosc, si eu am cazut prada mediatizarii exagerate – dar eu am citit si scris despre ebola si din cauza ca imi place sa citesc lucruri pe teme de genul asta.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s