4 luni in Elvetia

Timpul a trecut foarte repede (ca intotdeauna).

Cea mai importanta concluzie dupa astea 4 luni ar fi ca primele impresii sunt foarte inselatoare.

Uau, doar 2 propozitii si am si folosit 2 truisme. Dar asta e realitatea mea. ūüôā

Ce as putea spune despre munca in Elvetia si acomodarea cu sistemul lor? Totul se misca la viteza lor. Poti incerca sa sari peste niste etape cu ceva succes, dar nu castigi mai nimic din asta, pentru ca per ansamblu tot la fel de incet vei face lucrurile.

Ce inseamna asta? Primul contract e pe 6 luni. Departamentul unde sunt angajat face operatii pentru 2 specialitati. Una dintre specialitati (oftalmologia) este impartita grosier in 3 subspecialitati: chirurgie extraoculara, chirurgie intraoculara anterioara si chirurgie intraoculara posterioara. Intelegerea la angajare a fost ca ar trebui ca dupa 6 luni sa fiu capabil sa lucrez independent in ambele specialitati dupa 6 luni, cu mentiunea ca partea cea mai complexa (chirurgia intraoculara posterioara) trebuie doar sa ajung la un nivel mediu, cat sa pot face garzi.

In mare, am reusit sa indeplinesc aceasta conditie, din octombrie am facut trecerea la ultima etapa (chirurgia intraoculara posterioara). La fiecare etapa am avut o persoana cu experienta cu care am lucrat aproape zilnic pentru 2-3 saptamani sau mai mult, care apoi a semnat niste acte in care atesta ca am vazut si apoi am facut independent fiecare tip de chirurgie (din portiunea in care am lucrat impreuna). Impreuna cu asta exista si un raport al activitatii mele, in care persoana respectiva descrie pe scurt ce am facut, ce pot face si unde imi pot imbunatati performantele.

Unele lucruri le-am invatat mai repede (prima specialitate, unde aveam experienta din Anglia, a fost cea mai usoara), altele mai incet. Ziceam ca totul s-a miscat “la viteza lor” pentru ca pentru fiecare lucru nou pe care-l faceam prima data trebuia sa am o a doua persoana imbracata steril la masa – si asta nu se poate tot timpul, pentru ca nu avem nici aici suficient personal.

Eniuei, dpdv al muncii, as putea spune ca m-am obisnuit cu sistemul lor de lucru. Il consider in continuare restrictiv si rigid (raportat la Anglia si la felul meu de-a fi), dar asta e, nu e nimic extraordinar sau imposibil.
Si incet-incet strang suficienta experienta incat sa pot sa fac cam orice operatie fara probleme majore. Din punctul asta de vedere, as putea zice ca am fost mai rapid aici ca-n Anglia (dar e adevarat ca aici am venit cu niste experienta precedenta).

relax

Nu e un loc ideal, sunt lucruri care ma deranjeaza si care nu imi vor placea niciodata (programul, rigiditatea, pontajul, reguli de igiena invechite sau contradictorii samd), dar pot spune ca, spre deosebire de Anglia, nu am mai deloc zile in care termin munca rupt de oboseala si surescitat.
Pe scurt, aici ideea de baza este sa iti faci treaba si sa pleci acasa, fara sa “duci cu tine stresul de la munca”.

Poate fi si aici stresanta munca de zi cu zi, cel putin daca judecam dupa reactiile unor colegi si colege cu mai mare vechime. Dar personal, pana acum nu pot sa zic ca am acumulat stres si oboseala.
Cele mai neplacute lucruri pentru mine au fost week-endurile de garzi (Pickett), cand am locuit intr-o camaruta de la spital, pentru ca nu aveam cum sa ajung la spital la timp daca stateam “acasa”. Si am remediat asta, pentru ca am reusit sa ma mut langa spital, intr-un apartament chiar dragut.
Deci nu e asa rea viata.

Pe scurt, nu e dracul asa negru precum parea la inceput. Apoi, nici colegii nu-s asa “rai” precum credeam. Intr-adevar, se obisnuiesc cu tine foarte, foarte greu. Dar dupa aia devin mai prietenosi (sau macar nu asa de distanti ca la inceput).
E amuzant si faptul ca fix oamenii care la prima vedere pareau mai ok s-au dovedit a fi  cei mai dificil de suportat dupa ce am lucrat cu ei mai mult timp.

 

Buun. Rezumatul lunilor astora pe scurt, cu ceva informatii specifice.

 

In Elvetia tinerii se muta des. E rar sa vezi pe cineva ca sta in acelasi loc 5-10 ani (pana nu imbatraneste). Multi vin la scoala, la universitate, la practica, apoi pleaca dupa 3-6 luni. Asta e si mai vizibil intr-un spital mare, unde ai oameni noi aproape in fiecare luna. Per total, asta pune o presiune foarte mare pe cel care vrea sa gaseasca ceva de inchiriat la un pret acceptabil si care sa indeplineasca anumite conditii.

Agentiile imobiliare au toata puterea in alegerea chiriasului, si alegerea e facuta fara transparenta, deci poti fi respins fara nici o motivatie.

Cand vrei sa inchiriezi un apartament, daca nu mergi direct printr-o “cunostinta”, trebuie sa urmezi sistemul lor un pic cretin: te duci la vizionare (nu e bine-privita inchirierea fara vizionare in prealabil), apoi completezi un formular de “candidatura” pentru apartament (musai cu o persoana care sa ofere referinte pentru tine), la care se adauga un cazier fiscal (Betreibungsauskunft), permisul de sedere si o scrisoare de intentie (cu poza actuala si semnata) – in care te descrii si incerci sa explici de ce vrei apartamentul si de ce esti potrivit pentru a deveni chirias.
Si hartiile astea trebuie trimise de regula prin posta (scrisoare recomandata), mai putini le accepta doar prin e-mail.

Esti anuntat ca ai fost ales telefonic, dar daca ai fost respins ori nu te mai anunta nimeni, ori primesti o scrisoare cu limbaj de lemn prin posta – dupa 1-2 saptamani.

Trebuie sa fii foarte atent cand te muti, pentru ca trebuie sa dai preaviz strict. Daca ai 3 luni preaviz, 3 luni fara o zi nu sunt acceptate. Daca ai 1 luna si dai preavizul pe 1-2 ale lunii in curs, tot 2 luni mai sunt de plata.
La plecarea din apartament exista un control extrem de strict al tuturor lucrurilor din apartament si a curateniei. Curatenia trebuie sa fie exemplara – apartamentul sa fie gata pentru urmatorul chirias. Fiecare urma din baie, din cuptor, din frigider poate insemna “1 ora de munca pentru un curatator profesionist”. 50 CHF/ora. Si astia se uita peste tot: la geamuri, la filtrul de la dus si chiuveta, in dulapuri samd.
Apoi, la primirea apartamentului nou trebuie sa scrii un proces-verbal cu starea lui, ca sa nu fi pus ulterior sa platesti pentru orice problema ar exista (zgarieturi, gauri, echipamente nefunctionale etc.)

Inainte de-a te muta trebuie sa platesti prima luna de chirie plus un depozit (intr-un cont special in banca – cu costuri pe care le platesti tu) de 1-3 luni de chirie. Cand chiria e 1500 CHF, asta inseamna ca ar trebui sa ai disponibili pana la 6000 CHF pentru a te muta. Salariile sunt mari, dar 6000 CHF sunt un car de bani. Nu aveam de unde sa-i platesc.
Dar exista un tip de asigurare de depozit, unde platesti unei firme intre 4 si 6% din valoarea depozitului (bani pe care nu-i mai primesti inapoi) si ei iti ofera o hartie-garantie, care spune ca ei vor plati pentru tine garantia in caz de nevoie, urmand ca apoi sa iti ceara tie banii.

In plus, majoritatea apartamentelor sunt goale (doar cu mobila in bucatarie, daca ai noroc). Trebuie sa-ti aranjezi si livrarea de mobila – si asta e complicat cand lucrezi. Unii angajatori ofera o zi sau o jumatate de zi libera pentru mutat (in contract). Eu am asta in contract – dar nu mi s-a oferit, pentru ca nu era personal suficient in ziua mutarii mele.

Primele zile dupa mutare au fost foarte grele, pana mi-am asamblat mobila si mi-am aranjat hainele a durat 1 saptamana. Acum e ok.

Cand te muti dintr-un loc in altul, trebuie sa ti se updateze permisul de sedere/munca elvetian. Fiecare mutare inseamna 60 CHF (taxa pe un nou permis). Fiecare mutare inseamna si o schimbare a valorii taxelor platite (orasele mai mari au taxe mai mari ca cele mai mici).

Fiecare oras are un mod diferit de-a colecta gunoiul. Inclusiv in acelasi oras se poate intampla sa ai niste cartiere care il colecteaza separat, altele il colecteaza la gramada. Gunoiul in general se colecteaza in saci speciali, pe care ii cumperi de la orice supermarket, dar care sunt inscriptionati cu numele primariei orasului unde locuiesti. Anumite orase permit colectarea gratuita a unor deseuri reciclabile in anumite zile ale lunii (din fata blocului), sau ofera si niste zone de colectare (gratuita sau pentru niste taxe mici/kg colectat).
Unde gunoiul e colectat selectiv, se dau amenzi mari pentru gunoiul gresit aruncat (gen gunoi menajer bagat intr-un balot de hartii/cartoane). Exista pana si niste “detectivi de gunoi” – care sunt angajati sa caute scrisori sau acte care sa identifice persoana care a aruncat gunoiul gresit si sa-i dea amenda apoi.

Eu am avut o gramada de cartoane dupa ce am asamblat mobila. Voluminoase, dificil de carat. Abia ieri am putut sa le arunc, in ziua “speciala” de colectat cartoane. Plasticul trebuie sa-l duc la zona de colectare (din fericire, e aproape).

Alta chestie mai speciala la elvetieni e ca in cladirile de apartamente se folosesc masini de spalat la comun. Mai rar sunt inchiriate apartamente cu masina proprie. Daca vrei sa-ti cumperi masina ta si s-o montezi, trebuie sa iti dea permisiunea agentia imobiliara. Si cand folosesti ceva la comun, trebuie sa te inscrii pe o lista, nu poti s-o faci cand vrei tu.

Linistea trebuie respectata cu strictete. Daca faci baie dupa ora 20:00 sau vorbesti zgomotos sau asculti muzica un pic prea tare dupa 20:00, te poti trezi cu politia pe cap sau cu o scrisoare amenintatoare de la agentie – in care ti se spune ca ti se poate anula contractul daca continui cu zgomotul.

Locurile de parcare de la primarie sunt destul de putine. Cam tot timpul se gasesc locuri de parcare de durata la particulari, dar costul variaza intre 100 si 200 CHF pe luna.

Asistent Medical in Elvetia (2)

Au trecut 6 saptamani de cand am ajuns aici.

Intotdeauna cand ajungi intr-un loc nou si/sau incepi sa faci ceva nou, cel mai important concept este cel de “curba de invatare“. Cat de repede/lin ajungi de la un punct 0 pe axa timp/cunostinte la un punct in care poti functiona independent la un nivel acceptabil.

Trebuie sa admit ca este evidenta importanta experientei. Post hoc, strict din punct de vedere profesional, decizia de-a strange experienta in Anglia pentru cativa ani se dovedeste una buna.

Din punct de vedere “cetatenesc“, mi-am rezolvat pana acum majoritatea problemelor de inceput: permis de sedere, cont bancar, telefon/numar local, aranjarea casei (un studio, mai precis) mai pe placul meu, abonament la sala, transport in comun, apoi asigurare de sanatate si alte asigurari specifice Elvetiei. Si imi caut un apartament pentru mutat pe termen lung.
Mai multe despre subiectele astea mai la final.

Din punct de vedere profesional, am avut suisuri si coborasuri.

Desi experienta stransa in Anglia m-a ajutat foarte mult, in acelasi timp a fost si un blestem, din 2 motive: tot timpul tinzi sa faci ceea ce esti obisnuit sa faci (deci cand dai peste ceva similar, dar diferit, e gresit sa repeti EXACT aceiasi pasi ca inainte – pentru ca noul loc are noi reguli) si nu te poti opri sa nu faci comparatii (dar acolo asta mergea mai bine, dar acolo ma intelegeam mai bine cu colegii/chirurgii, dar acolo nu se intampla asta samd).
Cu cat esti mai capabil sa inlocuiesti rutina veche cu rutina noua, cu atat vei fi mai eficient. Cu cat faci mai putine comparatii cu vechiul stil de munca, cu atat vei fi mai putin nemultumit de noul stil de munca. Suna usor, dar nu e deloc.

Am 2 specialitati mari si late de invatat. Dupa 1 saptamana de aclimatizare, cand am fost “suplimentar” (tot timpul “umbra” cuiva), am avut 4 saptamani la prima specialitate, urmate de 8 la a doua. In planul sefei mele, dupa aceste 13 saptamani, ar trebui sa fiu capabil sa functionez independent in majoritatea situatiilor – deci sa pot fi alocat pentru a face “gńÉrzi” (Pikettdienst).

Si uite cum incep comparatiile: din punct de vedere al planificarii, sistemul e mult mai bine gandit ca in Anglia, unde am fost fortat sa invat o ciorba, cate putin din 4 specializari. La asta adaugam sistemul de lucru din Anglia, cu 4 zile din 7 muncite, si pot afirma ca inceputul acolo a fost mult mai greu –¬† invatai ceva, apoi refaceai asta peste 2-3 saptamani, evident ca uitai.

Aici ai continuitate. Faci zi dupa zi, operatie dupa operatie, daca esti deschis la minte, strangi experienta rapid. ATATA TIMP CAT ESTI SPRIJINIT. Dpdv declarativ, toata lumea e dispusa sa te invete si sa te sprijine, dar fiecare o face in felul lui, si aici se practica stilul de educatie “taci si repeta perfect ceea ce te invat eu, FARA input personal”.
Daca in Anglia colegele mele erau interesate sa stiu instrumentarul, etapele operatiei si sa ma asigur ca documentatia/pozitionarea/numaratorile sunt corecte, dar aveam o oarecare libertate in a face lucrurile cum mi se parea mie mai eficient, aici se pune mai mare pret pe “trebuie sa faci totul exact cum e obisnuit chirurgul si cum sunt regulile spitalului”.

Asta introduce 2 noi surse de frustrare:
– eu sunt obisnuit sa incerc sa optimizez ceva dupa cum mi se pare mie mai corect. Asta a rezultat in nenumarate instante a lui “NU ESTE PERMIS” in ultimele 6 saptamani. In vreo 2 zile, desi sunt om calm si non-violent, mi-a venit sa-l pleznesc pe omul care-mi aducea aminte de toti educatorii pe care i-am dispretuit de-a lungul multilor mei ani de scoala. Am trecut cu bine peste momentele alea, pentru ca oamenii nu-s chiar absurzi. Daca faci lucrurile CUM VOR EI (sau cum cred ei ca e corect), te lasa in pace, ba chiar te lauda (daca e cazul).
Si aici, experienta din Anglia cu episodul de bullying m-a facut mai bine pregatit pentru asemenea momente.
– e greu sa iei totul de la inceput. E greu sa pleci dintr-un punct in care te bucuri de increderea si respectul colegilor la adresa experientei tale la un punct in care toata lume te trateaza ca pe un copil si multi iti vorbesc ca si cum esti un elev cu 0 experienta.
Din fericire, din cei cu care am avut de-a face pana acum, majoritatea au devenit mai prietenosi odata ce am trecut de statutul de “incepator” si au vazut ca nu sunt incapabil.
Din nefericire, mai multi oameni par sa fie de tipul “niciodata multumit“, deci trebuie sa invat sa ma descurc si cu astia.

Oricum, intr-un final, dupa ce ma obisnuiesc cu noul stil de munca, totul devine oarecum usor. Sigur, motive de frustrare mai exista, dar, per total, nu pot sa zic ca e asa de rau precum pare la prima vedere, ba din contra.

E enervant faptul ca toata lumea e foarte distanta si stricta la inceput si se “incalzesc” incet-incet, dar te descurci, mai devreme sau mai tarziu.

La prima specialitate, primele saptamani au fost horror, iar apoi, dupa inca 2 saptamani, eram trist ca plecam. La a doua specialitate, primele 3 zile au fost frustrante rau, urmatoarele 2 zile au fost chiar usoare – mai usoare chiar ca la prima specialitate.

Per ansamblu, pot zice ca dpdv profesional, trecand peste socul de inceput, experienta Elvetia e ok.

Mai vedem ce parere o sa am dupa urmatoarele saptamani, dupa ce va trebui sa instrumentez si operatiile mai complicate de luni-miercuri (joi-vineri sunt zile usoare).

 

Revin la partea non-legata de munca.

Contractul meu e pe 6 luni. In ciuda a ceea ce sefa mea si alti romani (care sunt aici de 10 ani sau mai mult) mi-au zis, am primit fix permisul de munca/sedere (care e si act de identitate pentru straini = Auslanderausweis) temporar (L) pentru fix 6 luni. Kurzaufenthaltsbewilligung L.
In esenta, atata timp cat ai un angajator elvetian dispus sa te plateasca – si autoritatile federale nu au o problema cu faptul ca tu faci munca aia (adica nu exista un somer elvetian dispus s-o faca), Auslanderausweis e o hartie care vine. Se reinnoieste, se prelungeste, asta e.

Importanta lui este vizibila in 2 cazuri: la controale de rutina ale politiei, la gasirea unui apartament de inchiriat pe termen lung.
Politia (mai ales in zonele de frontiera) te poate legitima si apoi intreba de ce esti aici, de cand, pana cand, ce faci samd. Daca ei demonstreaza ca esti in tara ilegal, poti fi deportat, dar procedura nu e foarte rapida. Ideea e simpla: vrei sa fii linistit oriunde ai merge, iti trebuie un permis de sedere/munca valabil.
Pentru inchirierea apartamentului de multe ori ai un proces prea intortochiat. Te duci la vizionarea apartamentului, de multe ori doar cu vechiul chirias, apoi completezi un formular si il trimiti agentiei imobiliare, care alege pe cine vrea ea, in functie de ce ai completat in formular. Ai sanse mai mari sa obtii apartamentul daca ai permis de sedere B (sau L), daca ai salariu mare (si contract cu un angajator mare), daca nu ai animale, ai referinte bune. Daca arati ca stii sistemul lor, iti cresti sansele: trimiti formularul prin posta (prin recomandata-Einschreiben), atasezi cazier fiscal (Betreibungsauszug), ai asigurare de casa si asigurare de drept civil (Privathaftpflichtversicherung si Hausratversicherung) si iti faci si o descriere frumoasa.
Evident, cand ai contract de munca pe termen limitat si permis de munca pe termen limitat, se feresc de tine ca de ciuma.

Din punctul meu de vedere, cel mai inutil de complicat si enervant lucru cu care am avut de-a face pana acum in Elvetia a fost gasirea unui loc unde sa stai. Si prima data (cand am facut-o din Anglia) si acum.
Dupa ce am trecut de socul inceputului la munca, privind pe termen lung, motivul principal pentru care as parasi Elvetia in toamna (la finalul contractului) ar fi imposibilitatea de-a gasi o forma de cazare adecvata, la un pret acceptabil.

Asigurarile de sanatate sunt un alt subiect sensibil. Ai zeci de case de asigurari, ai 4 tipuri de asigurari de sanatate de baza (Grundversicherung), ai zeci de extraoptiuni pentru asigurare suplimentara (Zusatzversicherung) si procesul de incheiere al contractului e (ca multe alte lucruri) inutil de complicat.

De cand vii in Elvetia ai 3 luni sa obtii MINIM o asigurare de sanatate de baza (Grundversicherung). Nu faci asta, esti pasibil de o amenda. Orice ai face, asigurarea de baza e valabila retroactiv dar se si plateste retroactiv de la ziua 1 de sosire in Elvetia. Ziua 1 este cea pe care o oferi tu la autoritatile locale (Anwohnergemeinde), este cea de la care va incepe si valabilitatea permisului tau de sedere/munca si poate fi si ziua in care ai avut prima zi de munca. Chit ca e evident ca (aproape) nimeni nu vine in Elvetia pe 1 si incepe munca tot pe 1.
Partea buna e ca, odata ce o casa de asigurari te-a acceptat pentru Grundversicherung, va lua in considerare si orice fel de spitalizare ai avut PANA ti-au emis polita. Partea proasta e ca ii platesti si pentru zilele in care nu ai folosit asigurarea lor.
Pentru exemplificare: am sosit in Elvetia pe 1 iunie, polita mi-a fost emisa tocmai pe 19 iulie, eu voi plati si pentru iunie si iulie asigurarea de baza.

Pentru asigurarea de sanatate de baza iei in calcul optiunile date:
cat de mare sa fie fransiza (cat platesti din buzunarul propriu pana casa de asigurari incepe sa plateasca) – asa platesti mai mult sau mai putin lunar
daca vrei asigurare cu sau fara pre-interviu (daca accepti sa vorbesti la telefon SAU cu un medic de familie SAU sa mergi la o clinica dintr-o retea acceptata INAINTE de-a merge la un medic specialist, primesti o reducere la asigurarea lunara)
casa de asigurari de sanatate – unele mai mici ofera preturi sensibil mai mici decat altele mai mari

Apoi ai asigurare de sanatate suplimentara. O optiune importanta e cea care iti adauga acoperire pe intreaga Elvetie (nu doar in cantonul tau). Apoi ai de ales daca vrei sa fii tratat in saloane “la comun” sau “individual” (la standard aproape de hotel), de profesor-doctor, cu plata totala sau partiala a acestui avantaj (privat sau halb-privat). Apoi ai asigurare pentru vizite la medic in ambulatoriu in afara Elvetiei, plus plata totala a ambulantei (chit ca esti asigurat, cu asigurarea de baza tot platesti minim 500 franci pe fiecare drum facut cu ambulanta). Unele asigurari ofera si plata partiala a unui abonament la sala (cam 150-200 franci platiti in total, dar pentru abonamente facute doar la anumite sali agreate), asigurare pentru proceduri stomatologice, optometrist si altele (care nu sunt incluse in asigurarea de baza, in mod normal).

Important de mentionat: pentru Zusatzversicherung trebuie sa completezi un formular. NU trebuie sa fii 100% onest. Pentru asigurarea de baza nu au voie sa te refuze, orice probleme preexistente ai avea. Dar pentru cea suplimentara pot sa te refuze, sau sa-ti ofere asigurare cu exceptia unei conditii medicale. De exemplu, mie o casa de sanatate mi-a oferit asigurare suplimentara care excludea orice fel de tratament pe care l-as fi necesitat care era cauzat de esofagita de reflux pe care o am de multa vreme.

 

Ultima mentiune ar fi cea legata de transportul in comun (si multe altele aici): daca stii ca o sa ramai minim 1 an in acelasi oras, merita sa-ti faci o gramada de lucruri pe un an. Abonamentul la transport in comun, sala, abonamente la muzee, asigurari suplimentare samd – toate sunt mult mai ieftine daca le faci pe 12 luni (in loc de cateva luni).

 

 

rhdr
pana la urma nu e asa rau aici ūüôā

Un pic despre emigrare

Am 34 ani.

Am copilarit in saracia lucie din anii ’90. Pe la 10-14 ani mancam foarte des cartofi cu branza si rosii – pentru ca altceva nu prea ne permiteam. Deh, familie de 5 oameni.

Pe la 14 ani a fost o mare realizare pentru mine sa-mi cumpar din banii mei o pereche de adidasi “de marca”, nu chinezarii “din piata”.

Prin liceu faceam orice fel de munca posibila pentru un minor, pentru a castiga un ban in plus, ca sa imi permit sa-mi cumpar un suc sau sa merg cumva la mare vara macar 1 saptamana.

Pana am intrat la facultate, in 2002, orice sondaj de opinie arata ca majoritatea tinerilor romani vor sa emigreze – oriunde. In perioada 2002-2008 a avut loc o schimbare de mentalitate, pentru 6 ani lumea credea ca lucrurile incep sa mearga bine si la noi. Salariile cresteau lunar, au aparut multe meserii noi (moderne), s-au inmultit multinationalele si Bucurestiul s-a modernizat (incet-incet). In acelasi timp, am avut o bula imobiliara care a facut viata in orasele mari foarte scumpa, chiar si cu salariile crescute.

A venit criza, salariile au inceput sa scada, leul a pierdut 25-40% din valoare fata de valutele mari in mai putin de 2 ani, ratele la credite au explodat, bula imobiliara s-a spart (unul dintre putinele lucruri bune).

Atunci a pornit valul 2 de emigrare masiva din Romania. S-a mai potolit abia prin 2013-2014, cand a reinceput.

emigrare.jpg

Eu am emigrat abia in 2016. Nu zic c-am facut bine ce-am facut, nu recomand nimanui sa emigreze sau sa-mi urmeze exemplul. Fiecare trebuie sa-si ia deciziile pe cont propriu.

Am terminat Colegiul National de Informatica “Tudor Vianu” din Bucuresti. Liceul “de olimpici”. Nu eram la clasa de olimpici (1 din 10) si nu am excelat la nimic in timpul liceului. Dar toata lumea a luat Bac-ul la mine in liceu (din generatia mea) si toata lumea a intrat la facultate.
Din pura consecinta a specializarii liceului, majoritatea colegilor mei au ajuns sa lucreze in IT. Si dintre cei care nu-s in IT, majoritatea o duc destul de bine in viata.
Dintre cei care au plecat, au plecat majoritar pentru bani foarte multi sau pentru posibilitatea de-a face cercetare sau pentru a-si indeplini un vis anume.
Dar nu cred ca am vreun fost coleg/vreo fosta colega care sa nu fi reusit sa ajunga chiar si in tara la un nivel de trai cel putin peste media Romaniei.

Da, daca termini unul dintre liceele mai bune din tara, ai sanse mai mari sa fii oarecum peste medie si sa te descurci ulterior destul de bine in viata.
Cine ar fi crezut? ūüôā

Ei bine, cu toate ca nu eram sarac, nu eram deloc multumit de situatia mea financiara dupa 2009, cand salariul meu a inceput sa scada vertiginos. Asa ca in ultimii 6-8 ani am fost martor interesat la multe discutii pe tema emigrarii. Multe cu fosti colegi, multe si cu necunoscuti pe internet, multe si pe blogul sau pagina mea de facebook.
Nu in ultimul rand, ultimii 3 ani i-am petrecut in strainatate.

As putea spune ca am tras niste concluzii informate pe tema emigrarii.

In primul si primul rand, nu exista nimic pe lumea asta care te pregateste pentru emigrare. Poti citi o gramada de informatii inainte, poti sa te documentezi ce ar trebui sa faci pentru a iti face primele zile/saptamani/luni mai usoare, dar asta nu inseamna ca neaparat o sa fie totul perfect. Sunt o gramada de lucruri asupra carora n-ai control sau factori pe care nu-i poti lua in calcul. Si multe depind si de motivatia personala pentru emigrare si de taria de caracter a fiecaruia.

 

Apoi, atunci cand te interesezi despre viata ca emigrant intr-o tara/un oras, ca orice altceva in viata, tind sa fie doar 2 tipuri de naratiuni de la emigranti. Prea pozitiva sau prea negativa.

Pe de-o parte sunt unii care prezinta realitatea prea optimist, fie pentru ca ei au avut niste avantaje la inceput, fie pentru ca pur si simplu le place foarte mult situatia lor din locul ala. Asta e gresit, pentru ca nu exista nimic perfect pe lumea asta, ceea ce unii ar vedea drept ideal, altii nu ar suporta si, desigur, nu toata lumea emigreaza si ajunge sa castige mult mai mult decat clasa de mijloc din locul unde emigreaza.
Pot da multe exemple de emigranti romani in Londra  care lauda totul de-acolo Рdar fie o fac din spatele unor venituri mult peste media locala, fie sunt unii care accepta sa stea inghesuiti cu straini in casa, pentru a avea mai multi bani la dispozitie. Desigur, fiecare e liber sa faca ce vrea, dar viata nu e roz pentru toata lumea.

Pe de-alta parte sunt cei care prezinta realitatea prea negativ. Pentru ca ei au avut experiente negative, pentru ca nu sunt multumiti de viata lor, pentru ca locuiesc intr-o zona rau-famata samd
Exista probleme peste tot. Parisul sau Londra sau orice alt oras mare occidental poate parea foarte frumos cand esti doar turist, dar descoperi multe probleme doar atunci cand locuiesti acolo – si vezi ca unde-ti permiti tu sa locuiesti, nu mai e asa frumos.

Ambele tipuri de naratiune sunt viciate de opiniile personale. De asta cred ca e posibil sa fii pre-conditionat sa vezi lucrurile intr-un mod gresit atunci cand ajungi in Strainezia.

Pe scurt, e bine sa se ia orice opinie personala a cuiva despre emigrare cu un gram de sare. ūüôā

 

Apoi, o problema des intalnita la romani este cea a banilor. De multe ori toate opiniile legate de emigrare se rezuma la bani. Cati faci, ce iti poti permite sa iti iei, cum poti sa-ti iei masina, telefoane, vacante scumpe si-atat.
Nu totul se rezuma la “cat e salariul”. Daca pleci din tara DOAR pentru a avea un salariu mai mare, de multe ori asta nu va fi suficient pentru a fi multumit cu viata ta de emigrant. Si apoi ajungi sa fii emigrant din ala care spune ca totul e nasol in strainatate.

Sigur, are o importanta sa stii cat vei castiga. Logica mea e simpla: daca pleci intr-o anumita tara vestica si obtii acolo un salariu apropiat ca valoare cu cel mediu pe economie, inseamna ca o vei duce acolo cam la fel ca majoritatea oamenilor din tara respectiva. Atata timp cat ei nu emigreaza in valuri, ca romanii, inseamna ca viata nu e asa grea cu salariul mediu.
Sigur, e putin probabil ca viata sa devina “excelenta” brusc, dar daca pleci din tara crezand ca pui piciorul in Strainezia si imediat o sa devii Abramovici, atunci delirezi.

O alta fateta a aspectului financiar este cea a nemultumirii constante. In toate grupurile de facebook, pe orice forum sau la comentariile la orice articol de stiri unde gasesti oferte de munca in alta tara, o sa vezi nenumarati romani care incep sa zbiere “mama, ce salariu mic, ce saracie, sclavie, nu poti trai cu asta” samd. Sigur, exista si joburi prost-platite, dar, cel putin in domeniul sanitar, nu vei muri niciodata de foame sau nu vei fi “sarac”.
Cate oferte de munca in Anglia am vazut platite cu 17-19 lire/ora, urmate de zeci de mesaje in care romanii ziceau imediat ca e putin, asta e exploatare, saracie, ca nu poti trai cu banii aia samd. La fel si in Elvetia, am vazut oferte de munca pentru asistenti medicali cu salarii normale pentru Elvetia, imediat romanii cu “dar asta e putin, nu poti trai cu asta samd”.

DA, intotdeauna se poate mai bine, se poate obtine mai mult, in anumite conditii, dar daca te plangi tot timpul ca un salariu peste media din tara respectiva este “mic” nu esti tu mare inteligent, esti doar un om ahtiat de bani, deconectat de la realitatea care-l inconjoara SI care a uitat SARACIA reala din care a plecat din tara.

In continuarea temei comentariilor despre aspectul financiar al emigrarii, exista o tendinta raspandita printre romani de a prezenta realitatea financiara drept inacceptabila. Asta costa atata, aia costa atata, cu salariul ala nu poti trai deloc acolo. Ete na!
Depinde de unde pleci, e adevarat. Dar nu emigrezi din Romania pentru ca o duceai bine foarte bine acolo.
Deci daca la finalul lunii sau a anului tragi linia si ai mancat tot timpul ok, ai avut 2 sau mai multe concedii in strainatate SI ai strans si niste bani, eu zic ca o duci bine. La asta se adauga si cheltuielile de baza (utilitati, telefon, transport, ingrijire personala si haine), desigur.

 

 

Vai, cata postarea am scris doar ca sa explic de ce ma enerveaza pe mine intrebarea “cat e salariul?

Si ca, daca te iei dupa ce spune lumea, de cele mai multe ori o sa ramai cu impresii gresite si nu o sa realizezi nimic.

Asistent Medical in Elvetia (1)

Blogul meu s-a vrut (si a ramas) un jurnal al drumului meu ca Asistent Medical, ca elev, incepator, persoana care strange experienta si asa mai departe.

Pentru 29 de luni am povestit viata mea in Anglia. Primul post a fost asta. Voi pastra un stil similar de povestit si pentru Elvetia.

Despre ce voi scrie la un inceput de drum?

Lucruri de rezolvat inainte de a veni aici, drumul aici, lucruri de rezolvat in prima saptamana in Elvetia, impresii de la locul de munca.
Un pic despre bani la final.

 

Sa incepem cu impresii de la locul de munca.

Nu e deloc usoara munca in Elvetia. In primul rand, programul saptamanal de 43 ore e foarte enervant. Ai tap-in si tap-out cu badge-ul personal la sosire/plecare, nu ai voie sa intarzii deloc nemotivat, nu ai voie sa pleci mai devreme (daca nu vrei sa ramai dator cu minute-ore la final de luna). Dupa experienta Anglia, unde lucram 34 ore, o saptamana 3 zile, urmatoarea 4 zile, sa muncesc 5 zile pe saptamana, 07:00 – 16:06, e ceva mai obositor.
Enervant e si faptul ca trebuie sa fiu prezent si gata schimbat in scrubs la ora 07:00 pentru team brief-ul zilnic, in care doar sefa sectiei spune programul zilei si eventualele informatii noi. 1 data pe saptamana team-brief-ul e ceva mai lung – atunci toata lumea comunica eventualele probleme intalnite in ultima saptamana. Nimic personal – comunicarea aia se face in spatele usilor inchise.

Per ansamblu, sistemul e similar cu Anglia, cu mult mai putina libertate personala. Fiecare are ceva de facut, foarte rar exista intrajutorare ca in Anglia, unde toata lumea ajuta pe toata lumea cu tot ce era nevoie (in special la nivel de RN/ODP, mai rar HCA). Aici se poarta “asta e treaba lui X, doar X se ocupa de asta pana la final”. Pentru fiecare porcarie mica trebuie sa anunti fie asistenta-sefa, fie pe adjunctul ei.

La nivel declarativ, toata lumea e mult mai atenta la igiena. Declarativ pentru ca, atunci cand cred ei ca nimeni nu-i vede, si ei mai aleg solutia mai rapida sau nu fac chiar ceea ce “predica“.
Astfel, toata saptamana mi-au facut observatie dupa observatie: pentru ca nu ma spalam pe maini cu solutia lor alcoolica intotdeauna inainte de a deschide ceva steril. Sau daca am luat ceva de pe jos cu manusi pe mana si nu m-am spalat cu alcool apoi. Sau daca am iesit cu masca pe fata pana la bucatarie/camera de ceai. Sau daca am pus dosarul pacientului intr-o anumita parte a calculatorului si nu in alta parte.
Asta desi in general ma spal mult pe maini, iar aici m-am spalat de suficiente ori incat sa am 4 taieturi mici si dureroase dupa doar 5 zile de munca. Fucking alcohol cleanup – dintotdeauna l-am urat.

Igiena mainilor se face aici 99% doar cu solutie bazata pe alcool. Sapunul se foloseste doar 1 data, la inceputul zilei si atat. Asta va fi o problema pentru mine pe termen lung, o sa-mi faca praf mainile, mai ales iarna…

Teoretic, ar fi trebuit sa am o saptamana de “introducere”, in care sa observ si sa nu fac nimic. IN realitate, 2 colege au fost bolnave 5 zile/5 si o a 3-a s-a imbolnavit vineri. La care se adauga 2 femei care au plecat inainte de-a veni eu (au terminat in mai), un coleg care va pleca in urmatoarele saptamani si nu am o parere foarte buna despre locul asta.
Dupa experienta Anglia, in opinia mea, un loc din care lumea pleaca des si multi oameni nu vin la munca “pe caz de boala” (reala sau nu) e un loc care are probleme majore.

Cei care ma urmaresc pe facebook au aflat deja ca am probleme mari cu limba lor. Pe langa faptul ca nu stapanesc germana ca pe engleza, dialectul localnicilor e extrem de obositor. Trebuie sa ma concentrez foarte tare ca sa inteleg tot ce mi se cere, si chiar si-atunci pierd multe lucruri sau inteleg gresit. E frustrant.
Si e frustrant si pentru ca imi mai zic chestii si pacientii si nu inteleg exact ce mi-au zis. Aaaaah, I miss England and the Cockney accent.

In afara de asta, tot procesul asta de introducere a fost oarecum sabotat total (din cauza personalului lipsa).
2-3 colege mi-au raspuns la toate intrebarile si mi-au explicat tot ce era de explicat, 1 coleg s-a rezumat la a imi face observatii si a imi tot spune “nu e inca momentul”, altii au vorbit mult (si la propriu n-am inteles mai nimic din ce mi-au zis) probabil pe langa subiect, altii pur si simplu m-au ignorat total, si-au vazut de treaba lor fara sa se oboseasca sa-mi spuna cum se fac lucrurile “corect” si de ce.

Pe de alta parte, pentru ca sistemul e atat de similar cu Anglia, odata ce am invatat pe unde sunt unele si altele si am prins cateva idei de workflow, am fost capabil sa fac si anumite lucruri independent. Daca as fi stiut germana mai bine SI nu ar fi vorbit toti pe pasareste (care NU e Hochdeutsch), ar fi fost mai simplu.

Multe lucruri pentru care exista “mica intelegere” in Anglia se fac aici cu multe reguli.
Un exemplu simplu: concediile. Trebuie sa iti alegi cele 6 saptamani de concediu pentru anul viitor PANA la finalul lui octombrie anul curent. Exista si posibilitatea de-a cere maxim 2 zile libere “la alegere”/luna cu minim 2 luni in avans, dar atat – si doar cand numarul de angajati o permite.
Au disparut concediile luate cu 2 luni inainte, combinarea de days off cu concediu ca sa ai mai multe zile de vacanta si libertatea din Anglia. La naiba, si Anglia e orice, numai nu “plina de libertate”.
De asemenea, deoarece nu avem 3 oameni in sala de operatie, ci 2 (un TOA sau OP-Pflege si un FaGe sau OP-Pflege), pauzele (cea de 15 minute si cea de pranz) se iau CAND VOR ALTII, nu cand vrei tu. Adica atunci cand se gaseste cineva pentru Ablösung (inlocuire).

Reversul medaliei e faptul ca totul merge ceas. De la trenuri si autobuze (stiu ca daca plec la 6:35, la 6:53 maxim sunt in spital), la programari si asa mai departe.

Mi-a placut faptul ca mi-au dat vestiar din ziua 1 (in Anglia nu am primit vestiar nici dupa 30 luni acolo, unii nu aveau nici dupa 10-15 ani), m-a enervat sistemul lor de reducere la masa, cand trebuie sa-ti incarci bani pe badge, pe care apoi il folosesti ca portofel electronic (daca vrei reducerea de 1-2 franci la majoritatea felurilor de mancare).
Imi place faptul ca spitalul are cam 1 restaurant in fiecare cladire medie sau mare, nu imi place ca nu sunt foarte multe optiuni de mancare gatita in cladirile in care lucrez eu (sunt 2 alaturate). Daca vreau mai multe optiuni, trebuie sa merg la alt restaurant, in alta cladire, pe afara sau pe la subsol.

Si aici exista operatii care se termina prea tarziu, si aici e o problema asta – daca 2 sau 3 sali de operatie termina dupa 4, atunci e o problema mare cu plecatul la timp. Per ansamblu, cel mai mult timp se pierde cu anestezia, unde sistemul lor mananca mult mai mult timp decat sistemul britanic.

Per total, am avut o saptamana interesanta, dar cam obositoare (desi nu am facut prea multe lucruri). Colectivul de colegi e destul de ok, desi sunt oarecum impartiti pe bisericute. Localnicii sunt majoritar FaGe (un fel de struto-camila elvetiana, niste infirmieri cu 2 ani de scoala), sunt prietenosi majoritar intre ei. Instrumentistii sunt majoritar straini si mai in varsta. Medicii sunt majoritar elvetieni.

 

Un pic despre lucruri de facut inainte de venit in Elvetia

In primul si primul rand, pentru mine cel mai greu lucru de rezolvat in Elvetia a fost sa-mi gasesc undeva unde sa locuiesc.
Serios acum, a fost mai greu decat sa-mi gasesc un job. Daca pentru partea cu jobul probabil ca am trimis pe undeva pe la 50-60 de e-mailuri (candidaturi, clarificari samd) in 3 ani, pentru a-mi gasi cazare am trimis peste 60 de e-mailuri in 2 luni. E foarte dificil sa gasesti chirie din alta tara. Si pentru ca Elvetia are un stoc foarte limitat de locuinte inchiriabile, preturile sunt mari. Prin consecinta, multi elvetieni (pana la o varsta, cel putin) locuiesc la comun (2-3-5 oameni intr-un apartament/o casa mai mare)

Daca ai bani multi (1500 franci+) disponibili pentru asa ceva, poti inchiria un apartament pe termen scurt, fara multa birocratie, pe unul din site-urile care ofera asa ceva pentru expati. Exemplu. Ulterior tot va trebui sa-ti gasesti cazare independent, pentru ca chiria la un apartament din asta e peste pretul pietei si oricum sunt, de regula, inchiriabile doar pentru un termen limitat.

Mai exista variantele semi-hoteliere (airbnb, booking, agoda etc), in care inchiriezi o camera de la un privat pe termen mediu (30+ zile), urmand ca apoi sa-ti gasesti singur chirie.

Apoi exista varianta WG (Wohngemeinschaft), in care inchiriezi o camera intr-un apartament sau casa, in care vei locui cu niste straini. E modul cel mai ieftin de-a sta undeva in Elvetia, contractul poate fi si pe o perioada scurta (6 luni), dar depinzi de persoana care a pus anuntul. Vorbesti cu ei telefonic sau prin e-mail, te pot respinge foarte usor fara prea multe motive. Site-uri aici sau aici.

Apoi iti poti incerca norocul pe unul dintre portalurile elvetiene de imobiliare. Immowelt, homegate, alle-immobilien. Exista si altele (google). Personal, n-am avut deloc noroc cu ele. Agentii (sau rarii proprietari) vor contract pe minim 1 an, vor in general sa ai Aufenthaltsbewilligung (permis de sedere/munca) inainte de-a-ti inchiria orice, vor sa ai niste asigurari incheiate in avans si altele. O procedura destul de complicata – foarte dificila daca nu esti fizic in tara respectiva.

Eram pe cale sa aleg o camera prin airbnb, pana am ajuns la ultima solutie: am mers pe site-urile unor scoli superioare / al unei universitati, am cautat acolo sugestii de cazare, am gasit mai multe entitati care inchiriaza pentru studenti sau “tineri” sub 35 ani, sau oameni care lucreaza pentru public (m-am gandit ca ma incadrez).

Asa am gasit pana la urma ceva care sa-mi convina, un studio mic, cu baie si bucatarie proprie, intr-o cladire noua oarecum aproape de oras (12 minute cu trenul). Si asa am ajuns sa locuiesc… intr-o suburbie. D√©j√† vu Londra, eh? Macar garantia era mica (500 franci) si am contract care poate fi incheiat cu preaviz de mimin 31 zile.
Ca de obicei, alta problema a fost sa-mi platesc garantia si chiria, pentru ca e foarte scump sa transferi bani in Elvetia si pentru ca nu stii niciodata exact cat trebuie sa transferi ca sa ajunga exact suma ceruta. Am mai discutat despre asta, banii sunt transferati printr-o banca intermediara intai, care retine o parte din ei (cam 3-5% pentru sume sub 2000 franci) si apoi ii transfera mai departe. Comisionul ala nu e stiut de nimeni (banca ta sau banca elvetiana), de exemplu, la 1000 franci nu stii niciodata CAT trebuie sa transferi ca sa ajunga fix 1000 franci in contul elvetian. Frustrant.

Daca ai ajuns sa primesti un contract de angajare in Elvetia, ti s-au cerut deja o gramada de hartii, traduse intr-o limba oficiala a lor sau in engleza. Diplome, recomandari, adeverinte de vechime, dovezi ale vaccinarilor. Se poate trai in Elvetia si fara pasaport, dar am gasit ca e mai simplu peste tot sa folosesc pasaportul decat cartea de identitate.

Printre primele lucruri care trebuie facute la sosirea in Elvetia va fi sa te inregistrezi (Anmeldung) la Einwohnerdienste. Acolo ti se va oferi Permisul de sedere/munca (Bewilligung), care e obligatoriu pentru o sedere mai lunga de 3 luni (sedere cu sau fara munca). De la sosirea in Elvetia ai 14 zile sa te inregistrezi la Einwohnerdienste, si iti vor trebui: Pasaport, Contract de munca (daca e cazul), Contract de chirie, Certificat de casatorie (daca e cazul) si 1 poza de tip pasaport. Am mentionat asta acum pentru ca  Certificatul de casatorie e util aici pentru ca nu toti barbatii sau femeile care nu si-au schimbat numele de familie vin cu Certificatul asta dupa ei.

 

Eeeeniuei. Sosirea in Elvetia. Ori vii cu masina personala, ori vii cu busul, ori vii cu trenul, ori cu o combinatie de avion + tren/bus. Elvetia are 3 aeroporturi internationale: Geneva, Basel si Z√ľrich. Mai exista cateva aeroporturi mici, dar sunt rezervate majoritar zborurilor regionale.
Din Romania avem (in 2018) zboruri directe catre Basel (Wizzair) si Zurich (Swiss). Taromul avea o ruta catre Geneva, dar a renuntat la ea.

International Airport Map airports in switzerland switzerland airports map 800 X 568 pixels

Ca variante oarecum apropiate (si ieftine din Romania) ar mai fi Milano, Torino, Lyon, Strasbourg si Stuttgart – in functie de zona unde vei locui si cand iti cumperi biletul, e posibil sa iesi mai ieftin decat sa zbori direct in Elvetia.
Personal, am avut de-ales in a zbura catre Z√ľrich +bus/tren (o varianta de 410 euro, cautare cu 3 luni in avans) si a zbura catre Bergamo (Milano) si a lua o combinatie de bus+tren, ceea ce m-a costat 120 euro (cu bagaj de cala).

 

Cateva lucruri de rezolvat in prima saptamana in Elvetia:

Anmeldung la Einwohnerdienste pentru Aufenthaltbewilligung. Sunt mai multe tipuri de permise de munca/sedere (Bewilligung). Se elibereaza sub forma unui document de identitate (Ausweis).
Pentru cei care se muta in Elvetia, avem pe termen scurt, pana la 1 an (Kurzaufenthaltsbewilligung L), pe termen mediu, 1-5 ani (Aufenthaltsbewilligung B) si pe termen lung, dupa minim 5 sau 10 ani de sedere neintrerupta in Elvetia (Niederlassungsbewilligung C).
Pentru ca romanii sunt considerati emigranti economici, pana in vara lui 2019 numarul de permise de sedere pe termen mediu (B) sunt limitate la 999/an pentru romani si bulgari. Adica le obtii foarte greu.

Eu am cerut Kurzaufenthaltbewilligung L pe un an, dar cel mai probabil voi primi unul pe 6 luni, pentru ca atata dureaza contractul meu initial. Deci va trebui sa-l reinnoiesc peste 6 luni. Si fiecare inregistrare si Ausweis costa (cam 130 franci in total, in zona mea). E important sa te inregistrezi la primaria (Einwohnerdienste) unde locuiesti. Daca stai in suburbie, nu te duci la primaria orasului mare, ci la cea a suburbiei (ceva ce colegii mei nu au stiut sa-mi spuna, am facut un drum degeaba).
Poze de pasaport e bine sa ai din Romania. Costa cam 10 franci aici la un automat de poze. ūüôā

Deschiderea unui cont bancar in Elvetia. Cu mici exceptii, majoritatea angajatorilor elvetieni prefera sa plateasca salariile in cont. E imperios sa-ti deschizi cont cat mai repede, pentru ca sa primesti primul salariu – pentru ca vei avea nevoie de banii aia foarte repede, in ritmul in care vei face cheltuieli aici.

In Elvetia exista banci nationale si banci cantonale. Bancile cantonale sunt ceva mai mici, dar au niste avantaje in cantoanele de unde sunt. De regula, bancile cantonale (din cantoane diferite) colaboreaza intre ele, deci ai mici avantaje la bancile “din retea”. Pe de alta parte, bancile nationale sunt mari, de regula au/sunt si sucursale in/din alte tari, deci sunt “mai sigure”.
Toate bancile au mici avantaje si dezavantaje, trebuie sa stai sa le studiezi oferta destul de mult pentru a te hotari care e cea mai potrivita pentru tine. Unele au comisioane mici la retragerea de bani de la bancomate din alte tari, altele nu au comisioane. Unele nu au carduri contactless, altele au carduri contactless, dar iau un comision mare la plati facute cu ele in afara Elvetiei. Unele au comisioane mici la transferurile bancare in afara tarii, altele au comision de administrare lunar minim (in anumite conditii). Unele au comisioane de inchidere a conturilor!
Atentie la ce carduri de debit ofera, multe ofera V-Pay, care e aproape inutil in afara Elvetiei.
Dpdv financiar, toate ofera cam aceleasi conditii: 0% dobanda la contul curent, 0.1% dobanda la economii
Eniuei, bancile nationale sunt Raiffeisen, UBS, Postfinance, Credit Suisse plus 24 banci cantonale.
Pentru deschiderea unui cont nu e nevoie de multe hartii: pasaport si contract de chirie.

 

Abonamente lunare pentru transport in comun: transportul local in Elvetia e foarte scump. Desi distantele parcurse sunt mici tot timpul, totul costa mult. Deci e bine sa-ti faci abonament lunar pentru transportul in comun cat mai curand posibil.
Ca optiuni suplimentare, poti sa-ti faci si unul dintre cele 2 abonamente “nationale”: General Abonnement (GA), cu care poti sa mergi oricand, oriunde in Elvetia, cu trenurile nationale si cu transportul in comun local (inclusiv barci sau ai preturi reduse la calatoria cu telegondole in anumite statiuni montane). Costa 3860 franci pe an la clasa a 2a (sau 340 franci pe luna).
Halbtax Abo, cu care primesti 50% reducere la toate calatoriile cu trenul in Elvetia (si 25% la calatoriile in Germania, Austria, Franta) pentru 1 an, la 185 franci/an (165 franci in primul an).
Abonamentul pentru transportul in comun intr-un singur oras costa pe undeva pe la 800 franci pe an sau 80-90 franci pe luna (in functie de oras).

 

Incheierea unei polite de asigurare medicala: serviciile medicale in Elvetia sunt foarte scumpe. Ambulanta nu e gratuita (si daca ai asigurare, trebuie sa-ti faci extra asigurare daca vrei sa nu platesti pentru ambulanta). Angajatorii nu-ti ofera decat asigurare de accidente si atat – tu esti obligat prin lege sa-ti faci asigurare medicala (privata). Ai maxim 3 luni sa faci asta dupa ce te-ai mutat in Elvetia.

Exista 2 concepte cu care trebuie sa te obisnuiesti: fransiza (cost minim anual pe care il platesti din buzunar pana incepe sa plateasca asigurarea) si reduceri in functie de tipul de asigurare de sanatate incheiata.
Fransiza poate fi de la 300 pana la 2500 franci/an. Anumite costuri suplimentare trebuiesc platite din buzunar (de ex. pentru operatii elective, spitalul meu factureaza 150 franci extra “pentru medicamente”). Fransiza e mai mare, asigurarea medicala lunara e mai mica. Fransiza e mica, asigurarea medicala e mai mare.
In afara de asta, ai tipuri de asigurare: “normala” – alegere libera la tratamente, medici si spitale in cantonul unde locuiesti, “HMO” – primesti o reducere la costul asigurarii lunare daca in caz de boala te duci intai la un medic din reteaua agreata de asigurator, “Telmed” – primesti o reducere la costul asigurarii lunare daca in caz de boala suni intai la un telefon specific, pentru a ti se recomanda ce sa faci mai departe, “Medic de familie” – primesti o reducere la costul asigurarii lunare daca in caz de boala te duci intai la medicul de familie.
La astea se adauga diverse pachete suplimentare pentru urgente, ingrijire medicala in afara tarii, dentist si altele.
Cel mai bun instrument pentru a gasi o asigurare de sanatate potritivita e comparis.ch.

 

Si, la final, pentru o idee despre cat de scumpa e Elvetia si cati bani iti trebuie pentru a emigra fara griji:

In primele 7 zile aici am reusit sa cheltuiesc nici mai mult, nici mai putin de 1300 franci, la care se adauga din urma 1500 franci pentru chirie pe prima luna si garantie pentru studio. Plus 120 euro pentru a veni incoace (zbor/bus/tren/bus).

E adevarat, nu te obliga nimeni sa cheltuiesti atata, dar au fost multe cheltuieli de tip “o data pentru mai multa vreme”: 250 franci pentru Halbtax Abonnement + abonament pentru transport in comun, 350+30 franci pentru abonamentul la sala PE UN AN si un keycard de acces (pentru 1 luna era 100 si ceva – 200 de franci), 100 franci incarcati pe badge, 50 franci pentru un card cu care se foloseste masina de spalat/uscat, 130 pentru permisul de munca/sedere, 110 franci pentru cumparaturi de la IKEA (prosoape, covoare, umerase, paturi, sac de rufe, lenjerie de pat etc.).
Si 150 franci pentru 2 drumuri la supermarket. Si vreo 80 franci pentru ce am mancat in primele 4 zile (la munca/in oras).

Legumele si fructele sunt foarte scumpe aici (3 franci kg cartofi, 3 franci 250 g de rosii cherry, 10 franci kg cirese, 4 franci un broccoli, 3-4 franci bananele, 20 franci kg de afine). Carnea e asa-si-asa (la Lidl costa carnea cam cu 10-30% mai mult ca in Romania). Lactatele sunt ieftine (1,4 franci l de lapte, 1-2 franci 200 g de cascaval feliat, 3-4 franci 250 g de ceva branza-specialitate), painea e scumpa (3-4 franci o paine “integrala” cu seminte), cosmeticele, articolele de igiena si detergentii sunt toate foarte scumpe.

 

Cand ma gandesc ca in Anglia am venit cu cazarea platita primele 2 luni si ca am trait bine-mersi 6 saptamani (pana la primul salariu) cu 540 lire…

ūüôā

20180610_184548

Asistent Medical in Anglia (final)

Acum 29 luni aterizam pe Heathrow intr-o joi rece de ianuarie, a doua zi aveam o scurta vizita la spitalul care m-a angajat dupa un interviu prin Skype, iar luni incepeam munca. Toata povestea acestor 29 luni aici e aranjata frumos intr-o pagina proprie.

Dupa 5 luni de munca intr-o sectie de boli cardiorespiratorii/medicina generala m-am transferat la teatre, unde am muncit fix 2 ani.
In aceste 29 luni am incercat constant sa evoluez, prin orice metoda posibila: am picat un interviu, am trecut altele, aproape am plecat de aici de 5 ori (!), am lucrat suplimentar si prin alte sectii ale aceluiasi spital, si in salile de operatie – aici si in alte 2 spitale. M-am inregistrat cu 2 agentii pentru munca suplimentara. Am si inceput studii on-line pentru a obtine si licenta in nursing perioperativ.

Am un oarecare regret ca nu am plecat mai devreme la un alt spital, pentru a incerca lucruri noi si pentru a avea sanse ceva mai mari la o promovare. Trustul care detine spitalul meu a fost asa de bine condus incat au strans aproape 50 milioane de lire de noi datorii in anul trecut fiscal, asa ca toate promovarile, angajarile si turele bank au fost inghetate sau reduse la minim.

Pe de alta parte, problemele financiare ale trustului nu m-au afectat asa mult, per ansamblu am castigat la fel de mult in ambii ani fiscali intregi petrecuti aici – multumita muncii ocazionale in afara spitalului.

Stiam ca puteam face munca de band 6, vroiam sa mi se recunoasca eforturile cu o promovare, dar nu am obtinut asta, si asta a fost un motiv de nemultumire, mai ales cand stiam ca in alte departamente ale spitalului as fi obtinut o promovare mai usor. Asta a fost un esec.

De strans experienta suplimentara, am reusit sa strang incet-incet, pentru ca lumea a inceput sa aiba incredere in mine si sa ma cheme si pe la ortopedie, si pe la neurologie si pe la chirurgie generala. La asta adaug si turele din afara spitalului la chirurgie plastica si sunt oarecum multumit de cate am putut invata.

Faptul ca am lucrat mai mult sau mai putin fortat si in afara specialitatilor “mele”, cu oameni noi si in conditii noi, mi-a solidificat cunostintele acumulate si m-a ajutat sa fiu mai relaxat si mult mai increzator in ceea ce fac.

Cel mai important, toata munca asta a fost posibila si cu ajutorul mai mare sau mai mic al multor colegi, care au devenit mult mai prietenosi decat pareau in primele luni aici. Ei s-au obisnuit cu mine, eu m-am obisnuit cu ce vor ei. De asta nu regret faptul c-am ramas atata aici, pana la urma chiar am avut oportunitatea sa invat multe lucruri si sa lucrez cu niste oameni de la ok spre foarte de treaba…

In spitalul asta lucreaza cam 200-250 de oameni in ceea ce ar fi numit in Romania “blocul operator”. 16 sali de operatie, 11 specialitati chirurgicale (plus subspecialitati), peste 100 de chirurgi, anestezisti si radiologi interventionali plus echivalentul britanic al medicilor rezidenti (care se schimba la fiecare 3/6/12 luni), si cam 100-150 de asistente medicale (scrub/anaesthetics/recovery) si operating department practitioners, healthcare assistants, brancardieri, personal administrativ si de curatenie. Nu, nu ma pot “lauda” ca am lucrat cu toti si ii stiu pe toti, dar in 2 ani de zile ai sanse sa schimbi vorbe cu majoritatea, si conceptul britanic de echipa te forteaza sa comunici cu ei pentru diverse lucruri.

Nu, nu sunt toti prietenosi de la inceput, multi sunt chiar opusul, dar, de-a lungul timpului pot spune ca majoritatea au devenit cel putin amabili odata ce au avut de-a face de mai multe ori cu mine. Grosolanii gratuite, injuraturi, tipete, rasism direct si marlanie-de-dragul-marlaniei nu am intalnit.

Sigur, trebuie sa nu uit faptul ca lucram intr-o zona saraca si cu oameni mai needucati de la suburbia Londrei, deci am avut si colegi mai badarani si “prost-crescuti”. Atata timp cat erau in sala de operatie, isi tineau comportamentul sub control. Cand ieseau la bere sau la masa, da, isi dadeau arama pe fata – a doua oara nu mai ieseam cu ei, the end.

Am mai spus-o de cateva ori: eram angajat al unui sub-departament care ingloba 4+1 specialitati chirurgicale.

Cu o exceptie (1 indianca de la ginecologie), toti chirurgii cu care am lucrat mai des s-au comportat foarte ok cu mine. Dintre asistentii medicali, in afara conflictelor relatate aici cu 2 negrese senioare (dintre care una a devenit chiar prietenoasa ulterior), n-am avut probleme reale cu nimeni.

Au fost momente de frustrare, au fost multe momente in care m-am enervat pentru ca prea multa lume refuza sa ia vreo actiune simpla pentru a imbunatati rezultatul final pentru cate un pacient sau pentru noi. Dar, pe masura ce am invatat cum merg lucrurile si am invatat cum sa lucrez cu sistemul, nu impotriva lui, am putut pur si simplu sa rezolv singur anumite probleme ce par mici, dar au efecte mari.

Mi-a placut faptul ca aveam o libertate mare in comunicarea cu majoritatea absoluta a chirurgilor (de la cel mai mic SHO la profesori care castiga 1 milion de lire/an), mi-a placut faptul ca viata personala era respectata, ca aveam concediu-concediu (si ca puteam obtine niste zile suplimentare de vacanta daca imi ceream cateva days off inainte/dupa perioada de concediu propriu-zis). Nu mi-au placut zilele de munca pana la ora 21:00, nu mi-a placut cand operatiile se prelungeau si nu venea nimeni sa ne ajute sau sa ne lase sa mergem acasa la finalul programului, nu mi-a placut cand anumiti colegi erau mai preocupati de discutii despre siguranta pacientului decat de siguranta efectiva a pacientului.

Per total, partile pozitive au fost clar mult mai multe decat partile negative.

Pe scurt, e un sistem mult diferit fata de cel din Romania, cu problemele sale, dar, odata ce te obisnuiesti cu el, poti rezolva multe lucruri destul de usor, atata timp cat nu te blochezi intr-o mentalitate idioata de tipul “nu e treaba mea; nu mai fac asta pentru ca acum 1 an a tipat nu-stiu-cine la mine; nu stiu sa fac asta, deci nu o s-o fac niciodata (adica nu vreau sa invat nimic); englezii sunt prosti“.
Trebuie sa repet: faptul ca sistemul are problemele lui nu te opreste de cele mai multe ori sa faci ce e mai bine pentru pacient, atata timp cat accepti ca esti acolo pentru a iti face meseria cat mai bine posibil.

Ca ultima fraza pe tema asta, trebuie sa mentionez faptul ca exista o limitare a capacitatii de progresie a cunostintelor. Oricat de inteligent ai fi, oricat de mult ai fi capabil sa te adaptezi la situatii noi si sa inveti lucruri noi, oricat de multa vointa ai avea, realitatea e ca nu poti trece peste etape la nesfarsit. Cu cat mai multe scurtaturi iei, cu atat ai sanse mai mari sa faci vreo porcarie periculoasa – si pentru greselile tale nu platesti doar tu ci si colegii tai si probabil un pacient.

O teorie populara in anii 2000 e ca iti trebuie minim 10.000 ore de facut ceva pentru a excela in acel ceva. Numarul asta e un pic arbitrar ales, si studiile arata ca exersatul pentru ceva nu e neaparat suficient in orice domeniu, dar ideea e valabila: pentru a deveni foarte bun la ceva, trebuie sa acumulezi un numar respectabil de ore de “facut” acel ceva.

O mare parte din regretele care m-au incercat la plecarea de aici au fost legate de un aspect simplu: pur si simplu abia dupa aproape 2 ani de munca multa devine totul ceva mai usor si abia acum cam toata lumea incepea sa accepte ca nu eram doar “un incepator”.

33186069_10216702399621737_8746946201066143744_o
ramas-bun…

Oook. Am ajuns la momentul plecarii.

Perioada de preaviz e neschimbata – 1 luna lucratoare. La mine in trust, doar daca esti band 6/7 sau mai sus ai perioada mai lunga de preaviz. Inutil sa mentionez, e util sa pastrezi cateva contacte de-aici, pentru a le folosi ca referinte ulterior (sau sa te intorci, poate, candva).

O surpriza neplacuta a fost faptul ca nu am primit zilele de concediu pentru luna mai, pentru ca ultima zi de lucru “cu plata” a fost 27 mai. O tehnicalitate din contract: primesti zile de concediu cu plata doar pentru lunile calendaristice pe care le muncesti in intregime. Daca ultima zi de lucru ar fi fost 30 mai, tot n-as fi primit vreo zi de concediu pentru mai. Ori lucrezi toate orele alocate lunii, ori nu primesti nici o ora de concediu pentru luna aia.

La finalul perioadei de munca pentru un angajator in UK primesti un formular P45. Astea sunt utile in caz ca vrei sa primesti inapoi impozitul pe venit platit in plus in anul in care pleci. Mai multe informatii aici.

Ar fi util sa faci rost si de o “to whom it may concern” letter de la angajator/angajatori, in care se mentioneaza ca ai lucrat pentru ei in perioada x, pentru a putea re-obtine dreptul de practica in Romania. Asta va trebui completat cu un Certificate of Current Professional Status (CCPS), pe care il obtii de la NMC (prin site-ul lor, NMC Online). Costa 40 lire, daca nu ma insel.

Pentru a pleca din UK fara a lasa datorii in urma, ar trebui sa fii atent ca ti-ai inchis toate abonamentele, nu mai ai nici un direct debit si ca ti-ai incheiat cu bine contractul de chirie. Asta inseamna si abonamente la sala, internet, telefonie mobila etc.

Daca te gandesti vreodata sa te intorci in UK, ar fi ideal sa nu lasi nici un fel de datorie aici. Chit ca iti inchizi conturile bancare din UK si transferi toti banii din ele, datoria ramane si va tot continua sa acumuleze dobanzi, costuri suplimentare daca esti dat in judecata, costuri suplimentare daca e vanduta unei debt collection agency si tot asa. Plus, Credit score-ul tau e distrus. Daca vreodata vei reveni in UK, o sa ai probleme in a gasi chirie, deschide un cont la banca, deschide un nou abonament telefonic si multe altele.

Calabalacul strans in UK poate fi carat in tara cu avionul, masina personala sau prin diversele firme de transport colete UK-Ro. Eu am folosit serviciile Digitransuk, free pickup duminica din Londra, pachetele ajung in tara intregi, joi. 1 lira/kg, minim 25 lire/trimitere. Au venit tarziu de tot la primul transport, au venit cand au promis la al doilea transport. Per total, am fost multumit.

 

Cine se pregateste nu are mai mult succes ca cine se nimereste

Cam asa se pot descrie ultimii mei ani. Oarecum.

Am inceput scoala cu un scop. Sa ajung sa muncesc in Elvetia. Sau in alte cateva tari.
Am facut tot posibilul ca-n scoala sa am si rezultate bune si sa ajung cumva intr-un schimb de experienta in strainatate.
Am ajuns in Elvetia pentru cateva saptamani in anul 3.
Am plecat in Anglia pentru a strange niste bani si experienta.
Am obtinut recunoasterea studiilor (Anerkennung) in Elvetia oarecum repede, la “doar” 11 luni dupa absolvirea scolii.
Am obtinut un interviu-proba-de-lucru in Elvetia la doar cateva luni dupa Anerkennung. La interviu mi s-au daramat toate sperantele pentru o solutie cat de cat rapida.
Abia dupa 7-8 luni am reinceput sa imi depun candidatura la joburi in Elvetia. Refuz dupa refuz.
Prin august am gasit un job pentru care aproape ca ma potriveam, mi-am depus candidatura. Urmat de nimic.
Nu am fost respins, dar n-am primit nici un raspuns cateva luni. Pe 1 decembrie mi-am luat inima-n dinti si am sunat direct sa aflu daca sunt respins sau nu. Mi s-a zis ca voi primi un e-mail in cateva zile cu niste date cand as putea veni la un interviu-proba-de-munca. Urmat de nimic.
E-mailul l-am primit abia dupa 6 saptamani. Sa aleg niste zile in martie/aprilie/mai cand as putea veni la interviu. Raspund in aceeasi zi. Urmat de nimic.
In prima saptamana a lui februarie am primit un raspuns, sa-mi aleg 2 zile pentru interviu, musai in februarie.
Am facut pe dracu’n patru, am gasit zile libere, mi-am dat jumatate din salariu pentru hotel+avion+bilete de tren.

Am muncit pana cu o zi inainte de-a pleca. Ma tot gandeam ca o sa mai am timp sa-mi mai repet cate ceva cuvinte in germana, sa repet cateva fraze care suna bine pentru un eventual interviu (ca cele la care am mai fost pana acum). Cand sa fac toate astea, eu eram rupt de oboseala.

Dupa aia am trait un contrast al vietii moderne intr-o metropola. Am ajuns la aeroport, care e la aproximativ 15 km de mine, intr-o ora si un pic. De la aeroportul din Elvetia pana la orasul unde am avut interviul (100 km) am facut o ora si un sfert. Plus 15 minute pana la hotel.
Mai repede strabati Elvetia-n lat decat sa ajungi dintr-o parte a Londrei in cealalalta. E adevarat, Londra e imensa, are cam 70-80 km in latime (maxim), dar parca ceva e in neregula cand o strabati pe diagonala in timpul in care face un tren 300 km.

Eniuei.

“Interviul” a fost total diferit fata de tot ce am mai experimentat pana acum in viata mea.

Bine, mint, a fost similar cu cel din Elvetia de-acum 2 ani. Doar ca atunci intervievatorul meu a tinut macar sa afle mai multe despre mine, m-a pus sa-i descriu tot ce stiu sa fac pentru minim 30-40 minute, dupa aia m-a trimis prin 2 sali de operatie sa observ.
Apoi “pa” si “ich kann nichts versprechen” = nu promit nimic, un mod banal de-a zice nu te-am ales.

Ei bine, acum am avut o scurta discutie in prima zi (5-10 minute), apoi m-a trimis intr-o sala de operatie sa observ si ajut, daca voi fi lasat. La finalul programului am avut o scurta discutie, in care mi s-a spus ca mai discutam maine, dar ca ar vrea sa ma angajeze.

A doua zi alocat in alta sala de operatie. La finalul programului, o discutie serioasa, in care mi-au spus o data de incepere a muncii, mi-au promis ca voi primi actele prin posta cat de curand si mi s-au oferit niste date de contact pentru cazare si alte chestii administrative. Cu putine intrebari din partea mea, care eram un pic cu gura-cascata, pentru ca totul a fost prea direct si prea simplu, pana la urma.
Contract pe 6 luni, permis de sedere/munca pe 6 luni. Daca sunt multumiti, contract pe perioada nelimitata, marire de salariu si permis de sedere/munca de 5 ani.

A treia zi am mai vazut si cate ceva cateva ore in a treia sala de operatie si ura si la gara. La propriu, pentru ca pierdeam avionul.

Mama lui de aeroport din Z√ľrich. Pare mic, dar e de fapt, destul de mare. Nu m-am pierdut eu pe Heathrow sau in aeroportul din M√ľnchen sau pe Schiphol si era sa pierdem avionul aici.

Si uite asa am reusit eu intr-un mod extrem de NEextraordinar ceva destul de dificil.
Cand ma gandesc la cum decurg interviurile la englezi, sau chiar si cele din Romania, cum trebuie sa te prezinti intr-o lumina magulitoare, intrebarile prin care ei incearca sa afle ce fel de om esti, faptul ca in Anglia dai interviu tot timpul cu minim 2 oameni, care amandoi incearca sa-ti puna intrebari oarecum incomode… Aici n-am avut nimic de genul asta. Vii, vezi cate ceva, nu faci mare lucru, apoi putina vorbarie si gata.

 

 

Cel mai perfid lucru din zilele astea de interviu-munca a fost faptul ca am putut sa-mi formez o opinie despre ce m-ar astepta.

Si mi-e greu sa o admit, dar munca in Anglia, cu multele ei minusuri si salariul MULT mai mic ca-n Elvetia, are o serie de lucruri care pentru mine sunt mult mai bune.

Am asteptat atata si, atunci cand sunt pe cale de-a o obtine, nu stiu sigur daca mai sunt dispus sa renunt la tot pentru asta. Nu stiu daca mai pot face o intoarcere totala iarasi.

u turn

La naiba.

O sa revin cu o descriere a asemanarilor si deosebirilor din cele doua sisteme. Ce am putut vedea.

 

copyright imagine: fabrizio rovelli

Astazi au murit 2 romani in Londra

Citesc ca prim-ministrul tarii (presupun ca nu crede cineva ca neica-nimeni ala de la Palatul Victoria e altceva decat o paia»õńÉ) plange ca a murit un infractor roman bogat. Un motiv in plus sa elibereze infractorii din inchisorile romane si sa dezincrimineze multe infractiuni, pentru ca asta e prioritatea noului nostru guvern.

Hai sa povestesc si eu cum au murit 2 romani azi-dimineata in Londra. 2 romance, una sub 50 de ani, alta de aproximativ 30 de ani…

Preambul:
Eu lucrez in sala de operatie. Sunt ceea ce ar putea fi numit “asistent medical instrumentist” in traducere libera (“scrub nurse” in engleza). In sala de operatie avem si asistenti medicali (“operating department practitioner” = ODP in engleza) care se ocupa doar de partea de anestezie (asista anestezistul). Cu randul (pentru cate o saptamana) unul dintre asistentii medicali de anestezie cu experienta trebuie sa fie “de garda” pe tot spitalul. Trebuie sa fie disponibili sa ajute oricand anestezistul de garda pe spital la orice interventie pe caile respiratorii. Asta inseamna ca sunt chemati oriunde in spital este nevoie de o intubatie de urgenta. Prin natura sectiei, asta inseamna ca vor fi chemati cel mai des la primiri urgente.

Azi dimineata am ajuns la munca, m-am schimbat, am schimbat cateva vorbe in vestiar cu ODP-ul de garda saptamana asta, apoi m-am dus in sala de operatii unde sunt arondat, mi-am facut verificarile si pregatirile standard pentru operatiile zilei.
Chiar cand mi-am terminat verificarile si asteptam team brief-ul preoperator (o mini-sedinta in care chirurgii, anestezistul si noi discutam despre orice ar fi nevoie in cursul zilei), ODP-ul de garda vine la mine si ma roaga sa cobor cu el la urgente majore, unde un grup de romani care nu vorbeau deloc engleza au fost adusi.
Am primit acordul colegei care era responsabila de sala respectiva de operatii azi sa plec ceva timp sa ajut cu traducerea jos, la urgente.

Pe drumul scurt pana acolo am aflat ca a fost vorba de un incendiu intr-o casa unde locuiau mai multi romani (familii?), ca e vorba si de niste decedati si ca nici unul dintre romani nu vorbeste o boaba de engleza.

Am intrat la urgente, unde erau mai multi politisti, cativa ambulantieri, mai multi doctori (urgentisti si 2 anestezisti), mai multi asistenti medicali italieni (cunoscuti de-ai mei toti, unul chiar colegul de apartament), care erau mobilizati pentru a preda/prelua niste pacienti, a ii stabiliza, lua un minim istoric medical si recolta sange.

3 adulti (2 erau sot-sotie) erau acoperiti de funingine pe fata si haine, unul avea parul partial ars si 2 copii (de 5 si 6 ani, voi afla ulterior) plangeau de mama focului undeva intr-un lateral. Asta in conditiile in care in zona de urgente majore erau si alti 4 pacienti localnici, oarecum stabilizati deja.

Urmatoarea ora am fost traducator ad-hoc pentru ambulantieri, doctori (mai multi, multi punand aceleasi intrebari mecanic din nou, desi ala dinainte abia intrebase acelasi lucru), politisti, asistenti medicali si radiologi.

Incet-incet, cu cat de multa blandete am putut, am reusit sa aflu si sa transmit mai departe ca familia (sot, sotie si 2 copii mici) impartea o casa de 5 camere cu alti 7 oameni, ca focul a pornit de la un radiator electric care a luat foc in camera familiei, ca sotul impreuna cu un alt roman, abia treziti, au incercat sa stinga focul, ca femeia si copiii au fost scosi afara primii, apoi, cand s-au intors sa incerce sa opreasca focul cumva, era prea tarziu si totul ardea iar tavanul se prabusea.
Totul a durat mai putin de 20 de minute de cand s-au trezit, ambulanta a sosit, dupa spusele sotului, in aproximativ 20 minute de la inceputul focului. Ambulanta i-a adus la spital pe la 8 si 10, drumul a fost de aproximativ 15 minute, deci totul s-a produs pe la ora 7 dimineata.

Adultii erau in stare de soc. Dupa ce au fost un pic stabilizati am incercat (la cererea politistilor) sa aflu numele vecinilor de casa. Desi erau 11 romani care imparteau aceeasi casa de ceva timp, cei 2 adulti nu stiau decat un singur nume intreg (nume si prenume), al romanului din separeul celalalt, cel care inchiriase casa si le subinchiriase lor camera respectiva. Ceilalti erau doar niste prenume, fara nume de familie, fara orice fel de alte informatii despre ei. Politia nu avea (evident) nici un fel de informatii despre cine altcineva locuia acolo, habar-n-aveau daca a mai ramas cineva in casa si tot ce stiau era ca 2 femei murisera.
Una dintre ele era consoarta celui care le subinchiriase casa, care nu stia ce se intamplase cu ea.
Despre 4 dintre ceilalti romani politistii nu stiau cine erau si unde erau. Primul roman (sotul) presupunea ca plecasera deja la munca la ora aia. Dar nu stia. Nu stia unde lucreaza exact (doar ca lucreaza in “curatenie la hoteluri” sau “in betoane”), nu stia ce masini aveau, numere de inmatriculare sau orice altceva.

Cel mai trist era faptul ca nici unul dintre cei 2 (sotul si sotia) nu avea pe nimeni in Anglia pe care sa anunte despre ce li s-a intamplat, doar sotul avea un frate aici, dar al carui numar de telefon nu il stia, nu ii stia adresa si cu care nu mai vorbise de 1 an.
Nici unul dintre cei 2 nu avea pe nimeni din Romania pe care sa anunte de ce li s-a intamplat.

Cel mai aiurea e faptul ca cei 2 adulti vor ramane in spital peste noapte, dar copiii se simteau mult mai bine, deci vor fi trimisi temporar la asistenti maternali (foster care). Este, evident, o masura de siguranta pentru copii, nu e normal sa stea singuri prin spitale, cand parintii le sunt bolnavi.

Dar ma gandeam la drama lor. Singuri printre straini. Fara sa stie o boaba engleza. Tocmai si-au pierdut tot ce detineau in tara asta, mai aveau doar hainele de pe ei. Nici macar incaltari nu aveau, femeia avea niste papuci, el era in picioarele goale. Niste straini ii intepau peste tot si amandoi tuseau si aveau dificultati in a respira.

Si urma sa li se ia copiii. Chiar si temporar, tot e o drama suplimentara.

Cu ajutorul unei politiste si a unei asistente (mai “senioara” – band 7) le-am explicat ca vor primi cazare temporara din partea primariei locale, ca serviciile de asistenta maternala sunt profesioniste (as far I know – in mintea mea), ca au inhalat multa funingine si monoxid de carbon si ca de asta trebuie sa stea in spital pentru a fi monitorizati cel putin 1 zi, ca stiu ca le e greu, dar nu vor fi aruncati in strada cand vor fi externati de la spital.

Din ce am inteles de la politisti in pauze, cele 2 femei au murit in paturile lor. Celalalt roman nu stia ca i-a murit consoarta, iar doctorii nu ii spuneau inca asta, deoarece era inca in stare destul de grava si nu l-ar fi ajutat aceasta veste – dar urmau sa ii spuna asta un pic mai incolo.

 

Ce m-a mai impresionat a fost faptul ca primul roman imi povestea ca ceilalti care au plecat la munca… fusesera si ei in casa cand a inceput focul, dar au iesit si apoi au plecat pur si simplu la munca, de frica sa nu-si piarda locul de munca. Tocmai isi pierdusera tot ce aveau aici (casa ardea cu valvatai si au evacuat 6 case din stanga si dreapta ei), dar primul lucru la care s-au gandit a fost “sa nu imi pierd jobul”.

Si pe primul roman il rodea faptul ca maine trebuie sa mearga la munca, nu poate sa stea la spital peste noapte, isi pierde munca. I-am explicat ca va primi un bilet de concediu medical, abia atunci s-a mai linistit un pic.

 

Romani simpli, dar muncitori, care au ales calea pribegiei, pentru ca in judetul lor din sudul Romaniei nu aveau nici o speranta.
Romani imbatraniti inainte de vreme. Barbatul avea 31 de ani, femeia 24, amandoi aratau de 40.
Din ce am inteles, cele doua femei moarte erau venite din aceleasi conditii din tara.

De moartea lor nu s-a plans si nu se va plange nici un politician preocupat cu furtul.

Un alt probabil share sec pe facebook “X a murit in Anglia si familia nu are bani sa ii repatrieze corpul, doneaza la…

death

Impresii de la un interviu pentru un post in spital in Elvetia

La inceputul lui august am obtinut recunoasterea studiilor mele de asistent medical in Elvetia de la Crucea Rosie Elvetiana (SRK) si numele meu apare in registrul national al meseriilor de sanatate (NAREG). Dupa ce am pierdut cateva zile bune ca sa-mi refac cv-ul in germana, sa pun toate actele (romana/germana) cap la cap si sa imi fac si o scrisoare de intentie, mi-am depus candidatura la un post de asistent medical de sala de operatie (OP-Pfleger sau OP-Techniker).

20161007_164547.jpg

Prima tinta: o clinica de Chirurgie ORL/Maxilo-Faciala. Asta fac (majoritar) pentru moment, in asta am experienta si imi mai si place. Spre surprinderea mea (asa cum am scris pe facebook atunci), am primit un telefon de la asistentul-sef (OP-Leiter) al sectiei unde mi-am depus candidatura la doar 1 zi dupa ce am trimis actele (Unterlagen).

Am fost chemat la o zi de interviu/practica (Schnupperntag sau doar Schnuppern), doar ca putea doar la sfarsitul lui septembrie (peste 6 saptamani). Am negociat un pic si am obtinut asta in prima saptamana a lui octombrie.
In convorbirea noastra de atunci, interlocutorul a insistat sa-mi spuna ca nu are voie LEGAL sa ma angajeze ca OP-Techniker sau OP-Pflege, pentru ca nu am studii in domeniu, nu am diploma (Urkunde) care sa certifice ca sunt asa ceva si nici suficienta experienta in sala de operatii (Erfahrung). Dar sa vin la interviu, poate imi gaseste un post de ajutor de instrumentist (ceea ce la mine in UK se numeste “runner” si in germana se numeste “Springer”), strang experienta si in cativa ani pot lucra ca instrumentist.

Nu pot sa zic ca m-a entuziasmat prospectul de-a astepta 3 ani. Pe de alta parte, as fi fost in sala de operatie, salariul ar fi fost cel de asistent medical normal (un OP-Pfleger castiga un pic mai mult ca un Pfleger normal) si as fi in Elvetia. Nu ar fi fost chiar visul meu, dar ar fi fost aproape.

Am schimbat timpul la trecut – deci e clar rezultatul interviului, pentru cine n-are rabdare sa citeasca mai departe.

Oricum, ca sa am si un plan B, am facut ce am facut si am obtinut e-mailul altui OP-Leiter de la alt departament (sala de operatii) si pana la urma am obtinut si promisiunea unui interviu in aceeasi zi la o alta sala de operatie.

Mi-am cumparat biletele de avion, platit cazarea (airbnb, hotelul e prea scump, chiar si pentru un salariu de Anglia) si m-am pus pe repetat numele instrumentelor in germana. A ajutat faptul ca am primit de la spital un catalog de instrumente de la Karl Storz care e bilingv (ger/eng).

A venit si ziua interviului, am ajuns la locul de intalnire din spital cu 10 minute mai devreme, am facut cunostinta cu OP-Leiter.

Interviul nu a avut absolut nimic din partea ultra-standardizata din UK. Nu tu intrebari-standard, nu tu teste de administrarea medicamentelor, nu tu alte teste, nu tu “unde te vezi peste 5 ani?”.

A vrut sa stie ce am facut pana acum, cum am ajuns in UK, de ce vreau sa vin la ei si sa schimb tara din nou si cam ce fac eu in sala de operatie in UK.

Apoi mi-a explicat DIN NOU ca nu are cum sa ma angajeze dpdv legal ca instrumentist, ca mi-ar trebui fie 3 ani experienta IN SALA DE OPERATIE + un certificat de limba B2 (oricum nu primesti recunoasterea diplomei de SRK fara B2), fie studii in domeniu – preferabil recunoscute ca atare de SRK.
Mi-a zis ca ar fi dispus sa imi ia in considerare experienta din UK din sala de operatie, dar tot ar trebui sa acumulez inca minim 2 ani fie ca Springer in Elvetia, fie ca instrumentist in alta tara din UE pana as putea sa lucrez instrumentist in Elvetia.

Apoi m-am schimbat in scrubs si am stat 4 ore prin salile lor de operatie. Am vazut o mastoidectomie, o fractura de maxilar si o operatie de reparare de cheilopalatoschisis.

Salile de operatie sunt 90% la fel cu cele de la mine din spital din UK (doar ca un pic mai mici si dotate doar o tzara mai bine cu echipamente mai noi).
Instrumentarul e acelasi, tinut in cutii metalice de seturi la fel ca cele din UK. Diferenta e data de faptul ca aici au autoclav (x2) in teatre, iar unele chestii le sterilizeaza in zona mare pentru sterilizare a spitalului. Nu capuseaza nici un privat procesul asta.
Am fost mirat de faptul ca nu-si numara deloc fasele, acele de suturi si acele de seringa. Considera ca nu e necesar, nefiind chirurgie extraordinar de invaziva. Dar toti au zis ca s-ar numara la chirurgie generala sau toracica.
Au si ei WHO Safe Surgery Checklist, doar ca e adnotat si modificat pe placul lor.
Nu au sala de anestezie, intubarea si inductia se fac in sala de operatie.
Softul de sala de operatie e un pic mai complex decat ce folosesc eu in UK (ai mai multe lucruri de introdus in el), nu au cate un registru (de hartie) cu operatii in fiecare sala de operatie, cantitatea de hartii si etichete si altele din dosarul pacientului e un pic mai mica, dar e considerabila.
Colaborarea intre echipa chirurgicala si cea de anestezie e de mai proasta calitate ca la mine in spital. Doctorul si asistentul nu prea interactioneaza cu restul lumii, atata timp cat nu le atinge nimeni tubul.
Flexiendoscopul, endoscoapele, suturile, multe din consumabile, echipamentele electronice – toate sunt aceleasi ca in UK (acelasi produs, acelasi producator).

Departamentul e destul de multicultural. Aparent, in spital sunt oameni din 50 de tari diferite. Cred ca la mine-n spital e cam la fel. Pe partea de asistenti medicali avem oameni din toate tarile Europei.
Am fost amuzat de faptul ca toata lumea vorbea foarte respectuos cand auzeau “das ist Cristian von England”, si intristat cand o singura tanti (localnica) a schimbat brusc tonul si apoi s-a indepartat cand a auzit ca eu vin, de fapt, din “Rum√§nien”.

Programul de lucru este la ei de 5 zile pe saptamana, 43 ore/saptamana. Lucreaza in ture de la 7:00 la 15:36. De ce 36? Ca sa iasa 43 ore (nu au pauza neplatita). Au si ture de dupa-amiaza, cam 1 la 2 saptamani si, mai rar, garzi (“Picketdienst”), cand “lucrezi” de seara pana dimineata, dar nu trebuie sa stai la spital, ci poti merge si acasa, dar trebuie sa te prezinti la spital in 29 minute maximum (sub jumatate de ora) in caz de operatie de urgenta.

La al doilea departament de chirurgie unde am dat interviu se lucreaza de la 7:00 la 16:06, adica au si o pauza neplatita de 30 minute.

Aniuei. La miezul zilei m-am reintalnit cu OP-Leiter si mi-a zis ca nu imi poate promite nimic, ca sunt dpdv al cunostintelor (fachlich) foarte ok, ca dpdv social/uman par ok, doar ca nu am studii sau experienta in domeniu. Si ca am un contracandidat din Germania, care tocmai a terminat scoala in Elvetia.

In traducere libera, “it’s not you, it’s me“.

De ce m-a mai chemat jumatate din Europa la un interviu, in conditiile in care stia ca eu nu indeplinesc conditiile lui, iar contracandidatul meu le indeplineste, nu stiu. O exista un motiv logic (sau nu). Auf wiedershen, wir bleiben in Kontakt.

Apoi am avut de asteptat 2 ore pana la urmatorul interviu. Ceva deloc usor, tinand cont de faptul ca ultimele mele 2 saptamani au fost: 1 zi in bus-avion-tren-bus (intoarcerea din concediu), 4 zile de munca (3 x 10 ore, 1 de 12 ore), 2 zile de mers in Romania si inapoi (tren-avion-bus x 2 plus asteptarea unor avioane cu intarzieri mari), cu o singura zi un pic mai linistita in Romania (dar si aia cu multe drumuri), inca 3 zile lungi (de cate 13 ore) de munca, apoi inca o zi pentru venit aici (tren-tren-avion-bus-tren). M-am plimbat prin oras si am mancat ceva.

20161007_163022.jpg

Aniuei, al doilea interviu a fost doar interviu. La fel, doar “ce ai facut pana acum, ce stii sa faci, de ce vrei in Elvetia”. Mi s-au explicat mai pe larg limitarile legale in a fi angajat ca instrumentist, si mi s-a spus ca acolo sigur nu pot fi angajat ca Springer, pentru ca exista deja o lista de asteptare de 10 asistenti medicali elvetieni din spital care vor sa-si schimbe domeniul de activitate.
Interviul s-a terminat prieteneste, spunandu-mi-se ca trebuie sa ma gandesc bine ce vreau sa fac mai departe, ca daca vreau sa astept pentru a munci in sala de operatii – 2 ani trec repede dar si ca trebuie sa iau o decizie care va fi cea mai buna pentru mine.

 

 

Desigur, exista posibilitatea ca eu chiar sa fi fost praf la interviuri, ambii OP-Leiter sa nu ma fi placut deloc si explicatiile lor sa fie date doar pentru a nu imi spune verde-n fata ca-s bou.
Dar presupunand ca nu asta e motivul pentru respingerile mele, tot nu inteleg de ce am fost pus pe drumuri jumatate de continent pentru a mi se comunica ceva ce intra intr-un e-mail scris in 15 minute.

Culmea este ca, cu diploma recunoscuta asa cum e plus experienta mea de pana acum plus cunostintele actuale de germana, as putea lucra intr-o sectie normala de-a lor. Adica as avea sanse destul de mari sa fiu angajat ca asistent medical normal, ca sa lucrez “pe sectie“. Atata doar ca atunci ar trebui sa renunt la ideea de-a mai fi vreodata instrumentist in sala de operatie, pentru ca nu as mai avea de unde sa mai strang “3 ani experienta in sala de operatii“.

Decizii, decizii, decizii.

Cum obtii dreptul de practica in Elvetia ca Asistent Medical

Procesul de recunoastere a studiilor de Asistent Medical din Romania este destul de bine pus la punct de elvetieni.

Atata doar ca este destul de costisitor pentru un roman, dureaza destul de mult (asta CHIAR DACA ai toate actele in regula, altfel totul e si mai lung) si, cel mai important, NU ITI GARANTEAZA OBTINEREA UNUI JOB IN ELVETIA*.

Exista foarte putine informatii clare despre acest subiect, exista putine agentii de plasare a fortelor de munca ce ofera ajutor cu asta si daca intrebi pe cel mai mare forum al romanilor din Elvetia, vei primi niste raspunsuri in bataie de joc sau dezamagitoare.

Eu am reusit sa primesc recunoasterea studiilor dupa aproximativ 10 luni de la momentul in care am primit diploma de la scoala.

Nu am apelat la serviciile vreunei agentii. Singura din Romania pe care am gasit-o, una din Craiova care se lauda cu “multi romani trimisi la munca in Elvetia“, cu povesti si filmulete pe facebook, cerea 1000 euro pentru acte plus inca 1000 euro “daune daca refuzai sa pleci unde te trimiteau ei. La asta se adaugau si costurile cu taxele cerute de SRK pentru prelucrarea dosarului (minim 680 franci) si costurile cu un interviu si o proba de lucru. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pot sa semnez un contract care-mi zice ca trebuie sa plec sa lucrez undeva intr-o tara straina, sa semnez un ulterior contract de munca cu conditii necunoscute si sa mi se spuna ca daca as refuza asta, ar trebui sa platesc 1000 euro daune. Si nu erau amenintari goale, pe site-ul Judecatoriei Craiova sunt destule cazuri in care firma respectiva a dat in judecata niste asistente medicale. Asta ca sa nu mai mentionez faptul ca partea de acte (fara taxele SRK) nu m-a costat cu totul nici macar 200 euro, in nici un caz 1.000.

Totul incepe cu obtinerea diplomei.
Am vizitat site-ul Crucii Rosii Elvetiene (SRK de acum inainte in postare) prin octombrie 2015, le-am trimis un mesaj folosind formularul de contact. Mi-au raspuns in 2 zile, mi-au atasat formularul pentru verificarea preliminara obligatorie a documentelor (DE_EU_nSdt_2015).

Screen Shot 2016-08-07 at 12.58.52
Documentele necesare pentru verificarea preliminara

Vor: Diploma de asistent medical, Certificatul de conformitate, Adeverinte de vechime, pasaport/carte de identitate. Copii xerox simple + traduceri simple in germana. Plus un CV in germana/franceza/italiana.
Mi-au explicat in e-mail foarte clar ca recunoasterea se poate face doar dupa ce ai diploma de la scoala, nu se poate face nimic cu Adeverinta de promovare a examenului de certificare a competentelor profesionale (pe care o primesti la 1 saptamana dupa promovarea examenului final).
E oarecum clar, deoarece SRK cere pentru examinarea obligatorie preliminara a actelor Certificatul de Conformitate cu Directiva EU 2005/36/CE; Anexa 5.2.2 si/sau 5.5.2.
Acest Certificat de Conformitate se elibereaza de catre OAMMR din 2016, se elibera de M. Sanatatii prin DSP-uri in 2015. Lista actelor pentru emiterea Certificatului de conformitate este destul de clara:

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† cerere ¬†in ¬†care ¬†se ¬†vor ¬†preciza ¬†si ¬†datele ¬†de ¬†contact;
–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† copia ¬†actului ¬†de ¬†identitate;
–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† copia ¬†legalizata ¬†dupa ¬†diploma ¬†de ¬†bacalaureat ;
–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† copie ¬†legalizata ¬†dupa ¬†diploma de asistent medical generalist;
–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† copie ¬†legalizata ¬†dupa ¬†foaia matricola;
–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† adeverinta ¬†eliberata de unitatea de invatamant ¬†absolvita in care se precizeaza¬† perioada¬† in care au fost efectuate studiile universitare;
–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† copie ¬†legalizata ¬†dupa ¬†documentele ¬†de ¬†schimbare ¬†a numelui. (n.a. certificat de casatorie, daca e cazul).

Informatii suplimentare si cerere tip se gasesc pe site-urile filialelor OAMMR. Exemplu OAMMR Bucuresti. Spre deosebire de anii trecuti, cand Ministerul elibera certificatele in 2-6 luni, OAMMR se angajeaza s-o faca in 30 zile. Nu stiu daca o si face.

Scoala mea mi-a eliberat diploma la finalul lui Octombrie 2015, nu inainte de-a ma mai usura de INCA aproximativ 150 lei pentru eliberarea diplomei (ceva ilegal, diploma e a MEA, nu a scolii, ca sa-mi ceara bani pentru ea) si pentru adeverinta mentionata mai sus.
Inca un motiv pentru care nu o sa-mi recomand scoala niciodata, nimanui (pe langa faptul ca sunt hrapareti, angajeaza si profesori care nu dau pe la scoala cu lunile, nu exmatriculeaza elevii care nici ei nu dau pe la scoala cu lunile, ofera suport minim pentru invatarea tehnicilor de nursing si cate si mai cate). Am mers cu ea la legalizat in aceeasi zi, restul actelor le pregatisem, am depus dosarul la DSP Bucuresti intr-o zi ploioasa de octombrie.

Eu am primit Certificatul de conformitate la mijlocul lui Decembrie, dupa ce m-am dus in audienta la Minister si le-am zis ca imi trebuie inainte de-a pleca din tara in ianuarie (si le-am aratat biletul de avion si contractul de munca). Dupa politete excesiva cu niste oameni care nu stiau sa raspunda decat in scarba sau direct cu nesimtire PLUS 4 ore de asteptat, am primit o hartie A4 total normala.

Am mers cu certificatul de conformitate si cu diploma la un traducator autorizat (acelasi birou pe care l-am folosit si pentru NMC, oameni foarte de treaba). Am luat traducerile, am facut copii xerox dupa originale (si traduceri), am facut o copie xerox si dupa pasaportul meu si am printat si completat formularul primit din octombrie. Mi-am facut si printat un Lebenslauf (CV) in germana din care sa reiasa ca nu am nevoie de hartii de vechime, pentru ca nu lucrasem inca (nu ca asistent medical). Am trimis plicul inainte de 20 decembrie intr-o scrisoare recomandata pe adresa SRK din e-mail ( Schweizerisches Rotes Kreuz, Abteilung Bildung . Anerkennung ausl√§ndischer Ausbildungsabschl√ľsse, Werkstrasse 18 . CH-3084 Wabern, der Schweiz).

Mentiune despre Cum poti urmari plicul tau: cand trimiti plicul din Romania (pe mine m-a costat 25,2 lei, Posta Romana), primesti o factura. Pe factura vei avea un cod (Nr. Prezentare) de 13 cifre. Codul ala il poti folosi pentru a urmari daca a plecat si daca a ajuns plicul. Pentru Romania ai Track&Trace de la Posta Romana si pentru CH ai Swiss Post Track&Trace. Introduci codul si iti afiseaza datele.

Raspunsul l-am primit in ultima saptamana a lui ianuarie. Ma felicitau pentru trecerea verificarii preliminare, imi atasau un nou formular cu actele pe care le vroiau si felul in care le vroiau traduse si legalizate. Si un formular de plata pentru taxele pe care SRK le cere (600 franci).

Screen Shot 2016-08-07 at 13.13.59
Lista a doua de acte

Diploma de absolvire a scolii, Certificatul de membru OAMMR, Planul de invatamant (copie legalizata cu legalizarea tradusa in ger/fr/ita/en + traducere in ger/fr/ita/en), copie simpla dupa pasaport, dupa certificatul de limba germana/franceza/italiana nivel B2 (detalii aici) si dupa o dovada/adeverinta ce atesta experienta mele ca asistent medical (pentru asta vroiau si traducere simpla). Plus o copie dupa dovada platii celor 600 franci.

Doua probleme s-au ivit: cum sa fac traducerea+legalizarea actelor ca sa indeplineasca conditiile lor si cum sa fac plata ca sa fiu sigur ca ajung la ei 600 franci, NU mai putin (mentioneaza clar pe factura ca vor sa ajunga minim 600 franci – adica nu vor sa plateasca ei vreo taxa “shared”).

Cu banii am rezolvat dupa ce m-am certat un pic cu 3 banci romanesti, nici una nu stia sa-mi spuna cat de mari vor fi taxele daca trimit bani din Romania in Elvetia. Nu stiau cati bani sa trimit ca sa-mi garanteze ca vor ajunge la elvetieni fix 600 franci. Pentru ca sunt implicate alte 2 sau 3 banci intermediare, pentru ca sunt in CEE, nu in UE, pentru ca, pentru ca.
Pana la urma am apelat la un roman, amic de familie din Elvetia, care a facut plata pentru mine dupa ce i-am transmis lui banii intr-un cont al lui romanesc.
Acum, dupa ce am facut si plata a doua (finala), cred ca puteam sa le trimit banii linistit din Romania daca pur si simplu adaugam cam 30 franci in plus pentru orice eventuale comisioane bancare. 630 in loc de 600 – si ajungeau sigur la SRK minim 600 franci. Plata a doua am facut-o din UK, am setat sa trimit 90 franci (ca sa includ si orice comision bancar) – au ajuns la destinatie 87 franci (plata a doua e de 80 franci).

Cu actele… a fost mai dificil. Din explicatiile din formular, se intelege ca SRK vrea o legalizare cu traducere A LEGALIZARII in germana/franceza/italiana sau engleza PE ACELASI DOCUMENT.¬† Plus o traducere suplimentara a documentului (punctul 15).
10 notari si traducatori diferiti din Bucuresti am intrebat (prin sotia mea sau direct prin e-mail, pentru ca eu eram in UK deja). Fiecare mi-a zis altceva. Majoritatea au recomandat o Apostila. Am rezolvat din nou cu traducatorii folositi pentru actele pentru NMC, care au fost de-acord sa imi faca o “traducere a legalizarii”. Adica notarul a facut legalizarea actelor si acolo unde scrie “Incheiere legalizare copie nr.” scrie si “/Beglaubigungsvermerk Kopie Nr.” si asa mai departe (toata legalizarea e scrisa in romana si germana).
Am scanat diploma legalizata si tradusa asa, am atasat-o intr-un e-mail si am trimis-o la SRK. Impreuna cu asta, i-am intrebat:
– daca vor apostila
– daca trebuie sa trimit si Certificatul de conformitate (nu era in lista)
– daca trebuie sa trimit si adeverinta de la OAMMR care atesta ca nu am lucrat in tara si nu am avut probleme in exercitarea meseriei (cea pe care NMC-ul o cere). Cum atunci cand am inceput procesul de obtinere a recunoasterii eu nu lucrasem inca si era prea mare bataie de cap sa le trimit noi acte din UK, a ramas asa.
– daca pot sa le trimit o copie xerox simpla a certificatului meu (Zertifikat Deutsch) B2 de la Goethe Institut.
Raspunsul:

Die Beglaubigung, die auf Ihrem beigelegten Dokument steht, ist korrekt.
Apostillen werden nicht akzeptiert.
Das Zertifikat des Goethe-Instituts ist in Ordnung.
Sie m√ľssen alle Dokumente senden, wie Sie auf dem Formular angekreuzt und beschrieben sind.
Von der Bescheinigung betreffend der EU-Richtlinie benötigen wir auch eine amtlich beglaubigte Kopie.
Bitte legen Sie ein kurzes Begleitschreiben bei, dass Sie nach Ihrer Ausbildung noch nie gearbeitet haben.
Eine Kopie des Orden der Krankenpfleger können Sie auch beilegen.

Am pus toate actele intr-un plic la finalul lui februarie (cand m-am intors in Romania prima data).
Am adaugat o declaratie semnata, in germana, ca X, rezident in Elvetia, cu adresa la… a platit pentru mine taxa respectiva, cu dovada de plata atasata.
Am adaugat si o declaratie semnata, in germana, care spunea ca dupa terminarea scolii nu am lucrat in Romania ca asistent medical.

Instiintarea ca au primit actele am primit-o prin e-mail dupa cateva zile (plicul a ajuns la ei in 4 zile lucratoare, raspunsul electronic la mine dupa inca 2), iar unul scris, in plic, a venit abia in penultima saptamana a lui martie. In scrisoare se angajau sa imi evalueze dosarul in maxim 3 luni.

Martie-aprilie, aprilie-mai, mai-iunie. Nici un raspuns. La inceputul lui iulie le-am scris un e-mail “was ist los mit meinem Gesuch“, mi-au raspuns sec ca imi trimit scrisoarea a doua atunci. Am primit scrisoarea in 2 zile lucratoare. Ma felicitau pentru ca actele au fost in regula, cereau doar sa fac plata taxei finale, de inscriere in NAREG (Registrul National elvetian al Meseriilor de sanatate).

Am facut plata, le-am trimis pdf-ul cu dovada platii, i-am intrebat daca e suficient. Au zis sec ca da. 10 zile n-am primit nici o scrisoare de la ei, pe NAREG nu apaream. Le-am scris din nou, mi-au raspuns iarasi sec ca imi trimit scrisoarea atunci.

La finalul lui iulie am aparut in NAREG. Saptamana trecuta a ajuns si scrisoarea in Romania (chit ca a fost recomandata, a ajuns de la ei dupa 10 zile – data postei). Bine ca nu s-a pierdut, astia cer 160 franci pentru eliberarea unei copii a hartiei aleia.

Cat a costat totul?

680 franci plus niste bani in plus costul transferurilor bancare (aproximativ 700 franci). Actele au fost aproximativ 600-700 lei (traducerea e cam 25 lei/pagina, pret care creste daca pagina are foarte multe caractere; legalizarea “tradusa” a mai costat cateva zeci de lei/document). Plus vreo 70 lei posta.

Din statisticile SRK, 334 romani au primit recunoasterea studiilor in Ch in ultimii 4 ani (96 doar in 2015). Deci nu e nimic imposibil sau iesit din comun. Mentionez ca, la fel ca in restul Europei, asistentii medicali romani care au terminat scoala/facultatea inainte de 2010 cred ca vor avea un proces ceva mai complicat de recunoastere a diplomelor. Dar atata timp cat primesc Certificatul de conformitate (adica au lucrat minim 5 ani din ultimii 7) din Romania, totul e simplificat.

 

  • Daca in Anglia (cel putin pana la momentul in care vor parasi sau nu UE) sau Germania poti aplica la orice job, lua un interviu si apoi incepi munca, atata timp cat esti inregistrat la NMC (am descris procesul aici), respectiv ai Anerkennung-ul de la Regierung-ul landului unde vrei sa profesezi (exemplu de informatii si adrese de contact pentru Bavaria), in Elvetia situatia e un pic mai complicata.
    Daca vrei sa incepi sa lucrezi ca Asistent Medical in Elvetia, trebuie sa ai intai recunoasterea studiilor facuta de Crucea Rosie Elvetiana (Schweizeriches Rotes Kreuz), apoi sa gasesti un job, sa iei interviul si apoi angajatorul sa se ocupe sa-ti obtina un permis de munca de la autoritatea cantonala elvetiana. Care autoritate nu e obligata de nimeni si nimic sa-ti ofere permisul de munca. Permis care e oricum valabil pe o perioada limitata (la inceput). Din fericire, din mai 2016 romanii au aceleasi drepturi la angajare in Elvetia ca alti cetateni comunitari, deci procesul e un pic mai simplu ca pana nu demult (cand eram “cetateni” de mana a 3-a la angajare, elvetienii si apoi ceilalti europeni avand prioritate in ocuparea unui loc de munca).

Niste aspecte de luat in calcul cand emigrezi

Nu, nu sustin ca stiu vreun adevar suprem sau ca sunt cel mai in masura sa dau sfaturi.

Dar am observat niste lucruri in aceste 2 luni pe pamant strain si in timpul petrecut asteptand plecarea, cand citeam mai des povestirile altor colegi si colege care au plecat catre aceeasi tara-adoptiva ca si mine. Poate va fi de folos ceea ce scriu eu aici cuiva, poate nu.

Ce trebuie stiut in primul rand este ca inceputul e intotdeauna cel mai greu. Ai o tara noua, in care trebuie sa respecti si reguli noi, sa muncesti intr-o limba straina, alaturi de straini care nu intotdeauna vorbesc (sau scriu sau inteleg) limba respectiva corect. Ca orice alta tara, si Anglia are numarul ei de adulti analfabeti sau cu cunostinte reale scazute de a vorbi si a intelege limba lor materna (in 2011 se estima ca la nivelul adultilor in Anglia, cam 15%, aprox. 5 milioane, aveau cunostinte lingvistice la nivelul unui scolar de maxim 11 ani).

Multi asistenti romani pleaca din tara cu ideea ca DOAR in azile de batrani sau DOAR in spitalele de stat sau DOAR in spitalele private e de muncit. Eu mi-as permite sa mentionez ca nu cred sa existe un loc de munca ideal. Fiecare om vede lucrurile in felul sau. Cineva o sa mearga sa munceasca intr-un NH si va fi foarte multumit, altcineva o sa mearga in acelasi loc si o sa fie extrem de nemultumit. Cineva poate veni in spitalul meu si va pleca spre casa plangand (o fata din Portugalia, am aflat povestea ei ieri, la un curs) si altii vin si sunt super multumiti. Pentru a fi clar, eu nu sunt nici extaziat, nici nemultumit, cred ca totul s-a petrecut cam cum ma asteptam.

La problemele de la inceput, un rol important il are si locul unde esti cazat. Inainte sa plec, am facut tot posibilul sa gasesc poze cu cladirile unde urma sa stau (google maps e util), sa aflu opinii ale altora care stateau acolo (gasesti, cu greu) si am avut si cateva poze de la o colega care a plecat acolo cu ceva vreme inainte. Ideea este ca vei petrece (in cele mai multe cazuri) minim 1 luna in prima ta cazare. Oricat de grea ar fi munca, vrei sa te intorci undeva unde e cat de cat ok.

Ai pleca din tara daca ai sti ca ai sta intr-o camaruta care arata asa (si ar urma sa imparti o bucatarie/sufragerie cu 1-2-3 persoane)?

Dar daca ai sti ca arata mult mai rau?

Ce nu prea inteleg agentiile de plasare sau si angajatorii finali (fie ca sunt NH, fie ca sunt spitale) este ca nu toata lumea vrea sa plece “in orb“. Informatiile despre cazare sunt destul de putine, de multe ori. Asta si din cauza ca… nu toata lumea cere informatiile astea in avans. Am povestit faptul ca am avut mai multe interviuri si ca am renuntat la cateva oferte. La una dintre oferte, angajatorul a luat 19 romani (cu tot cu mine) dupa interviuri. Din toti aia 19, in afara de mine, doar 1 persoana a mai insistat sa afle detalii despre cazare. Lipsa de informatii venite de la agentie/angajator m-a si facut sa resping oferta lor.

Ce vreau sa spun cu treaba asta? Cand ajungi aici si afli ca stai intr-un loc nu foarte placut, mai stii ca esti si dator cu o suma de bani (in caz ca nu-ti place locul de munca si vrei sa pleci), mai combini asta si cu dificultatile inceputului… e foarte posibil sa fii dezamagit.
Pe scurt: INCEARCA SA AFLI CAT MAI MULTE DESPRE LOCUL UNDE VEI LOCUI (chiar si temporar).

Desigur, nu vreau sa sperii pe nimeni. Fiecare accepta sau nu anumite lucruri. Pentru mine, locul unde ma culc dupa 13 ore de munca este foarte important. Pentru altii, nu.

In continuarea ideii de mai sus, trebuie sa stii ca banii in UK se fac (oarecum) usor, dar se si cheltuiesc usor. Daca vrei sa scapi dintr-un serviciu care NU ITI PLACE DELOC, oricat de mult te-ai stradui sa vezi lucrurile pozitiv sau daca vrei sa te muti foarte repede “la casa ta”, trebuie sa pui deoparte niste bani. Multi romani vin aici cu niste pachete de relocare. Acestea includ bani (cash sau vouchere), bilet de avion, cazare platita. Cum e si normal, daca pleci de la angajatorul cu pricina mai devreme de 6-12 luni (sau chiar mai mult, in anumite cazuri), ti se vor cere banii inapoi.

Totul e bine si frumos cand primesti 1000-2000 lire plus cazare plus bilet de avion ca sa vii aici. Dar daca de fapt nu te poti adapta sau urasti locul de munca sau nu te intelegi cu colegii (se poate intampla), va fi dificil sa pleci daca nu ai toti banii aia pentru a-i da inapoi. Si asa intri intr-un cerc vicios al nemultumirii constante. Ma rog, se poate pleca odata si-odata. Dar ce vreau sa spun e ca AR FI BINE SA PASTREZI O REZERVA DE BANI la inceput, in caz ca nu-ti convine ceva la noul loc de munca.

Acum 1 luna am primit un e-mail de la un coleg care lucreaza intr-un NH. Ma intreba ce i s-ar intampla daca ar pleca de la locul de munca – pentru ca nu mai suporta colegii si atmosfera de acolo si vrea sa mearga in alta parte. Primise un pachet de relocare, dar nu mai avea nici un penny din el. Relatari de genul asta vezi aproape zilnic daca esti intr-unul din grupurile de asistenti medicali in UK. Si ai timp sa citesti.

Tot la categoria bani intra si managementul lor. Am o fosta colega de scoala care lucreaza pe un salariu un pic mai mare ca mine, plateste ceva mai putin la cazare si nu are alte cheltuieli decat grija transportului catre/de la spital pentru cele 13 zile muncite pe luna. Are prieten aici, nu plateste pentru mancare, nu prea plateste daca iese in oras samd. E adevarat, trimite bani in tara lunar. Dar chiar si-asa, se plange ca nu-i ajung banii. 2000 lire net/luna…

E greu sa treci de la 1000 lei lunar in Romania la 12.000 lei (sau mai mult) si sa fii si cat de cat cumpatat. Intr-un final, muncesti ca sa ai bani pentru a-i cheltui. Dar la inceput, precum ziceam si mai sus, vei avea nevoie de o suma de bani. Daca vrei sa scapi din cazarea aia nasoala unde ai ramas de la inceput, trebuie sa ai o suma maricica pentru a te muta (1-2 luni chirie + comisioanele agentiei pot ajunge la 1500-3000 lire, in functie de cat de mare e orasul unde lucrezi si unde vrei sa te muti). Asta ca sa nu mentionez faptul ca anumiti proprietari cer sa ai venituri maricele pentru a-ti inchiria ceva pentru mai mult de 1000 lire/luna (aici, in periferia Londrei, iti cer venituri proprii sau cu garantor de 27.000-30.000 lire/an pentru un apartament cu 2 camere+living, cu chirie de 1100/luna).

Nu in ultimul rand, multi vor sa plece din tara cu toata familia din ziua 0. Eram (gresit) convins ca e foarte greu sa faci asta. Dupa ce am mai vorbit cu cativa romani (sau alti emigranti), am mai si citit povestile altora, acum imi dau seama ca e doar dificil, dar deloc imposibil. Chiar si pentru cei care nu au pusi deoparte o suma mare de bani (3-4000 lire), se poate pleca cu familia din prima zi. Greu, dar se poate. Doar sa nu se astepte nimeni sa gaseasca oferte ale agentiilor de genul “oferim ajutor in relocarea impreuna cu familia” pe toate drumurile.

Inteleg aceasta dorinta si stiu foarte bine cat de greu e sa-ti lasi persoana iubita departe de tine o perioada. Dar nu stii niciodata cat de bine te vei integra in noul colectiv, la noul loc de munca. Nu zic ca e gresit sa pleci asa, dar ma gandesc ca unele probleme se pot evita daca iti iei cateva masuri de precautie. Pe de alta parte, emigrarea e si un fel de loterie. E treaba fiecaruia ce riscuri isi asuma.

In continuarea ideilor de mai sus (nemultumire, cazare, greutati la acomodare) o sa vorbesc un pic si despre intoarcerea in tara (ca vizitator). Unii oameni nu isi dau seama ca, odata plecati, nu mai au neaparat acelasi statut dinainte de plecare. Sau, mai precis, faptul ca nu sunt cu nimic speciali cand se intorc in tara. Viata merge inainte, prietenii si familia au aceleasi griji, trebuie sa mearga la aceleasi locuri de munca, nu isi pot face timp pentru tine cand vizitezi. Desigur, asta depinde foarte mult si de ce fel de oameni ai in cercul de apropiati, daca vii dintr-un oras mai mai sau mai mare (deci daca te intorci intr-o comunitate stransa sau intr-un loc in care esti o picatura intr-o mare de oameni). Asta e un lucru pe care l-am observat si la fostii mei prieteni si colegi de prin facultate, care au plecat din tara si se intorc din cand in cand.

Si uite asa, oricat de intelegator ai fi pentru faptul ca lumea nu are timp de tine, poti ajunge sa te simti oarecum ignorat. Unii incearca sa-si contacteze cunoscutii care au uitat de ei de mult. Altii incearca sa isi povesteasca problemele oricui face greseala sa-i asculte. Altii… incep sa comenteze pe internet. De parca plecarea in strainatate iti da acum un statut special (desi tu te simti nemultumit fix pentru ca nu esti special). Si uite asa apar tot felul de comentarii care debordeaza de frustrare pe facebook, pe forumuri, pe bloguri (au ajuns si la mine cativa), pe paginile de stiri etc.

Ca sa zic asa: NU DEVENI UN ASEMENEA OM. ūüôā

Si recomand citirea unui articolas ironico-realist scris de un bulgar pe tema asta, a emigrantilor (bulgari, dar se poate aplica la oricine) care revin in tara si cauta… nici ei nu stiu ce. Nu ca toata lumea face asta sau o face voit, dar e o capcana in care poti cadea foarte usor ca emigrant revenit in tara.

Cu concluzia:

Emigration is a quasi-permanent absence from a given reality and the fact of coming back to it for a week or two brings no particular pleasure to either the host or the guest. The summer return of the √©migr√© remains, nonetheless, a ritual in which you are ordered to participate. Like in a theatre play in which you have been attributed a secondary, but nonetheless important, role for the full and total revelation of the principal hero ‚Äď his majesty the √©migr√©.

Desigur, si articolul recomandat de mine si tot ce am scris mai sus pot fi interpretate. Orice ai vrea sa scrii, intotdeauna cineva va interpreta efortul tau prin prisma experientelor personale.

O sa fiu cu siguranta DIN NOU categorisit drept frustrat sau ignorant sau infumurat de niste cititori. Le recomand si lor acelasi leac: apasa pe X-ul browserului si nu mai citi prostiile mele, ok?

Cum ai putea recupera o parte din costurile emigrarii intr-o tara din UE

Multumesc, Gabriela!*

Saptamana trecuta mi-am facut un mic calcul. Tot procesul de recunoastere a studiilor (PIN-ul) m-a costat 2050 lei: 230 lire pt NMC (1403 lei la 6,1 lei/lira); 294 lei OAMMR (50 certificatul A5, 100 + 144 la OAMMR); 150 lei la scoala pentru a imi da unele acte; 120 lei traducerea (10 pagini) + 45 lei legalizarea (7 documente); 40 lei pentru 2 caziere;  35 lei Posta romana (25,2 + 9,4 lei pentru 2 plicuri recomandate, unul cu conf. de primire, altul fara). Plus banii de avion (120 euro) si banii de buzunar pentru primele saptamani (primele 6 saptamani, spre nemultumirea mea, pentru ca am venit cu doar 480 lire). DACA ar fi trebuit sa dau si IELTS-ul s-ar fi adaugat 800 lei pentru examen (din aprilie 2016 la BritishCouncil) si 1495 lei pentru pregatirea pentru examen (tot la BritishCouncil, in alte parti poate fi ceva mai ieftin). TOTALUL pentru 2016 ar fi fost: 2020+520+2740+800+1495 lei = 7575 lei.  Cati romani pot strange banii astia usor?

Procesul de emigrare nu e niciodata usor, dar daca nu ai bani pentru a pleca, de multe ori nu poti face nimic.

Ei bine, exista un program UE, EURES YfEJ (your first eures job), care se angajeaza sa te ajute financiar (daca esti tanar profesionist) sa te muti in alta tara din Uniunea Europeana. Conditiile (filmuletul e din 2012, s-au schimbat un pic intre timp) sunt: sa ai intre 18-35 ani, sa fii cetatean al unei tari din UE si sa fii dispus sa pleci pentru un contract de munca de minim 6 luni intr-o alta tara UE (plus Norvegia si Islanda).

Ce ti se poate rambursa? Cursuri de limba straina, costuri legate de echivalarea diplomelor de studii, costul cu transportul la/de la interviu, costul cu transportul pana la viitorul loc de munca (avion, tren?), o suma de bani de buzunar “YOUNG PEOPLE‚ÄôS ALLOWANCE TO MOVE TO ANOTHER MEMBER STATE” (pt. UK e de 1060 euro, de exemplu).

Toate informatiile de pana acum sunt luate de pe site-ul EURES YFEJ si din pdf-ul explicativ de acolo. O captura de ecran din el:

Screen Shot 2016-02-17 at 15.22.41

Acum intervin informatiile suplimentare (oarecum contradictorii?), obtinute prin e-mail de amicii mei. Unul a vorbit cu o doamna de la EURES Romania (ANOFM), altul a vorbit cu cineva de la EURES Italia.

EURES Italia a zis asta:

Conditia de baza pentru angajat este sa se inregistreze pe site-ul EURES, unde sa isi incarce toate datele despre studii, experienta si alte cunostinte intr-un CV electronic (ca in orice portal de joburi). Italienii au zis ca trebuie sa sa faci asta pe yourfirsteuresjob.eu, romanii au zis ca e suficient sa faci asta pe eures.europa.eu (link direct pentru a-ti face cont, in en). A doua conditie e ca angajatorul trebuie sa fi apelat la job prin portalul EURES. Adica trebuie sa existe oferte de angajare de la un angajator din UE pe site-ul EURES.

Programul NU deconteaza nici un ban pentru un proces de recrutare care se petrece in afara portalului EURES. Angajatul si angajatorul trebuie sa se fi “intalnit” prima data pe site-ul EURES. Sau (aici fac o presupunere) trebuie sa-ti convingi eventualul angajator sa puna anuntul care te intereseaza pe tine si pe EURES si apoi sa speri ca masinaria se va pune in miscare pentru a te trimite.

Citez din e-mailul de la italieni:

So you must fill in your CV in English, with as detailed as possible informations and up-dated contacts. It will then be taken into consideration in our selections. If the system activates a match between your CV and a vacancy, YfEj staff will contact you to verify the requested competences and your availability. Thereafter, the employer will receive the CVs of the pre-selected eligible candidates and choose the ones to invite for an interview. When contacted by our staff, you’ll also be given all the information regarding the funding application. You can benefit from YfEj financial support only if you are selected and hired through the initiative. To benefit from YfEj services both the jobseeker and the employer must be registered in the platform. Contracts which occurred outside YfEj are not eligible and cannot benefit from our services. This means that, according to the initiative’s rules and conditions, applications for financial support are subject to evaluation and approval, since the beginning of the recruitment process… We can’t support applications that would exist even without our recruitment service. In other words, we are not allowed to finance applications if the matching and the recruitment process takes place before the registration is accomplished.

Pe de alta parte, din raspunsul venit de la EURES Romania, procesul nu trebuie sa fie chiar Screen Shot 2016-02-17 at 15.44.09asa de complicat.

E adevarat, Romania e subordonata Suediei in programul asta, e posibil ca procesul implementat de Suedezi sa fie diferit.

In primul rand, daca se pleaca prin EURES Romania, programul nu deconteaza decat 1000 euro, nici un leu in plus. Apoi, romanii cer:

  • sa iei tu legatura cu angajatorul (din nou, cauti jobul pe platforma EURES) si sa il convingi ca esti ok (e-mailuri, interviu etc.)
  • sa iti fie aprobata aplicatia pentru recunoasterea calificarilor de catre proiectul YfEJ INAINTE de-a incepe procedura de recunoastere, pentru care primesti un formular (pdf) de participare care trebuie completat si returnat la EURES Romania, impreuna cu
  • dovada ca s-a oferit un loc de munca, copie a biletelor de avion sau a rezervarii zborului, copie CI, dovada locului de munca vacant postat pe portalul EURES (link catre oferta sau Print Scrn), copie a diplomelor de studiu/certificate sau calificari profesionale, dovada ca esti titularul unui cont bancar in euro (extras bancar).

Nume si adresa de contact initial pentru Romania (dar pe site-ul EURES exista 22 de nume de contact de consilieri EURES, din diverse orase mari ale Romaniei):

Screen Shot 2016-02-17 at 15.53.55

Suna mai complicat decat ar trebui sa fie, dar nu pare chiar imposibil.

 

 

Vreau sa mentionez ca nu am nici un mod de-a sti exact cat de bine functioneaza programul si daca totul se intampla chiar cum e scris pe site-ul EURES. Eu oricum nu mai pot beneficia de el, deci nu pot spune ca l-am testat pe pielea mea. Dar presupun ca destul de multi cititori de-ai mei ar putea beneficia de ajutorul respectiv – poate vor comenta aici sau ma vor contacta prin e-mail si voi putea adauga si opinii “la cald”. ūüôā

Si sper ca persoana de contact de la ANOFM Romania nu se va enerva pentru captura de ecran de mai sus.

 

 

 

 

 

Am aflat prima data despre acest program saptamana trecuta de la Gabriela, o angajata romanca a unei agentii de recrutare din UK, agentie care m-a trimis la unul dintre interviurile mele de anul trecut. Gabriela si-a dat seama ca eu (candidatul de anul trecut) sunt Cristian cel cu blogul asta si mi-a oferit acest subiect de blog – in ideea ca daca as scrie despre el ar ajunge la mai multi romani interesati. Mi-a supraestimat reach-ul blogului meu, dar o sa scriu, poate ajuta pe cineva. Cum nu am avut prea mult timp la dispozitie in ultima vreme, a trebuit sa astept un pic de ajutor si de la oameni din Romania, care au luat legatura pentru mine cu ANOFM si EURES si mi-au forwardat e-mailurile primite. Le multumesc tuturor si, indirect, celor de la ANOFM si EURES care au raspuns.*

Cum obtii dreptul de practica in Anglia (ca Asistent Medical debutant)

Varianta scurta:

Lista actelor e urmatoarea:

0. Certificatul de limba engleza: IELTS Academic luat cu 7,0  la toate categoriile sau OET luat cu B.
1. formularul de la NMC completat si semnat de tine; semnat si stampilat la sectiunea good health de medicul care a eliberat si adeverinta de “apt pentru munca”; semnat si stampilat de oammr la sectiunea “good character”
2. copie legalizata a pasaportului. Daca nu exista pasaport, copie legalizata + traducere a cartii de identitate.
3. copie legalizata a diplomei de asistent medical + traducerea ei
4. copie legalizata a certificatului de casatorie + traducere (DACA e cazul)
5. copie legalizata a certificatului de membru oammr + traducerea lui
6. copie legalizata a planului de invatamant pentru anii de scoala + traducerea lui. E imperativ ca fiecare materie/perioada de practica sa aiba numarul de ore scrise acolo. Se poate trimite si un “form to accompany transcript of training” – completat si stampilat de scoala, care sa aiba un fel de adunare a tuturor orelor din anii de scoala; acest formular NU e obligatoriu, dar e util. Link-ul pentru formularul asta de pe site-ul NMC ofera un fisier gresit, deci pana nu rezolva ei asta, e inutila mentiunea asta.
7. copie legalizata a unui cazier recent (<3 luni) + traducerea lui. Daca dupa 18 ani persoana a trait in alta tara (sau mai multe tari), e nevoie de cazier din fiecare tara.
8. copie legalizata a adeverintei de la oammr care declara faptul ca persoana nu are abateri in munca inregistrate la ei + traducere (“certificate of good character”)
9. adverinta de “apt pentru munca” de la un medic (de familie, medicina muncii sau medicina interna) + traducerea ei
Daca e cazul, pentru cei cu experienta copie legalizata a eventualelor adeverinte de vechime in munca + traducere. Evident, trebuie sa corespunda cu ce e scris la finalul formularului la “previous experience”. DOAR experienta ca asistent medical.
Pentru cei care au terminat scoala inainte de 2010, este nevoie si de un Certificat de Conformitate, eliberat de Ministerul Sanatatii, prin sediile locale OAMMR. Evident, copie legalizata + traducerea ei.

Observatie: Din 2018, formularul nu se mai trimite automat prin posta, din cate am inteles, se ofera un link catre site-ul NMC de unde se poate descarca.

Descriere pas cu pas plus lista de acte necesare pentru inregistrarea in NMC (Nursing and Midwifery Council, echivalentul britanic al OAMMR). Daca nu ai bani, e posibil sa te intereseze un proiect european (Your First EURES Job) care te-ar putea ajuta financiar (in anumite conditii).

Din nou, formularele NMC arata acum un pic diferit, dar raman concepute pe ideea de a combina fiecare act trimis cu o semnatura pe formularul lor. Pe formularele lor scrii ca ai facut scoala x, ai diploma care atesta asta. Acolo scrii ca ai avut experienta profesionala intre anii x si y, ai adeverinta de vechime care atesta asta. Declari ca nu ai cazier, atasezi cazierul. Declari ca esti apt pentru munca (si un doctor contrasemneaza), atasezi adeverinta medicala. Declari ca nu ai avut abateri la munca, atasezi hartia de la OAMMR care atesta asta. Samd.

Lista de acte din formular
Lista de acte din formular

Exista mai multe site-uri care fac treaba asta, dar informatiile sunt relativ incomplete sau aiurea structurate sau se refera la toata lumea (inclusiv la generatiile mai vechi, care au niste pasi in plus, cum ar fi cererea unui certificat de conformitate de la MS, care nu se elibereaza fara diploma, din 2016 se elibereaza de OAMMR, detalii aici si in destul de mult timp – si pentru care trebuie sa mergi la Directia de Sanatate Publica din orasul tau).

Esti proaspat absolvent si visezi la o viata mai buna? Vorbesti limba engleza destul de bine? Din 19 ianuarie 2016 vei avea nevoie si de examen IELTS (academic) luat cu minim 7,0 la toate cele 4 componente. Din 1 noiembrie 2017 se ia in considerare si Occupational English Test, luat cu minim B-level.
Iata ce trebuie sa faci ca sa primesti PIN-ul de la NMC (adica dreptul de libera practica, in esenta), pas cu pas:

In primul rand, tine minte 2 lucruri: NU trimiti documentele tale originale (diploma, certificate etc.) – de asta faci atatea copii legalizate si traduceri; NU uita sa faci o copie xerox dupa toate traducerile (sau sa ceri o copie in plus de la traducator, atunci cand le ridici) inainte de-a trimite plicul la NMC! Daca te vei angaja in spital, pentru background check pentru NHS¬†ti se vor cere multe dintre documentele de mai jos (scanuri dupa original + traducere) DIN NOU. Pentru angajarea in Nursing Homes verificarile sunt mai “blande”, dar tot e bine sa ai toate actele traduse.

O adaugare: din noul ghid NMC, valabil de pe 19 ianuarie 2016 vad ca apare necesitatea unui “certificate of current professional status” – care poate sau nu sa fie fostul “certificate of good character”, emis de OAMMR.

1.¬† Te duci pe site-ul NMC, completezi formularul¬† si iti vine plicul acasa, in aprox. 4 zile. Am auzit si de 1-2 saptamani. Atentie la adresa. ūüôā Mie mi-a venit luni-joi (completat formularul on-line luni, joi aveam plicul acasa).

Mentiune: Daca pleci in Anglia inainte sa-ti vina plicul al doilea, va trebui sa suni la NMC si sa-i anunti sa-ti schimbe adresa de corespondenta si sa iti trimita urmatoarele plicuri pe NOUA adresa, din Anglia. Trebuie sa trimiti formularele lor originale catre ei – nu scanuri (am sunat la NMC specific pentru problema asta pt. o colega), deci trebuie anuntata noua adresa de corespondenta.

2.¬† Iei si tiparesti de pe site-ul NMC formularul¬† ¬†care acompaniaza planul de invatamant pe care il vei lua de la scoala. Va fi completat cu datele din planul de invatamant de catre scoala si semnat si stampilat (sunt 2 pagini). UPDATE: Formularul de la linkul asta e acum unul gresit (e un exemplu deja completat si e pentru “international applicants”). Trebuie contactati cei de la NMC pentru a obtine formularul corect.

3. – Iei 2 caziere judiciare de la politie (platesti 19 x 2 lei la posta in prealabil – o experienta care va dura aproape invariabil MULT PREA MULT). 1 pentru “inscriere OAMGMAMR“, altul pentru “angajare Marea Britanie“. Textul de pe cazier poate varia (“NMC”, “angajare ca asistent medical”, chestii asemanatoare) – in principiu e acelasi lucru. Informatii suplimentare despre eliberare cazier pe site-ul Politiei Romane. Din ghidul antementionat, vad ca din 2016 vor cere cazier DIN FIECARE TARA in care ai locuit mai mult de 3 luni de-a lungul vietii.

4. Te duci la scoala, iei Adeverinta de promovare a examenului de certificare a competentelor profesionale sau, daca scoala o elibereaza deja (in Bucuresti se elibereaza in noiembrie, in alte orase am inteles ca s-a eliberat mai devreme anul acesta) DIPLOMA (la facultate, la postliceale este vorba de un Certificat de calificare nivel 5), foaia matricola (care pt. inscrierea in NMC nu iti trebuie, dar iti trebuie pentru OAMMR), platesti (probabil) o suma de bani pentru completarea formularului care acompaniaza planul de invatamant (cel printat, de la punctul 2), planul de invatamant (asta e suplimentar, in romana) care trebuie neaparat sa mentioneze / ateste orele de practica si astepti sa ti le elibereze.

Poti lua PIN-ul si DOAR cu adeverinta. Adica fara diploma. Dar nu e obligatoriu – angajatii NMC interpreteaza fiecare regulile diferit. Mie mi l-au dat. Vezi edit-ul din noiembrie 2015 de mai jos. Daca vrei sa fii sigur, e mai bine sa astepti si sa trimiti diploma (copia legalizata + traducerea, evident). Daca scoala/facultatea nu ti-o elibereaza, trimiti ce ai si hope for the best.

Mentiune: Mi s-a atras atentia asupra faptului ca anumite scoli (sau facultati) NU elibereaza foaia matricola prea curand dupa absolvire. Refuza. Partea buna e ca anumite Filiale OAMMR NU cer foaia matricola pentru primirea in Ordin. Daca scoala refuza si refuza, puteti sa va incercati norocul la OAMMR “doamna, scoala nu-mi da foaia matricola, ma primiti si fara?“. Oricum ar fi, chit ca scapi de OAMMR fara foaie matricola, nu scapi de NMC fara plan de invatamant (Transcript of Training). ¬†Din pacate, universitatile¬†pare¬†ca nu sunt fortate sa elibereze actele de studii in acelasi termen de la absolvire ca postlicealele, pentru ca legea in cazul lor e mai laxa. Ordin 657/2014 (universitati) si Ordinul M. Ed. 3502 din 2005 (postliceale). Daca gresesc, corectati-ma.

Unele scoli elibereaza si o “adeverinta de practica“, in care mentioneaza numarul de ore de practica facute in spitale. Daca e scris clar in planul de invatamant cate ore de practica ai facut, eu zic ca adeverinta aia e in plus. Daca te uiti in lista de la NMC de mai sus, nu se cere specific asa ceva. Daca vrei sa pui o foaie (plus traducerea ei) in plus in plic, esti invitatul meu. Aici depinzi si de cat de bine face scoala ta actele…

Formularul meu (“form to accompany transcript of training”) arata ca mai jos, dar tineti cont ca fiecare scoala are un alt tip de plan de invatamant, care se poate traduce prin variatii la numarul de ore de practica/teorie. Daca nu corespunde planul de invatamant cu form to accompany transcript of training, POTI avea probleme. Eu am sters numele si PRN, nu uitati sa cereti sa vi le completeze scoala (si “Registered Nurse” la application to register as). Pix negru, majuscule.
Repet: nu copiati aiurea formularul asta, verificati-l sa corespunda cu planul VOSTRU de invatamant!

nmc form

Acest form to accompany transcript of training este oarecum optional, nu am gasit o mentiune pe site-ul NMC in care sa spuna ca e musai sa-l ai (desi de acolo il downloadezi!). Dar nu te costa cine stie ce sa-l incluzi (nu trebuie tradus sau legalizat), daca e facut corect si corespunde cu planul de invatamant (transcript of training) te scapa probabil de batai de cap!

5. Te inscrii la OAMMR (actele necesare pentru inscrierea in OAMMR sunt aici). Inscrierea se face pe loc. Cost aproximativ: cam 50 lei (certificat A5 de la Medicul Psihiatru, care va avea si semnatura unui Medic de Familie sau Medic de Medicina Muncii), 100 lei + cam 11 lei/luna ramasa din anul calendaristic la OAMMR pt inscriere. Intre timp, cerintele lor s-au mai schimbat, intrebati la OAMMR-ul local. Vei mai plati inca 100 lei pentru Adeverinta care sa ateste faptul ca nu ai avut abateri de caracter ca Asistent Medical(de Good Character) si stampila pusa pe formularul din primul plic. Poate sa dureze cateva zile sa puna stampila si sa elibereze adeverinta. Important: daca nu ai de gand sa muncesti in Romania (sau sa faci munca de voluntariat) inainte de a pleca, nu iti trebuie asigurare de malpraxis. Daca vrei, asigurarea costa intre 4 si 9 euro (in functie de asigurator sau agent).

6. Iei Adeverinta ca esti apt pentru a profesa meseria de asistent medical de la medicul de familie, si il rogi sa puna stampila si parafa si semnatura pe formular, in portiunea good health, sub good character. NU la section 5, o sa intelegi cand te uiti pe formular. Citez: “Please note that section 5 is only required to be completed if the supporting declaration of good health has not been completed on the ‘Supporting declaration of good health and good character for admission to a part of the NMC’s professional register’ form.

7. Faci copii legalizate dupa toate actele puse in lista din pagina 2 din formularul de la britanici (pasaport – sa fie musai partea cu semnatura si culoarea ochilor, daca nu ai, e suficienta si cartea de identitate, cazierul pentru Anglia, adeverinta de la M. familie, adeverinta de la OAMMR de “good character”, fisa de membru OAMMR, Adeverinta de promovare a examenului de certificare a competentelor profesionale de la scoala sau (daca o ai deja) DIPLOMA, planul de invatamant de la scoala). Cel mai bun pret pe care l-am gasit eu in Bucuresti e de 6,2 lei/pagina de copie legalizata notarial. Aici se adauga certificatul de casatorie (daca e cazul), adeverinte de vechime ca Asistent Medical (daca e cazul – dar eu am facut ghidul asta pentru cei in situatia mea, deci proaspeti absolventi).

8. Faci traduceri in limba engleza la originalele actelor de mai sus, FARA pasaport (nu e nevoie sa fie tradus). Eu am gasit traduceri cu 12 lei/pagina. Nu e necesar sa fie tradusa copia legalizata (adica sa se vada “stampila notarului”, care e de obicei pe verso-ul copiei legalizate), e suficient sa fie traduse originalele. Multi insista “trebuie tradusa copia legalizata“. Cei de la agentia de recrutare ziceau ca NU. Traducatorul unde am dus actele mi-a zis ca a mai facut asta pentru multa lume in ultimii ani si “nimeni nu s-a intors sa refaca actele“. Si era in interesul lui sa-mi ceara sa traduca mai multe pagini (adica sa-mi ceara cam dublul sumei de bani pentru fiecare document). Faptul ca dosarul meu (si cele ale unor colege) a(u) fost procesat(e) asa cred ca ar trebui sa inchida o data pentru totdeauna intrebarea cu “traduci copiile legalizate sau traduci originalul“.

9. Completezi formularul cu pix negru si majuscule, il bagi in plic, impreuna cu copiile legalizate si traducerile in engleza. La final (ultima pagina a formularului) completezi cu Order of Nurses, Midwives and Nurses from Romania, subsidiary (aici orasul tau); Qualification: Registered General Nurse; Date of registration: data de pe certificatul de membru OAMMR; Part of register: Registered General Nurse; Registration Number: seria si numarul certificatului de membru. Nu uiti sa INCLUZI si formularul care acompaniaza planul de invatamant (cel printat, completat acum, de la punctul 2)!

10. Platesti prima rata, 110 lire. Daca o faci on-line/telefonic, nu vei avea nevoie de nici o “dovada”. Se poate plati pe site-ul NMC de online payments¬†(iti trebuie PRN-ul de pe formular, un card atasat unui cont cu minim 700 lei in el si o adresa de e-mail unde primesti confirmarea), telefonic (e un telefon in formular), sau altfel (o sa vezi pe formular – dar NU sunt variante aplicabile in Romania). Nu poti face plata din internet banking si NMC nu-ti ofera direct contul lor (ar trebui sa suni la ei) ca sa faci transfer bancar din Romania. Sfatul meu: ori iti faci cont + card, ori apelezi la cineva sa-ti faca plata.

11. Trimiti plicul, astepti max. 3-4 saptamani, apoi ii poti suna si intreba “what’s uuuup?” ūüôā

  1. Pui originalele in romana in plic? Teoretic vorbind, poti face asta – mai ales cu documentele teoretic inutile ulterior (cazier sau adeverinta de la medicul de familie sau cea de “good character” de la OAMMR). Practic, daca se pierde plicul, ce faci? Oricum, recomandarea celor de la NMC este clara:

All accompanying paperwork requested as part of the registration process must be certified copies of the original documents, including both the original language version and an English translation.

Please do not send original documents such as passports and certificates to us, as we cannot return these to you.

EDIT: Mentiune despre Cum poti urmari plicul tau: cand trimiti plicul din Romania (pe mine m-a costat 25,2 lei, Posta Romana), primesti o factura. Pe factura vei avea un cod (Nr. Prezentare) de 13 cifre. Codul ala il poti folosi pentru a urmari daca a plecat si daca a ajuns plicul. Pentru Romania ai Track&Trace de la Posta Romana si pentru UK ai Royal Mail Track and Trace. Introduci codul si iti afiseaza datele.

Ca exemplu, plicul meu l-am predat pe 17 septembrie (sfarsit de zi), pe 22 septembrie era livrat. Joi-marti. De la posta mi-au zis ca poate dura pana la 7 zile lucratoare sa ajunga. Daca vrei apoi sa suni la NMC, pregateste-te pentru asteptari indelungate. In timpul zilei am prins locul 17 si 19 in coada de asteptare, dupa 30-40 de minute abia ajunsesem la 11 (si am renuntat). Intr-o marti si intr-o joi am prins totusi un consultant la telefon in maxim 5 minute de asteptare, in jurul orei 12 (ora Romaniei).

Edit: Plicul al doilea l-am trimis prin Posta Romana pe 7 noiembrie (sambata), a ajuns la ei pe 17 noiembrie. Din nefericire, track&trace-ul de la Royal Mail nu mi-a recunoscut codul romanesc de data asta. Desi a aparut in track&trace-ul romanesc drept expediat din Romania de pe 9 noiembrie (luni), nu ajunsese la ei pe 16, cand am sunat (si nu il puteam urmari on-line prin Royal mail). Nu ma grabeam, dar peste o saptamana m-am hotarat sa retrimit formularul al doilea prin DHL, a ajuns intr-o zi. Am putut face asta pentru ca NMC mi-a trimis (din greseala) de 2 ori plicul 2, prin care ma anuntau ca totul e ok. Am vorbit pe 26 noiembrie la ei, cand mi-au zis ca ajunsese deja plicul trimis prin Posta Romana. Bani cheltuiti degeaba.

3 sfaturi suplimentare: 1. inainte de-a te panica, suna la NMC si verifica daca ti-a ajuns plicul. Eu am asteptat 2 saptamani inainte de-a retrimite (inutil) plicul prin DHL, daca mai telefonam o a doua oara, nu mai cheltuiam aiurea bani. 2. Prin DHL poti trimite plicuri (de pana in 100 g) cu serviciul Express Envelope, cu livrare intr-o zi lucratoare si ridicare de-acasa. Te costa 168,5 lei DACA faci comanda on-line, de pe site-ul DHL.ro. Mie mi l-au ridicat la ora 1, a doua zi la ora 11 era la ei (si NU am platit pentru garantarea unei ore de livrare). 3. Plicul al doilea a fost recomandata simpla (nu recomandata cu confirmare de primire, ca primul). Poate din cauza asta nu m-a mai lasat royalmail sa-l urmaresc on-line?

Sfatul meu ar fi sa iti faci 1 copie xerox inainte de-a completa formularul (decapsezi). In caz ca ai completat ceva aiurea, macar ai o copie de siguranta.

Din momentul primei plati, PIN-ul il primesti in maxim 6 luni, dar, din ce am inteles eu, dureaza cam 2 luni in majoritatea cazurilor (daca nu e o problema cu actele). In cazul meu, daca trimiteam ambele plicuri prin DHL (next day delivery), probabil ca l-as fi primit in 2 luni si 1 saptamana. Plicul 2 l-am primit, asa cum am scris mai jos, la 6 saptamani si 3 zile (22 septembrie Р6 noiembrie) din ziua in care a ajuns la ei primul meu plic.

NMC se angajeaza sa iti evalueze dosarul in 40 pana la MAXIMUM 70 de zile de la primirea plicului:

Once we receive a complete application (with all correct required documents in accordance with the guidance pack) has been received we aim to assess your application within 40 working days and commit to doing so within a maximum of 70 working days.
If any of the requirements have not been met we will need to write to you requesting the missing or invalid information and a further assessment made when that is received.
Following a successful assessment, and on receipt of your final registration form and fee, we will aim to grant your registration within 5 working days and commit to doing so within a maximum of 30 working days

Cand ajunge la ei, este primit si introdus in queue. Dupa un numar de zile ajunge la verificat. Daca apare o problema, primesti plic cu noi cerinte, apoi retrimiti plicul la ei, apoi iar astepti, pentru ca iar intra in queue, iar ajunge la verificat (dupa un numar de zile).

Later Edit 3 Noiembrie: Azi am vorbit la NMC. Numerele sunt pe site-ul lor, trebuie sa suni cu 0044 urmat de 20 (nu 020), eu am sunat la 0044 20 7333 9333. Nu a durat decat 10 minute convorbirea (cu asteptare cu tot). Mi-au zis ca mi-au trimis plicul al doilea catre mine pe 31 octombrie (sambata!?), ca pot face plata finala (120 lire) deja si ca din momentul in care ajunge la ei plicul meu in care va fi formularul SEMNAT pe care ei ar trebui sa-l fi inclus in plicul respectiv, in maxim 15 zile LUCRATOARE am PIN-ul. Deci la mine a ajuns plicul la NMC pe 22 septembrie, a fost procesat total pana pe 31 octombrie.

Plicul 2 a ajuns la mine acasa pe 6 noiembrie. Nu stiu ce balarii zicea tipul de la NMC la telefon cu “we sent the envelope on the 31st of october“. Formularul e datat 3 noiembrie. Si nu, n-am inteles gresit, nu ai cum sa confunzi thirtyfirst cu third (sau october cu november).

20151106_191917
Raspunsul fericit

Nu uitati de plata on-line. Din ce se intelege din formular, NU e nevoie sa printezi si inserezi in plic dovada primita pe e-mail pentru plata facuta la telefon sau on-line. In primul plic nu am bagat nimic de genul asta. In plicul al doilea, dat fiind faptul ca oricum e gol (e doar formularul al doilea, o foaie), pun printul dovezii. PENTRU CA N-ARE CUM SA STRICE. ūüôā Mi se zice Romanul care sufla aiurea-n iaurt. ūüôā

20151106_191933

O colega de-a mea a vorbit la NMC saptamana trecuta, ea trimisese plicul cu 4 zile inaintea mea. I-au zis APROAPE acelasi lucru ca si mie: adica i-au zis ca i-au verificat deja actele, PAR ok, dar asteapta o verificare de la Minister din Romania in legatura cu actul ei de absolvire (adica adeverinta temporara). N-am inteles de care minister e vorba, dar am mai citit si la altii ca se poate intampla acest lucru si asteptarea poate sa dureze saptamani. Inca un motiv sa multumim din inima partidului romanilor care-si fac treaba foarte constiincios.

Si inca un mic sfat: atentie mare la completarea formularului. Eventual rugati pe cineva (ruda, ceva) sa se uite pe el inainte sa-l trimiteti. O colega a uitat sa bifeze un X in formularul initial, acum trebuie sa retrimita formularul initial pentru asta…

Deci plicul meu 100% ca in ghidul de mai sus a fost considerat ok de cei de-acolo, al colegei… necesita niste verificari. Depinde, aparent, totul si de noroc – depinde peste ce functionar dai la NMC.

CUM verifici daca ti-a fost procesat plicul de NMC si totul e in regula fara sa stai la telefon? Test simplu:

Te duci pe site-ul de plati on-line al NMC, bagi PRN, adresa de e-mail si data nasterii, proceed, vezi daca ai plata a doua de facut. Daca nu apare nimic de plata, nu a fost procesat inca (mai precis, nu a fost trimis plicul al doilea inca).

scrn

Ca mentiune, stiu PRN-ul colegei sus-mentionate, ei ii apare “no payment”.

Ca ultima verificare non-telefonica pe care o mai poti face dupa ce ai facut plata a doua si stii ca ti-a ajuns plicul la NMC, poti intra pe site-ul lor si folosi optiunea “Search the register“. Bagi numele tau de familie (Last Name) si vezi daca¬†apari sau nu. De cand ajunge plicul 2 la ei, primesti ultimul raspuns in 5 pana la 30 de zile LUCRATOARE. Raspunsul vine tot prin posta, la adresa data de tine. Daca vrei neaparat sa afli cand ai primit PIN-ul, poti face verificarea asta, daca nu ai rabdare sa ajunga plicul la tine (sau ai plecat deja din tara).

ULTIMUL EDIT: De pe 1 decembrie 2015 am primit si PIN-ul. Mai precis, apar pe site ca “Registered – no restrictions on practice”, astept sa imi ajunga acasa si plicul cu numarul efectiv.

Concluzie: la mine a durat fix 70 zile din momentul in care au ajuns actele la ei prima data pana la momentul in care am avut PIN-ul. Cele 2 colege care au predat plicul cu acte in aceeasi saptamana cu mine au avut probleme (1 a uitat un X in formular, celeilalte i-au zis ca vor sa vada si diploma de la scoala Рadica n-au fost multumiti cu adeverinta) si inca asteapta. Ideal, PIN-ul vine in 2 luni (eu am trimis plicurile prin Posta Romana, am mai pierdut cam 10-15 zile cu asta fata de curierat rapid), dar poate dura si mai mult.

 

Din momentul in care ai facut prima plata, esti foarte atractiv pentru orice angajator britanic (sau intermediarii lor – agentii de plasament).

Eu am gasit job inainte de a face prima plata (sau de a primi toate actele), dar m-am grabit.

Multi zic sa “astepti pana ai PIN-ul“.

Eu zic sa pleci in momentul in care vrei tu, nu cand vor altii. Unii angajatori te vor lua fara PIN, pana in momentul primirii PIN-ului fiind incadrat ca un fel de super-infirmiera (senior carer), cu un salariu ceva mai mic decat o asistenta (1000 – 1100 lire net/luna).

Am 2 colege de scoala, au fost angajate in 2 spitale din UK pe post si salariu de Senior Carer (17.000 lire brut/an) pana la primirea PIN-ului. Primele saptamani sunt de acomodare, cazarea e platita, daca nu vrei sa stai in tara si sa nu faci nimic, eu zic ca e o alternativa ok asta (IN SPITAL, nu comentez despre ce se intampla in Nursing Homes).

Pentru ca am fost intrebat cum obtii dreptul de practica in Anglia ca Asistent Medical de stomatologie:
Inregistrarea se face la General Dental Council (detalii aici: https://www.gdc-uk.org/professionals/registration/route-to-reg/eeadcpassessment) si se cere ielts, luat cu 7(https://www.gdc-uk.org/professionals/registration/english-language-controls).

P.S. Pentru ca personal am avut experiente ok din conversatiile cu angajatii a 4 din 5 agentii de recrutare de mai jos, hai sa le fac putina publicitate gratuita:

Toate agentiile mai mari se cam dau peste cap sa te ajute cu elaborarea dosarului. Tocmai pentru ca e mai bine pentru ei sa primesti PIN-ul din prima. Daca iei interviul si te angajezi, sunt platiti cu o suma bunicica de angajator, deci sunt interesati sa te ajute. Si nu iti cer nici un leu tie.
Deci poti sa iti depui candidatura la VPL Healthcare, (la ambele dureaza destul de mult = si 1-2 luni de la interviu pana la plecare, in special in spitale Рdeci fiti pregatiti) PCQ Recruitment, MMA Recruitment (observatie: nu prea te trimit la spitale = in NHS daca esti newly-qualified, altfel sunt f. ok), TFS Healthcare pentru un job. Dupa ce te suna (sau iti dau un e-mail, de regula in cateva zile), poti linistit(a) sa intrebi orice despre dosar sau sa verifici cu ei daca tot dosarul e ok INAINTE sa-l trimiti prin posta. Nu te costa nimic si nici macar nu esti obligat(a) sa mergi la interviu prin ei ulterior pentru asta.
Ca sa fie clar Рprin una dintre agentiile de mai sus plec in Anglia, de discutat am discutat cu cineva de la fiecare dintre cele 5 agentii. NU mi-au cerut nimic, NU fac mentiunea asta pentru nimic.
Disclaimer: informatiile de pe aceasta pagina au un caracter pur informativ si orientativ si pot, la un moment dat, sa nu mai fie valabile. In caz in care aveti nelamuriri pentru un caz personal sugerez contactarea celor de la NMC. Eu am prezentat cazul meu (si al unor colege), nu am sustinut si nu sustin ca as fi expert – nici nu am cum, nu lucrez pentru NMC. Nu imi asum nici o responsabilitate pentru felul in care cititorii folosesc informatiile publicate pe aceasta pagina.

Strainii angajeaza mai usor decat romanii un asistent medical absolvent de postliceala

Asta e si pentru cei care sustin sus si tare ca “nu faci nimic in afara cu diploma de postliceala”

L.E. 2015: Experienta mea in primirea unui job in Anglia aici.

Una dintre ideile care circula larg printre asistenti medicali (actuali sau viitori)¬†este ca “diploma de postliceala din Romania nu are nici o valoare in afara tarii“. Ei bine, acest lucru este incorect. In fiecare tara a Uniunii Europene exista niste proceduri de recunoastere a diplomei (care presupun ceva birocratie – hartogaraie, taxe, asteptare), proceduri simplificate pentru cei care au terminat dupa 2009 (atunci a terminat prima promotie care a inceput scoala in 2007, in momentul accederii Romaniei la UE). Dar diploma de postliceala este recunoscuta! Altfel, ramane neschimbata opinia mea ca as recomanda facultatea de asistenti medicali oricui vrea sa invete aceasta meserie – in special daca are 18-20 de ani.

Ce vreau sa observ e ca in toata tara spitalele sunt subdimensionate (au mult prea putin personal medical) dar angajari nu prea se fac (sau se fac cu spagi, cateodata), sau se cere experienta pe care nu o poti avea ca proaspat absolvent. Pe langa faptul ca esti platit cu salariul minim pe economie in primele luni. IN conditiile astea, strainii abia asteapta sa vii sa ai grija de pacientii lor. Oare ce alegere ai face, in situatia asta?

Mentionam¬†zilele trecute faptul ca, dintr-un grup ceva mai bun de absolventi ai scolii mele, 8 din 10 au plecat sau sunt pe cale de-a pleca, iar o a 9-a persoana “ar cam pleca”.

Sa vedem experientele a 2 dintre acele 8 persoane (cu o mica descriere a situatiei lor):

  1. Angliabig_ben_london_great_britain

Prima persoana a terminat scoala cu note bune, s-a dus la practica in spitale si a invatat ce si cat a putut. Stia limba engleza bine, la nivel conversational, hai sa zicem ca nu chiar 100% fluent si mai avea ceva de lucrat la vocabularul medical. A luat examenul in august, in septembrie a primit adeverinta de terminare a scolii (pentru ca diploma nici pana in ziua de azi nu s-a eliberat, multumita Ministerului Educatiei Nationale).

S-a interesat initial la o agentie de recrutare de AM pentru Anglia de ce i-ar trebui pentru recunoasterea studiilor. Actele le-a strans, tradus si legalizat pana candva la inceputul lui octombrie. A trimis dosarul catre NMC (Nursing and Midwifery Council), care i-au transmis ca va dura pana la 6 luni pentru a primi PIN-ul (practic, un numar de ordine in registrul AM din Anglia).

Exista nenumarate ghiduri on-line pentru cei care vor sa obtina  PIN-ul, ce vreau eu sa mentionez (am intrebat-o de 2 ori) e ca NU a avut nevoie de diploma (pe care nu o are) si nici de certificat de conformitate (pe care Ministerul Sanatatii nu pare sa-l ofere decat daca ai diploma). Costuri: legalizare + traducere (in Romania) + costuri postale + 110 lire pentru evaluarea dosarului (pt NMC) + 50 lire (cazierul in UK) + 120 lire cotizatia anuala la NMC (dupa ce primesti PIN-ul).

Salarii in cadrul sistemului national britanic de sanatate aici. Sunt stabilite pe band-uri. Pentru asistent medical RGN1 incepi cu salariu de band5. O valoare IDEALA e pe la aproximativ 15-16 lire/ora. Calculator de salariu net in UK aici.

L.E. Ca sa fiu clar: “o valoare normala” inseamna un salariu brut/ora cu care n-o s-o duci deloc rau¬†in UK intr-un oras mare. Salariul pentru asistenta medicala cu PIN incepe, legal, de la 10,94 lire/ora in spitale. Depinde de norocul si perseverenta fiecaruia ce si cat obtine – vezi si comentariul de mai jos.

L.L.E. Dupa o discutie (cauzata de comentariul de mai jos) cu o proaspata absolventa britanica de facultate de Nursing (am mai scris despre ea, am pastrat legatura cu ea dupa ce a venit acum 2 toamne la un schimb de experienta in Bucuresti), 15 lire/ora pare o suma deloc usor de obtinut pentru un incepator. In cazul ei, spitalul care a angajat-o imediat dupa absolvire ii ofera fix salariul orar minim pentru o asistenta cu diploma (band 5). Asta inseamna undeva pe la 1400 si ceva de lire lunar NET in mana (fara overtime). Angajata in sectie de TI Cardiotoracica. Englezoaica get-beget, cu diploma de facultate serioasa samd. Deci cazul colegei mele pare unul FOARTE fericit.

L.L.L.E. Dupa ce am trecut si eu prin acelasi proces de recrutare, pot spune cu mana pe inima ca e aproape imposibil FOARTE GREU, dar se poate sa primesti ca proaspat absolvent intr-un spital din Anglia mai mult de 11 lire/ora (salariul de baza). Daca ai noroc sa gasesti un anunt pentru un spital din Londra, te poti astepta si la salarii spre 25.000 Р26.000 lire/an (brut, adica 12,79 lire/ora) chiar ca incepator. Se include un High Cost Area bonus (de 15-20%). Majoritatea covarsitoare a ofertelor pentru incepatori sunt remunerate cu salariul minim (10,94 lire/ora, 21.388 lire/an) totusi. Exista si NHSProfessionals, care ofera un salariu de pornire mai mare in anumite situatii Рcu ei lucrezi in spitale NHS, doar ca esti angajat al unei agentii de plasament. DAR in NHS (spitale) orele suplimentare si orele muncite in week-end/sarbatori legale sunt platite mult mai bine decat salariul de baza. Deci poti obtine un salariu bunicel lunar daca muncesti mai multe week-enduri si in sarbatorile legale. Altfel, salariu de pornire mai mare (12-14 lire) mi s-a oferit doar in Nursing Homes si NUMAI dupa ce as primi PIN-ul. In mai multe Nursing Homes nu am auzit sa fie platite orele suplimentare la un tarif mai bun Рdeci, per total, e posibil sa merite mai mult sa lucrezi in NHS, daca nu te deranjeaza sa iti pierzi week-endurile. La un salariu de 14,5 lire/ora, 48 ore/saptamana in Nursing Home, salariul anual de baza ajunge la 36.200 lire brut.

Desi a apelat la serviciile unei firme de intermediere (care i-au luat un interviu si i-au dat un examen in care i s-a cerut sa faca un nursing plan pentru ingrijirea unui pacient cu o anumita boala), pana la urma a plecat de capul ei, gasindu-si un spital pur si simplu cautand pe motoarele de cautare de joburi din UK. Agentia de recrutare o trimitea la nursing home. Desi primea salariu bun, de nurse, nu de care¬†assitant (15 lire/ora – zice ea), a preferat sa mearga intr-un spital. L.E. Eu cred ca “primea” salariul asta pentru ca ea a facut o medie cu orele suplimentare, platite mai bine. 15 lire pentru cineva cu 0 experienta, pentru cele 37,5 ore standard saptamanale… nu cred ca exista.

Din cate am vazut eu, ofertele agentiilor de recrutare s-au diversificat si au crescut bonusurile. Anul trecut ofereau doar costul inregistrarii in NMC, altii ofereau si taxa de evaluare a dosarului si cea de inregistrare (230 lire in total). Apoi au aparut si oferte in care se platea avionul + se oferea consiliere pentru gasirea unui loc de cazare. Intre timp, au aparut chiar si oferte cu bonus de relocare de 2000-4000 lire (pentru asistentele cu vechime). Cat de reale sunt – nu stiu, doar repet ce am vazut.

In conditiile in care agentiile primesc poate 2000 de lire pe cap de asistent medical plasat in UK, e clar ca au de unde oferi ceva bonusuri.

A intalnit tot felul de oferte de la firme de recrutare in perioada asta. Unii cer bani pentru a te ajuta si ofera si plasamente prost-platite, in zone mai remote. Deci exista tot felul de oameni care iti ofera marea cu sarea.

Spicuiesc idei din conversatiile noastre in ultimele luni:

Cere sa intri in grupul Romanian Nurses in the UK (te vor accepta usor, nu sunt prea selectivi) si ai sa te familiarizezi si cu problemele inreg la NMC si cu probl nursilor din UK.

Cu cazarea te ajuta ei(recrutatorii/ angajatorii) la inceput, in sensul ca iti ofera ceva mai ieftin, apoi iti dau referinte sa iti gasesti o chirie mai buna. In sud e mai scump, Londra e prohibita pt un salariu de nurse, in nord e mai acceptabil: Manchester, Liverpool, Norwich, In general ceea ce ofera recrutatorii sunt posturi in afara marilor orase tocmai ca sa poti face fata cheltuielilor. Foarte rar mai ofera cate unul cazare gratuita pt o luna

E bine deocamdata. Facem instructaje si ne familiarizam cu politicile spitalului, cu formularele.

Sunt multi straini. Noi suntem un grup de 8 romani care am plecat impreuna. Din toate colturile tarii si toti incepatori¬†(cu o exceptie). Sa stii ca ei sunt disperati dupa personal, am impresia ca e rulajul mare. Ai fi uimit sa vezi ce putina engleza stiu cei care sunt cu mine, romanii. Probabil ca si ceilalti straini. Inca nu am ajuns pe sectie decat in vizita. Pana luni numai cursuri si “induction”. In mare parte cred ca din cauza ca trebuie¬†sa avem health clearance cand incepem munca. In prima zi am fost vaccinati de hep B, ni s-a luat sange, ni s-a facut IDRul. La unii colegi care nu aveau cicatricea BCG le-a facut direct vaccinul. Cu cel de hepatita B mergem pana la capat: mai avem 2 rapeluri, dupa o luna si dupa 2 luni si dupa 5 ani daca mai e cazul (se face titru de anticorpi inainte). S-ar putea sa mai facem vaccinuri in functie de ce anticorpi mai avem pe la varicela, pojar, oreion, rubeola. Nu am probleme de acomodare, ne tin ca in puf doar sa nu plecam. 2 luni e platita chiria de ei. Daca vrei sa pui branule, sa iei sange tb sa faci curs. O sa facem si pt admin tetapiei IV. Asa e aici. Doctorii tb sa stie sa intepe si sa puna canule.

  1. Danemarcastudy_in_denmark

A doua persoana a terminat scoala cu note foarte bune, a muncit pe parcursul celor 3 ani tot timpul mai mult decat se cerea de catre scoala. Stia limba engleza bine, facuse niste cursuri de limba daneza din tara.

A mers intr-un schimb de experienta in cursul scolii in Danemarca, s-a mutat undeva pe langa acel oras.

Spicuiesc din experienta sa:

Procesul de recunostere a studiilor a fost foarte simplu si usor. A durat doar 3 saptamani din momentul in care au ajuns actele la ei. Se plateste o taxa infima de 330 DKK(50 Euro) si prima aplicatie se face online.

Apoi le-am trimis actele prin posta si nu mi-au mai cerut nimic in plus, desi eu nu aveam si nu am inca diploma…¬†Dupa 3 saptamani am primit pe mail PIN-ul, dreptul de libera practica

Am o verisoara aici si am stat la ea primele 2 luni, pina am gasit un apartament de inchiriat… e f. greu sa gasesti casa de inchiriat si toti cer depozit pe 3 luni.¬†Apoi cand te muti in apartanentul gol golut, mai platesti o luna chiria pe luna respectiva…¬†Si incepi sa cumperi mobila… etc.

Cand am ajuns aici mi se parea totul atat de frumos si usor de obtinut…mai ales pentru faptul ca toate actele de sedere aici, contul la banca, yellow cardul si recunoasterea studiilor mele, au venit foarte repede….

Insa cand am inceput sa caut efectiv de munca in domeniul meu, nu a mai fost atat de usor…

Am venit aici la spitalul unde am facut practica si i-am intrebat daca fac angajari si mi-au spus ca nu fac angajari, dar ca lucreaza cu o agentie de vikariat pentru nurse si ca ar fi bine sa ma inscriu la agentia din orasul in care locuiesc.

Nu mai auzisem de asa ceva pina atunci si am inceput sa caut pe net agentia din orasul meu si asa am ajuns sa lucrez aici. Prin urmare lucrez si in spital si in home care, unde e nevoie si sunt platita la ora.

Merg la scoals de limba daneza 3 zile pe saptamana si ma descurc cu pacientii in daneza….insa cand nu inteleg ceva vorbesc engleza, sau cer ajutorul unei colege, sau monitoarei mele…¬†Am monitor pt. primele 6 luni de munca ca nursa aici… insa ma lasa si singura sa fac procedurile cand e aglomerat.

Colegele ma ajuta, oamenii sunt draguti, nu doar amabili, dar nu prea poti evolua….trebuie sa fii ca ei, nu mai destept decat ei….

Poti studia aici, e chiar gratis, dar cursurile vor fi in daneza…¬†Eu am intalnit romani care locuiesc aici de 3 ani si care inca nu vorbesc fluent limba daneza…

Eu lucrez in medie 30 h/saptamana, dar uneori prind mai multe, sau mai putine ore….depinde.¬†Am oarecare flexibilitate, insa mi-as dori un program fix si aceiasi colegi zi de zi….

Lucrez pe postul meu de nursa, dar nu intr-un singur loc. Saptamana asta, de ex. au nevoie de mai multe nurse pe sectia de urologie si spitalul suna la agentia de vikariat asistente, iar ei la randul lor ne suna pe noi si ne intreaba daca putem lucra si cate ture putem lucra.

Ce am invatat noi la scoala noastra e mai mult decat suficient pentru ei .

Eu m-am lovit de limba daneza inca de cand am inceput sa aplic pentru job-urile pe care le vedeam pe net. Eu incepusem sa studiez daneza si credeam ca ma voi descurca, dar am realizat ca nimeni nu ma intelegea pentru ca intr-un fel se scrie si cu totul altfel se citeste…

Pina nu am intrat la Sprog Center si am inceput sa invat daneza cu profesor, nu mi-am putut gasi de munca cu toate relatiile pe care le aveam aici.

Desi este o tara cu un nivel ridicat de trai, trec si ei prin etapa de dupa criza si nu se prea fac angajari, din 2008 incoace….asa ca au inventat firmele de vikariat in toate domeniile.

Existe firme de vikariat in fiecare oras si intra la licitatie. Apoi care firma castiga aceea se ocupa de crearea unei baze de date si tin interviuri in limba daneza…

Am avut noroc sa iau interviul si dupa aceea m-au trimis la training….

Stiam ca si in Danemarca au 3 tipuri de AM (cu 2/3/4 ani de scoala). Cum a fost recunoscuta diploma noastra?

La nivel de universitate, pentru ca mi-au dat gradul de nursa – sygeplejerske. Avem orele si modulele egale cu ale celor de 4 ani.

“The Romanians are coming” (ep. 2) – reactii

Acum 2 nopti a fost transmis si episodul 2 din documentarul asta atat de hulit de o parte dintre romani. Romani care foarte probabil nici nu l-au vazut. Sau, daca l-au vazut, pur si simplu nu sunt in stare sa inteleaga ce li se prezinta.

Ce avem in episodul 2?

2 noi povestiri: un baiat sarac din Lupeni, care lucreaza ca spalator de masini ziua si noaptea doarme sub un pod (ca sa poata trimite cat mai multi bani acasa) si o asistenta medicala (NU, NU infirmiera cum au inteles niste poligloti de Dambovita) care pleaca de la o viata bunicica in Constanta (casuta maricica, familie iubitoare) in Anglia, pentru ca asa ar castiga “10 times as much as she earns in Romania”.

Aflam, in plus, cum o mai duce Alex, tipul cu trecut dubios care incearca sa o ia de la capat, alaturi de 2 romani cu care s-a imprietenit in Anglia. Nu in ultimul rand, vedem cum evolueaza povestea naratorului, Alexandru Fechete, un tigan de langa Cluj, care munceste legal ca mecanic auto, pentru a-si tine nevasta si copilul intr-un “shitty place” de langa o groapa de gunoi.

Documentarul (prin vocea naratorului sau a personajelor, in ambele episoade de pana acum) se straduieste sa explice ca Romania e frumoasa, ca nu toata lumea o duce foarte rau, ca multi romani vor doar sa munceasca, ca cei care fura si fac trafic de persoane samd sunt doar oile negre ale tarii (asa cum fiecare tara are infractorii ei).

In episodul asta, mesajul devine ceva mai clar: daca pleci din Romania unde AI ceva – dar viata ta e grea, nu vrei sa pleci undeva unde e la fel de greu sau mai rau, dar mai esti si printre straini. Indiferent ca esti tigan care locuieste langa o groapa de gunoi sau o asistenta medicala care nu pare sa o duca prea rau in Constanta, vrei un viitor MAI BUN. E asa de greu de empatizat cu asemenea situatii?

Pe de alta parte, daca pleci de la NIMIC, ORICE e mai bun decat nimic. Asta nu inseamna ca ORICE-ul asta din Anglia ti se pare raiul pe Pamant.

Evident, informatiile astea trec pe langa romanii care se uita la documentar, daca o fac, si tot ce vad e (o sa enumar anumite tampenii stranse de la conationalii nostri indignati nevoie-mare de un documentar foarte bun):

  • in documentar¬†sunt prezentate povestile unor tigani +¬†“tiganii nu ne reprezinta”. Nu, nu sunt prezentate doar povestile unor tigani, e evidenta culoarea pielii personajelor. + Sunt departe de a fi iubitorul tuturor tiganilor, dupa ce am copilarit si mers la scoala intr-o zona in care locuiau multi tigani si am fost amenintat de mai multe ori cu cutitul si de 3 ori¬†(la 11, 16 si 17 ani) chiar jefuit de grupuri mai mari de tigani – de fiecare data in zone populate, cu multi romani trecand pe langa fara sa faca nimic. Dar sunt constient ca nu toti tiganii sunt “infractori”. Am avut 2 colegi de banca* in scoala generala care erau tigani, un coleg de liceu tigan, colegi de facultate care erau tigani. Am si acum un coleg la postliceala care e tigan. Pe bune de sunt cu ceva diferiti fata de MAJORITATEA romanilor. Doar ca sunt discriminati constant de majoritatea populatiei.
  • se prezinta doar zone urate din Romania. Cu variatiuni pe tema asta, in ideea “Romania nu e toata asa”. Bai, e evident ca nu e toata Romania asa, dar documentarul nu isi propune sa prezinte unicorni si curcubee roz si floricele pe campii, ci viata grea a unor romani care viseaza la un viitor mai bun (in Anglia). Pata Rat de langa Cluj e in Romania. Lupeni-ul e in Romania. Tiganii aia care locuiesc fortat in zona de langa fostul combinat chimic din Baia Mare… news flash, sunt DIN ROMANIA.

  • in Anglia lucreaza n doctori romani, n la k programatori si finantisti, si avem cateva mii bune de studenti la facultatile lor. Pe aia de ce nu ii prezinta nimeni,”nu sunt prezentate si povesti ale romanilor din clasa de mijloc”? Raspunsul simplu: pentru ca nu ii pasa nimanui de ei. Pentru ca nu face audienta o poveste banala de genul “X a fost recrutat de o multinationala dupa n¬†ani de experienta intr-o multinationala din Romania”. Wow, ce poveste de succes.¬†Mai nuantat: pentru ca oricat de multe povesti de succes de romani ai avea, o sa ai mult mai multe ale localnicilor. Asa-i ca nu prea te intereseaza pe tine, ca roman sadea, cum un african¬†a facut facultatea de medicina in Romania si apoi iti trateaza compatriotii intr-un dispensar de tara? De ce sa te astepti la altceva de la englezi?

  • Aurel Vlaicu, N. Paulescu, Br√Ęncu»ôi, Nadia Comaneci, G. Hagi, S. Halep etc. sunt romani, nu ca ńÉ»ôtia din documentar, de aia de ce nu ziceti? Bai, pe bune, ce treaba are sula cu prefectura? 50 si ceva la suta dintre romani locuiesc la tara in 2015. Ceva mai mult de atat au WC in curte. Salariul mediu NET pe economie e de aprox. 390¬†de euro (1743 lei in noi/2014, comunicat INSSE din ian. 2015). Ce daca am avut cateva persoane care au realizat ceva in tara asta? Schimba cu ceva saracia generalizata din tara asta? Se simte mai bine ala din Lupeni care locuieste in 2 camere cu inca 7 oameni? Are vreo sansa in plus pentru vreun job care sa-l scoata din saracie daca afla ca Paulescu a avut un rol important in descoperirea unui tratament pentru bolnavii de diabet?

  • strainul X a vazut acest documentar si acum crede ca toti suntem tigani si traim in blocuri arse“. Ma ierti, dar cum te afecteaza prostia altuia? Pentru ca trebuie sa fii prost ca sa intelegi asta dintr-un documentar care mentioneaza clar ca viata nu e la fel de grea pentru TOTI romanii. Daca o duci bine in strainatate DEJA, cu ce te afecteaza opinia unui prost despre tine si originile tale? Daca ai plecat din tara, oricum ai plecat ca s-o duci mai bine, nu ca sa te surprinda strainii cu laude la adresa tarii tale natale, unde curge (cum altfel) doar lapte si miere. A, ti-e frica sa nu creasca rasismul la adresa ta? Unui rasist nu o sa-i schimbe opinia despre romani nici 1000 de documentare cu frumusetile Romaniei. In schimb o sa te priveasca mai bine strainul daca nu te inflamezi aiurea, ci pur si simplu iti vezi de treaba ta si, eventual, poate faci ceva ca sa imbunatatesti si viata celor ramasi in tara. Cam cum se chinuie sa faca cine? Cei din documentar.

  • aici adaugam alte motive absurde de mandrie, pe care le folosesc inclusiv anumiti jurnalisti care ar trebui sa fi auzit de fact-checking: “romancele sunt cele mai frumoase femei din lume” (pe bune, cu ce te ajuta asta (daca ar fi adevarat)? esti proxenet, sau ceva de genul?), “limba romana e a doua limba vorbita in Microsoft, romanii vorbesc 3 limbi straine, romanii sunt foarte inteligenti, romanii sunt cei mai buni in toate” – niste mituri urbane care denota fix faptul ca romanii care cred in ele sunt, ce sa vezi: prosti. Intr-o tara in care generatie dupa generatie nu ia BAC-ul, iar generatiile mai vechi il luau in procente mai mari doar pentru ca nu exista frica de inchisoare prin comisiile de evaluare, ca sa vorbesti de “inteligenta” generala a natiunii trebuie sa fii foarte obtuz.

O mentiune speciala pentru mitul vorbirii multor limbi straine. Lucrez de 10¬†ani cu si pentru oameni din corporatii multinationale. Am facut o facultate, acum fac o postliceala, am niste prieteni si rude care predau la facultati (licenta sau master). Am invatat 4 ani de zile o limba straina (germana) la o scoala privata,¬†pe¬†banii mei. Am intrat si intru in contact zilnic cu fel si fel de oameni “cu minim 12 ani + 3 ani de scoala”. Un procent insemnat dintre romani NU STIU SA SCRIE SAU SA VORBEASCA corect limba lor natala. D-apoi limbi straine. Si nu, faptul ca abia intelegi login, enter, save si print si balmajesti cateva fraze amuzant de agramate nu inseamna ca “vorbesti limba engleza”.

Da, sunt destul de multi romani care sunt inteligenti, au joburi bune, vorbesc mai multe limbi straine bine, au masini si case ok – cumparate din bani castigati cinstit. Dar sunt foarte putini, daca ii raportezi la totalul de 20.000.000 de romani. Daca faci parte din categoria asta si te simti jignit de documentarul asta, pune mana si iesi din cercul tau de siguranta, mergi un pic prin orice cartier de blocuri comuniste din Bucuresti (sau din orasul tau) si o sa vezi ca realitatea nu e colorata in rozul TAU.

  • la final, sa nu ii uitam pe toti idiotii care sunt rasisti, injura, comenteaza fara sa vada documentarul, comenteaza intr-o romana stricata si altele de genul: Voi stricati imaginea romanilor in Romania si in afara tarii, bńÉ!

 

 

 

  • Am si o poveste amuzanta pe tema asta:¬†acum cativa ani, intr-o toamna, eram in zona copilariei, mergeam la ai mei, cand vine un tigan adolescent la mine (in mijlocul multimii de romani care se intorceau de la serviciu la ora de varf) si-mi cere bani. Ma ia cu “Stii tu cine sunt eu? Stii tu cu cine o sa ai probleme daca nu imi dai bani?” Eram pregatit sa ii dau un picior, cand ajungem la alt tigan, de-o seama cu mine. “Uite, Catalin, asta nu vrea sa-mi dea bani, zice ca nu i-e frica de tine”. Catalin era colegul meu de banca din scoala primara, care a parasit scoala dupa clasa a 4-a. “A, tu esti? Ce mai faci? Cum e viata? BńÉ, sa-l lasi in pace pe el daca-l mai vezi, da?”

Oare cati romani se gandesc sa emigreze din cauza sistemului medical roman?

Mi-am pus intrebarea asta de mai multe ori saptamana asta, dupa ce am discutat cu un prieten vechi care a avut un accident in strainatate.

E un inginer automatician sanatos, care lucreaza pentru o multinationala. In ultimii 8 ani a avut in fiecare an delegatii de cate 3-6 luni in diferite tari ale lumii: Franta, Olanda, Rusia, Singapore, EAU s.a. Acum e in Olanda, unde, in week-end, s-a gandit sa joace un baschet cu colegii de acolo. A reusit sa-si rupa un tendon de la picior incercand sa dea un slam. Ghinion.

A fost operat in 4 ore de la accident (asta dupa ce a ajuns cu ceva peripetii la spital), a doua zi a fost externat, cu un gips pe lungimea piciorului, cu un pumn de medicamente de luat, eliberate in totalitate de la farmacia spitalului si cu o programare pentru un consult ulterior la 2 zile si la 4 zile.

Asta in comparatie cu sotia unui coleg, care tot saptamana trecuta a reusit sa-si rupa complet tendonul lui Ahile… calcand gresit cand cobora scarile. A fost operata abia la 2 zile dupa ce s-a intamplat ghinionul (nu era liber medicul despre care auzise lucruri bune). A fost externata tot dupa o zi, doar ca i s-a spus sa-si caute singura medicamentele. Evident, nici unul nu e redus (ma rog, daca ajungea la medicul de familie, ar fi primit o reteta, dar medicul care a internat-o aparent n-are voie sa-i elibere¬†reteta pentru compensate). Anticoagulantul prescris (clexane) nu se gaseste decat la farmaciile spitalelor (si acolo rar) – deci a trebuit sa ia alt anticoagulant (cu alta substanta activa).

 

Desi a lucrat in multe tari ale lumii, ceea ce inseamna¬†ca si-a putut face o cu totul alta opinie fata de doar a “vizita” cateva zile o tara, pana acum nu s-a gandit niciodata serios la emigrare.

Munca lui nu e banala, cand pleaca in delegatii il freaca clientii pe toate partile, munceste cate 10-12 ore zilnic. Viata-i nu e usoara, dar macar e (relativ) bine-platit. De mai multe ori l-am intrebat in ultimii ani “tu de ce nu iti cauti un job prin afara, cred ca ti-ai gasi ceva mai usor unul, mai bine platit si cu mai putine delegatii obositoare“. De fiecare data zicea ca “n-are sens, n-as putea trai departe de casa, nu mi-as gasi usor job in domeniul meu samd“.

Acum, dupa experienta asta intr-un spital din alta tara, repeta aproape obsesiv “bai, sanatatea e un motiv foarte bun pentru a pleca din tara. Dupa ce am vazut cum esti tratat aici, chiar cred ca e un motiv foarte bun pentru a emigra“.

Sala de asteptareA ramas impresionat de politetea (aproape exagerata) a asistentelor, infirmierilor. De faptul ca doctorii s-au obosit sa se prezinte si sa dea mana cu el si apoi i-au descris foarte clar (in engleza) ce are si ce optiuni are. De faptul ca la vizitele de dupa operatie totul a fost rapid si eficient. Ca medicamentele i le-au eliberat la iesirea din spital total automat (farmacista doar a introdus datele intr-un computer si apoi au iesit pastilele impachetate frumos). Ca totul era curat si luminos, cu indicatoare clare catre sectiile unde aveai treaba. Ca salile de asteptare (vezi poza) erau dotate corespunzator. Ca au vorbit cu el in engleza tot timpul. Samd.

Ok, e un spital din multe. Poate in altele e mai rau. Probabil ca si la ei asistentele au multe pe cap, doctorii au multi pacienti de care trebuie sa aiba grija, greseli se fac si la ei. Dar asa cum ziceam mai demult, atunci cand pacientul iese din spital nu ramane cu sechele din cauza conditiilor de spitalizare, enervat din cauza personalului medical si cu o promisiune-injuratura sa nu mai calce in viata lui in spitalul ala.

 

Am o obsesie un pic stupida – citesc forumuri ale romanilor plecati in strainatate. Cand apare un articol in care se vorbeste de viata emigrantilor romani in strainatate, am prostul obicei de-a citi comentariile. Am impresia ca multi romani care pleaca din tara pleaca pentru un singur motiv clar: BANI! Vor mai multi bani, vor sa detina mai multe lucruri, vor sa AIBA.

Nu stiu de ce, dar cred ca fix astia sunt romanii care dupa ce au plecat din tara ii injura pe cei din tara lor de adoptie. Ca sunt “reci“, ca sunt “fara Dumnezeu“, ca ii exploateaza, ca nu ii ajuta, ca nu le invata nimic odraslele, ca sunt prea stricti, ca au legi prea dure, ca au politisti duri, ca sunt rasisti si cate si mai cate. Oare romanii astia uita de unde au plecat? Oare lipsurile si insuccesul lor nu sunt legate de motivul gresit pentru care au plecat din tara?

In contrapartida, din ce am observat eu la putinii cunoscuti ai mei (mai mult sau mai putin apropiati) care au emigrat, cei care au plecat pentru ca se simteau striviti de sistem, aveau alte valori, vroiau siguranta, politete, legi, educatie Рtoate astea in conditiile in care nu erau chiar saraci in Romania Рo duc foarte bine in afara acum. S-au adaptat, au evoluat profesional si se identifica mai usor cu tara adoptiva.

 

Drept¬†concluzie la toata poliloghia asta: eu cred ca starea deplorabila a sistemului nostru medical este un motiv destul de bun pentru a emigra. Mai bun decat “vreau bani”. Oare cati romani mai cred asta?

 

copyright poza: www.architectuur-fotograaf.eu

 

Poveste de succes “made in America”?

Acum fix 2 ani, I. si S. se imbarcau intr-un avion cu destinatia SUA. Castigasera loteria vizelor.Image

Mergeau intr-un stat mai sarac, unde I. nu mai fusese niciodata (vizitasera SUA impreuna doar ca turisti pana atunci).

Plecau cu niste mici economii, plus niste bani pe care ii obtinusera din lichidarea unei mici “afaceri” cu asigurari, plus (cel mai important) banii obtinuti din vanzarea apartamentului de 2 camere pe care-l cumparasera la inceputul bulei imobiliare, la care tocmai terminasera de platit ratele.

Au plecat intr-o zona cu putini romani (cel putin ei nu cunosteau pe nimeni in zona si nici n-au intalnit romani in cei 2 ani petrecuti acolo). Au ales zona asta pentru ca acolo avea niste amici S., cunoscuti in liceu, pe vremea cand facuse munca de traducator pentru americani care vizitau Romania. S. a stat cateva luni in orasul-tinta cu un an inainte de a pleca. Si-a facut prieteni si cunostinte si s-a hotarat ca ar putea trai acolo si ca vrea sa emigreze acolo.

Odata ajunsi, o vreme au stat la familia la care statuse ea cu un an inainte. Americanii din clasa de mijloc, cu o casa mai mare decat ar avea nevoie vreodata (copii nu aveau, dar aveau ditamai 5-bedroom-house-ul). In prima luna si-au luat 1 masina (SH). Fara masina nu poti face nimic in oraselele lor, in care practic nu exista transport public.

Dupa aproape o luna, ea si-a gasit primul job: call-center operator. Acolo munceste si in momentul de fata (dar pentru mai multi bani, mai multe ore si beneficii mai bune). Dupa mai putin de 2 luni se mutau cu chirie. Din salariul ei puteau plati chiria, utilitati, abonamentele la telefon&cablu, mancarea si benzina. Le mai ramaneau cativa dolari pentru a iesi in oras. Din fericire nu plecasera saraci din tara, altfel le-ar fi fost mai greu in primele luni.

Dupa catva timp (si mai multe interviuri), si-a gasit si el primul job, la un restaurant, unde ajuta in bucatarie. Problema lui era ca nu stia engleza prea bine, de asta la interviuri se fastacea, nu-si gasea cuvintele, nu facea o impresie prea buna. N-a facut asta decat cateva saptamani, apoi s-a angajat (part-time) la un hotel ca “baiat bun la toate“. Intre timp ea si-a mai gasit un al doilea job part-time (un fel de secretariat), muncea acum aproximativ 42 de ore pe saptamana.

El si-a luat la randul lui o masina (tot SH, dar mai veche). A fost si prima teapa luata in tara tuturor posibilitatilor: mexicanul care i-a vandut-o avea niste jucarii de copil in spate si el nu i-a zis sa ii deschida usa spate (masina mare, 5 usi). Dupa ce a cumparat-o a observat ca usa aia de fapt nu se deschidea deloc – cateva sute de dolari reparatia.

Dupa inca putin timp, si-a gasit si el un al doilea job, tot “ajutor” intr-un hotel. Pentru o zona saraca, au destul de multe hoteluri maricele. A ajuns si el la aproximativ 40 de ore pe saptamana.

Si-au facut credit score (au cumparat niste electrocasnice cu cardul de credit). Dupa 1 an, aveau rating suficient de bun pentru a se califica pentru un imprumut ipotecar.

La aproximativ 18 luni de cand au emigrat in SUA, erau mandrii proprietari ai ipotecii pe un casoi de 200 si ceva de mp, cu piscina, padure si o gramada de teren in jur. Credit pe 15 ani.

Nu sunt deloc bogati. Daca e sa ne luam dupa datele statistice din 2011, venitul lor anual e sensibil sub venitul median anual pe gospodarie in SUA. 

Au facut si niste alegeri proaste (in opinia mea). Au devenit republicani convinsi Рo alegere politica bizara pentru niste proaspeti emigranti. Nu ca democratii ar fi mai breji, dar republicanii sunt in esenta lor anti-emigratie. El a stat fara asigurare medicala pana la introducerea Affordable Care Act (cunoscut ca Obamacare). N-a avut probleme de sanatate, dar o urgenta medicala i-ar fi falimentat.  Macar ea a avut asigurare (de la serviciu).

Viata nu le-a fost si nu este prea usoara. Nu e deloc usor sa muncesti saptamanal fix 42 ore (cateodata chiar 44). Ma refer la munca-munca, nu ca la noi, unde eu muncesc real (efectiv) aproximativ 30 de ore pe saptamana (dar sunt platit pentru 40). Americanii au alta legislatie in privinta zilelor de concediu – primul concediu real l-au avut abia la vreo 16 luni de la emigrare (si ala a fost oricum concediu doar pentru ea – el pur si simplu a avut niste zile in care n-a fost platit). Daca la 20 de ani asta nu pare mare chestie, atunci cand ai aproape 40 de ani… fiecare concediu conteaza.

 

Cu toate acestea, au o viata relativ linistita, cu perspective pozitive pe termen mediu.

N-au plecat pentru ca erau saraci in Romania, multi si-ar dori sa fi fost in situatia lor: un apartament (proprietate personala, nu ipotecat) mic, dar dragut, intr-un bloc ok dintr-o zona verde a Bucurestiului, o mica afacere care le aducea un venit lunar mediu acceptabil pentru Romania (fiecare castiga destul de mult peste salariul mediu net in Bucuresti), o masina noua, sanatosi, destul de multi prieteni. Pur si simplu vroiau sa traiasca si sa munceasca intr-o tara mai civilizata.

Au luat niste decizii corecte? Habar-n-am.

Pana acum pare ca, in ciuda tuturor problemelor si defectelor sale, in SUA poti avea o viata mai buna ca-n Romania, cu un pic de noroc, vointa si ceva munca.

 

copyright imagine: wikipedia commons.