Astazi au murit 2 romani in Londra

Citesc ca prim-ministrul tarii (presupun ca nu crede cineva ca neica-nimeni ala de la Palatul Victoria e altceva decat o paiață) plange ca a murit un infractor roman bogat. Un motiv in plus sa elibereze infractorii din inchisorile romane si sa dezincrimineze multe infractiuni, pentru ca asta e prioritatea noului nostru guvern.

Hai sa povestesc si eu cum au murit 2 romani azi-dimineata in Londra. 2 romance, una sub 50 de ani, alta de aproximativ 30 de ani…

Preambul:
Eu lucrez in sala de operatie. Sunt ceea ce ar putea fi numit “asistent medical instrumentist” in traducere libera (“scrub nurse” in engleza). In sala de operatie avem si asistenti medicali (“operating department practitioner” = ODP in engleza) care se ocupa doar de partea de anestezie (asista anestezistul). Cu randul (pentru cate o saptamana) unul dintre asistentii medicali de anestezie cu experienta trebuie sa fie “de garda” pe tot spitalul. Trebuie sa fie disponibili sa ajute oricand anestezistul de garda pe spital la orice interventie pe caile respiratorii. Asta inseamna ca sunt chemati oriunde in spital este nevoie de o intubatie de urgenta. Prin natura sectiei, asta inseamna ca vor fi chemati cel mai des la primiri urgente.

Azi dimineata am ajuns la munca, m-am schimbat, am schimbat cateva vorbe in vestiar cu ODP-ul de garda saptamana asta, apoi m-am dus in sala de operatii unde sunt arondat, mi-am facut verificarile si pregatirile standard pentru operatiile zilei.
Chiar cand mi-am terminat verificarile si asteptam team brief-ul preoperator (o mini-sedinta in care chirurgii, anestezistul si noi discutam despre orice ar fi nevoie in cursul zilei), ODP-ul de garda vine la mine si ma roaga sa cobor cu el la urgente majore, unde un grup de romani care nu vorbeau deloc engleza au fost adusi.
Am primit acordul colegei care era responsabila de sala respectiva de operatii azi sa plec ceva timp sa ajut cu traducerea jos, la urgente.

Pe drumul scurt pana acolo am aflat ca a fost vorba de un incendiu intr-o casa unde locuiau mai multi romani (familii?), ca e vorba si de niste decedati si ca nici unul dintre romani nu vorbeste o boaba de engleza.

Am intrat la urgente, unde erau mai multi politisti, cativa ambulantieri, mai multi doctori (urgentisti si 2 anestezisti), mai multi asistenti medicali italieni (cunoscuti de-ai mei toti, unul chiar colegul de apartament), care erau mobilizati pentru a preda/prelua niste pacienti, a ii stabiliza, lua un minim istoric medical si recolta sange.

3 adulti (2 erau sot-sotie) erau acoperiti de funingine pe fata si haine, unul avea parul partial ars si 2 copii (de 5 si 6 ani, voi afla ulterior) plangeau de mama focului undeva intr-un lateral. Asta in conditiile in care in zona de urgente majore erau si alti 4 pacienti localnici, oarecum stabilizati deja.

Urmatoarea ora am fost traducator ad-hoc pentru ambulantieri, doctori (mai multi, multi punand aceleasi intrebari mecanic din nou, desi ala dinainte abia intrebase acelasi lucru), politisti, asistenti medicali si radiologi.

Incet-incet, cu cat de multa blandete am putut, am reusit sa aflu si sa transmit mai departe ca familia (sot, sotie si 2 copii mici) impartea o casa de 5 camere cu alti 7 oameni, ca focul a pornit de la un radiator electric care a luat foc in camera familiei, ca sotul impreuna cu un alt roman, abia treziti, au incercat sa stinga focul, ca femeia si copiii au fost scosi afara primii, apoi, cand s-au intors sa incerce sa opreasca focul cumva, era prea tarziu si totul ardea iar tavanul se prabusea.
Totul a durat mai putin de 20 de minute de cand s-au trezit, ambulanta a sosit, dupa spusele sotului, in aproximativ 20 minute de la inceputul focului. Ambulanta i-a adus la spital pe la 8 si 10, drumul a fost de aproximativ 15 minute, deci totul s-a produs pe la ora 7 dimineata.

Adultii erau in stare de soc. Dupa ce au fost un pic stabilizati am incercat (la cererea politistilor) sa aflu numele vecinilor de casa. Desi erau 11 romani care imparteau aceeasi casa de ceva timp, cei 2 adulti nu stiau decat un singur nume intreg (nume si prenume), al romanului din separeul celalalt, cel care inchiriase casa si le subinchiriase lor camera respectiva. Ceilalti erau doar niste prenume, fara nume de familie, fara orice fel de alte informatii despre ei. Politia nu avea (evident) nici un fel de informatii despre cine altcineva locuia acolo, habar-n-aveau daca a mai ramas cineva in casa si tot ce stiau era ca 2 femei murisera.
Una dintre ele era consoarta celui care le subinchiriase casa, care nu stia ce se intamplase cu ea.
Despre 4 dintre ceilalti romani politistii nu stiau cine erau si unde erau. Primul roman (sotul) presupunea ca plecasera deja la munca la ora aia. Dar nu stia. Nu stia unde lucreaza exact (doar ca lucreaza in “curatenie la hoteluri” sau “in betoane”), nu stia ce masini aveau, numere de inmatriculare sau orice altceva.

Cel mai trist era faptul ca nici unul dintre cei 2 (sotul si sotia) nu avea pe nimeni in Anglia pe care sa anunte despre ce li s-a intamplat, doar sotul avea un frate aici, dar al carui numar de telefon nu il stia, nu ii stia adresa si cu care nu mai vorbise de 1 an.
Nici unul dintre cei 2 nu avea pe nimeni din Romania pe care sa anunte de ce li s-a intamplat.

Cel mai aiurea e faptul ca cei 2 adulti vor ramane in spital peste noapte, dar copiii se simteau mult mai bine, deci vor fi trimisi temporar la asistenti maternali (foster care). Este, evident, o masura de siguranta pentru copii, nu e normal sa stea singuri prin spitale, cand parintii le sunt bolnavi.

Dar ma gandeam la drama lor. Singuri printre straini. Fara sa stie o boaba engleza. Tocmai si-au pierdut tot ce detineau in tara asta, mai aveau doar hainele de pe ei. Nici macar incaltari nu aveau, femeia avea niste papuci, el era in picioarele goale. Niste straini ii intepau peste tot si amandoi tuseau si aveau dificultati in a respira.

Si urma sa li se ia copiii. Chiar si temporar, tot e o drama suplimentara.

Cu ajutorul unei politiste si a unei asistente (mai “senioara” – band 7) le-am explicat ca vor primi cazare temporara din partea primariei locale, ca serviciile de asistenta maternala sunt profesioniste (as far I know – in mintea mea), ca au inhalat multa funingine si monoxid de carbon si ca de asta trebuie sa stea in spital pentru a fi monitorizati cel putin 1 zi, ca stiu ca le e greu, dar nu vor fi aruncati in strada cand vor fi externati de la spital.

Din ce am inteles de la politisti in pauze, cele 2 femei au murit in paturile lor. Celalalt roman nu stia ca i-a murit consoarta, iar doctorii nu ii spuneau inca asta, deoarece era inca in stare destul de grava si nu l-ar fi ajutat aceasta veste – dar urmau sa ii spuna asta un pic mai incolo.

 

Ce m-a mai impresionat a fost faptul ca primul roman imi povestea ca ceilalti care au plecat la munca… fusesera si ei in casa cand a inceput focul, dar au iesit si apoi au plecat pur si simplu la munca, de frica sa nu-si piarda locul de munca. Tocmai isi pierdusera tot ce aveau aici (casa ardea cu valvatai si au evacuat 6 case din stanga si dreapta ei), dar primul lucru la care s-au gandit a fost “sa nu imi pierd jobul”.

Si pe primul roman il rodea faptul ca maine trebuie sa mearga la munca, nu poate sa stea la spital peste noapte, isi pierde munca. I-am explicat ca va primi un bilet de concediu medical, abia atunci s-a mai linistit un pic.

 

Romani simpli, dar muncitori, care au ales calea pribegiei, pentru ca in judetul lor din sudul Romaniei nu aveau nici o speranta.
Romani imbatraniti inainte de vreme. Barbatul avea 31 de ani, femeia 24, amandoi aratau de 40.
Din ce am inteles, cele doua femei moarte erau venite din aceleasi conditii din tara.

De moartea lor nu s-a plans si nu se va plange nici un politician preocupat cu furtul.

Un alt probabil share sec pe facebook “X a murit in Anglia si familia nu are bani sa ii repatrieze corpul, doneaza la…

death

Impresii de la un interviu pentru un post in spital in Elvetia

La inceputul lui august am obtinut recunoasterea studiilor mele de asistent medical in Elvetia de la Crucea Rosie Elvetiana (SRK) si numele meu apare in registrul national al meseriilor de sanatate (NAREG). Dupa ce am pierdut cateva zile bune ca sa-mi refac cv-ul in germana, sa pun toate actele (romana/germana) cap la cap si sa imi fac si o scrisoare de intentie, mi-am depus candidatura la un post de asistent medical de sala de operatie (OP-Pfleger sau OP-Techniker).

20161007_164547.jpg

Prima tinta: o clinica de Chirurgie ORL/Maxilo-Faciala. Asta fac (majoritar) pentru moment, in asta am experienta si imi mai si place. Spre surprinderea mea (asa cum am scris pe facebook atunci), am primit un telefon de la asistentul-sef (OP-Leiter) al sectiei unde mi-am depus candidatura la doar 1 zi dupa ce am trimis actele (Unterlagen).

Am fost chemat la o zi de interviu/practica (Schnupperntag sau doar Schnuppern), doar ca putea doar la sfarsitul lui septembrie (peste 6 saptamani). Am negociat un pic si am obtinut asta in prima saptamana a lui octombrie.
In convorbirea noastra de atunci, interlocutorul a insistat sa-mi spuna ca nu are voie LEGAL sa ma angajeze ca OP-Techniker sau OP-Pflege, pentru ca nu am studii in domeniu, nu am diploma (Urkunde) care sa certifice ca sunt asa ceva si nici suficienta experienta in sala de operatii (Erfahrung). Dar sa vin la interviu, poate imi gaseste un post de ajutor de instrumentist (ceea ce la mine in UK se numeste “runner” si in germana se numeste “Springer”), strang experienta si in cativa ani pot lucra ca instrumentist.

Nu pot sa zic ca m-a entuziasmat prospectul de-a astepta 3 ani. Pe de alta parte, as fi fost in sala de operatie, salariul ar fi fost cel de asistent medical normal (un OP-Pfleger castiga un pic mai mult ca un Pfleger normal) si as fi in Elvetia. Nu ar fi fost chiar visul meu, dar ar fi fost aproape.

Am schimbat timpul la trecut – deci e clar rezultatul interviului, pentru cine n-are rabdare sa citeasca mai departe.

Oricum, ca sa am si un plan B, am facut ce am facut si am obtinut e-mailul altui OP-Leiter de la alt departament (sala de operatii) si pana la urma am obtinut si promisiunea unui interviu in aceeasi zi la o alta sala de operatie.

Mi-am cumparat biletele de avion, platit cazarea (airbnb, hotelul e prea scump, chiar si pentru un salariu de Anglia) si m-am pus pe repetat numele instrumentelor in germana. A ajutat faptul ca am primit de la spital un catalog de instrumente de la Karl Storz care e bilingv (ger/eng).

A venit si ziua interviului, am ajuns la locul de intalnire din spital cu 10 minute mai devreme, am facut cunostinta cu OP-Leiter.

Interviul nu a avut absolut nimic din partea ultra-standardizata din UK. Nu tu intrebari-standard, nu tu teste de administrarea medicamentelor, nu tu alte teste, nu tu “unde te vezi peste 5 ani?”.

A vrut sa stie ce am facut pana acum, cum am ajuns in UK, de ce vreau sa vin la ei si sa schimb tara din nou si cam ce fac eu in sala de operatie in UK.

Apoi mi-a explicat DIN NOU ca nu are cum sa ma angajeze dpdv legal ca instrumentist, ca mi-ar trebui fie 3 ani experienta IN SALA DE OPERATIE + un certificat de limba B2 (oricum nu primesti recunoasterea diplomei de SRK fara B2), fie studii in domeniu – preferabil recunoscute ca atare de SRK.
Mi-a zis ca ar fi dispus sa imi ia in considerare experienta din UK din sala de operatie, dar tot ar trebui sa acumulez inca minim 2 ani fie ca Springer in Elvetia, fie ca instrumentist in alta tara din UE pana as putea sa lucrez instrumentist in Elvetia.

Apoi m-am schimbat in scrubs si am stat 4 ore prin salile lor de operatie. Am vazut o mastoidectomie, o fractura de maxilar si o operatie de reparare de cheilopalatoschisis.

Salile de operatie sunt 90% la fel cu cele de la mine din spital din UK (doar ca un pic mai mici si dotate doar o tzara mai bine cu echipamente mai noi).
Instrumentarul e acelasi, tinut in cutii metalice de seturi la fel ca cele din UK. Diferenta e data de faptul ca aici au autoclav (x2) in teatre, iar unele chestii le sterilizeaza in zona mare pentru sterilizare a spitalului. Nu capuseaza nici un privat procesul asta.
Am fost mirat de faptul ca nu-si numara deloc fasele, acele de suturi si acele de seringa. Considera ca nu e necesar, nefiind chirurgie extraordinar de invaziva. Dar toti au zis ca s-ar numara la chirurgie generala sau toracica.
Au si ei WHO Safe Surgery Checklist, doar ca e adnotat si modificat pe placul lor.
Nu au sala de anestezie, intubarea si inductia se fac in sala de operatie.
Softul de sala de operatie e un pic mai complex decat ce folosesc eu in UK (ai mai multe lucruri de introdus in el), nu au cate un registru (de hartie) cu operatii in fiecare sala de operatie, cantitatea de hartii si etichete si altele din dosarul pacientului e un pic mai mica, dar e considerabila.
Colaborarea intre echipa chirurgicala si cea de anestezie e de mai proasta calitate ca la mine in spital. Doctorul si asistentul nu prea interactioneaza cu restul lumii, atata timp cat nu le atinge nimeni tubul.
Flexiendoscopul, endoscoapele, suturile, multe din consumabile, echipamentele electronice – toate sunt aceleasi ca in UK (acelasi produs, acelasi producator).

Departamentul e destul de multicultural. Aparent, in spital sunt oameni din 50 de tari diferite. Cred ca la mine-n spital e cam la fel. Pe partea de asistenti medicali avem oameni din toate tarile Europei.
Am fost amuzat de faptul ca toata lumea vorbea foarte respectuos cand auzeau “das ist Cristian von England”, si intristat cand o singura tanti (localnica) a schimbat brusc tonul si apoi s-a indepartat cand a auzit ca eu vin, de fapt, din “Rumänien”.

Programul de lucru este la ei de 5 zile pe saptamana, 43 ore/saptamana. Lucreaza in ture de la 7:00 la 15:36. De ce 36? Ca sa iasa 43 ore (nu au pauza neplatita). Au si ture de dupa-amiaza, cam 1 la 2 saptamani si, mai rar, garzi (“Picketdienst”), cand “lucrezi” de seara pana dimineata, dar nu trebuie sa stai la spital, ci poti merge si acasa, dar trebuie sa te prezinti la spital in 29 minute maximum (sub jumatate de ora) in caz de operatie de urgenta.

La al doilea departament de chirurgie unde am dat interviu se lucreaza de la 7:00 la 16:06, adica au si o pauza neplatita de 30 minute.

Aniuei. La miezul zilei m-am reintalnit cu OP-Leiter si mi-a zis ca nu imi poate promite nimic, ca sunt dpdv al cunostintelor (fachlich) foarte ok, ca dpdv social/uman par ok, doar ca nu am studii sau experienta in domeniu. Si ca am un contracandidat din Germania, care tocmai a terminat scoala in Elvetia.

In traducere libera, “it’s not you, it’s me“.

De ce m-a mai chemat jumatate din Europa la un interviu, in conditiile in care stia ca eu nu indeplinesc conditiile lui, iar contracandidatul meu le indeplineste, nu stiu. O exista un motiv logic (sau nu). Auf wiedershen, wir bleiben in Kontakt.

Apoi am avut de asteptat 2 ore pana la urmatorul interviu. Ceva deloc usor, tinand cont de faptul ca ultimele mele 2 saptamani au fost: 1 zi in bus-avion-tren-bus (intoarcerea din concediu), 4 zile de munca (3 x 10 ore, 1 de 12 ore), 2 zile de mers in Romania si inapoi (tren-avion-bus x 2 plus asteptarea unor avioane cu intarzieri mari), cu o singura zi un pic mai linistita in Romania (dar si aia cu multe drumuri), inca 3 zile lungi (de cate 13 ore) de munca, apoi inca o zi pentru venit aici (tren-tren-avion-bus-tren). M-am plimbat prin oras si am mancat ceva.

20161007_163022.jpg

Aniuei, al doilea interviu a fost doar interviu. La fel, doar “ce ai facut pana acum, ce stii sa faci, de ce vrei in Elvetia”. Mi s-au explicat mai pe larg limitarile legale in a fi angajat ca instrumentist, si mi s-a spus ca acolo sigur nu pot fi angajat ca Springer, pentru ca exista deja o lista de asteptare de 10 asistenti medicali elvetieni din spital care vor sa-si schimbe domeniul de activitate.
Interviul s-a terminat prieteneste, spunandu-mi-se ca trebuie sa ma gandesc bine ce vreau sa fac mai departe, ca daca vreau sa astept pentru a munci in sala de operatii – 2 ani trec repede dar si ca trebuie sa iau o decizie care va fi cea mai buna pentru mine.

 

 

Desigur, exista posibilitatea ca eu chiar sa fi fost praf la interviuri, ambii OP-Leiter sa nu ma fi placut deloc si explicatiile lor sa fie date doar pentru a nu imi spune verde-n fata ca-s bou.
Dar presupunand ca nu asta e motivul pentru respingerile mele, tot nu inteleg de ce am fost pus pe drumuri jumatate de continent pentru a mi se comunica ceva ce intra intr-un e-mail scris in 15 minute.

Culmea este ca, cu diploma recunoscuta asa cum e plus experienta mea de pana acum plus cunostintele actuale de germana, as putea lucra intr-o sectie normala de-a lor. Adica as avea sanse destul de mari sa fiu angajat ca asistent medical normal, ca sa lucrez “pe sectie“. Atata doar ca atunci ar trebui sa renunt la ideea de-a mai fi vreodata instrumentist in sala de operatie, pentru ca nu as mai avea de unde sa mai strang “3 ani experienta in sala de operatii“.

Decizii, decizii, decizii.

Cum obtii dreptul de practica in Elvetia ca Asistent Medical

Procesul de recunoastere a studiilor de Asistent Medical din Romania este destul de bine pus la punct de elvetieni.

Atata doar ca este destul de costisitor pentru un roman, dureaza destul de mult (asta CHIAR DACA ai toate actele in regula, altfel totul e si mai lung) si, cel mai important, NU ITI GARANTEAZA OBTINEREA UNUI JOB IN ELVETIA*.

Exista foarte putine informatii clare despre acest subiect, exista putine agentii de plasare a fortelor de munca ce ofera ajutor cu asta si daca intrebi pe cel mai mare forum al romanilor din Elvetia, vei primi niste raspunsuri in bataie de joc sau dezamagitoare.

Eu am reusit sa primesc recunoasterea studiilor dupa aproximativ 10 luni de la momentul in care am primit diploma de la scoala.

Nu am apelat la serviciile vreunei agentii. Singura din Romania pe care am gasit-o, una din Craiova care se lauda cu “multi romani trimisi la munca in Elvetia“, cu povesti si filmulete pe facebook, cerea 1000 euro pentru acte plus inca 1000 euro “daune daca refuzai sa pleci unde te trimiteau ei. La asta se adaugau si costurile cu taxele cerute de SRK pentru prelucrarea dosarului (minim 680 franci) si costurile cu un interviu si o proba de lucru. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pot sa semnez un contract care-mi zice ca trebuie sa plec sa lucrez undeva intr-o tara straina, sa semnez un ulterior contract de munca cu conditii necunoscute si sa mi se spuna ca daca as refuza asta, ar trebui sa platesc 1000 euro daune. Si nu erau amenintari goale, pe site-ul Judecatoriei Craiova sunt destule cazuri in care firma respectiva a dat in judecata niste asistente medicale. Asta ca sa nu mai mentionez faptul ca partea de acte (fara taxele SRK) nu m-a costat cu totul nici macar 200 euro, in nici un caz 1.000.

Totul incepe cu obtinerea diplomei.
Am vizitat site-ul Crucii Rosii Elvetiene (SRK de acum inainte in postare) prin octombrie 2015, le-am trimis un mesaj folosind formularul de contact. Mi-au raspuns in 2 zile, mi-au atasat formularul pentru verificarea preliminara obligatorie a documentelor (DE_EU_nSdt_2015).

Screen Shot 2016-08-07 at 12.58.52
Documentele necesare pentru verificarea preliminara

Vor: Diploma de asistent medical, Certificatul de conformitate, Adeverinte de vechime, pasaport/carte de identitate. Copii xerox simple + traduceri simple in germana. Plus un CV in germana/franceza/italiana.
Mi-au explicat in e-mail foarte clar ca recunoasterea se poate face doar dupa ce ai diploma de la scoala, nu se poate face nimic cu Adeverinta de promovare a examenului de certificare a competentelor profesionale (pe care o primesti la 1 saptamana dupa promovarea examenului final).
E oarecum clar, deoarece SRK cere pentru examinarea obligatorie preliminara a actelor Certificatul de Conformitate cu Directiva EU 2005/36/CE; Anexa 5.2.2 si/sau 5.5.2.
Acest Certificat de Conformitate se elibereaza de catre OAMMR din 2016, se elibera de M. Sanatatii prin DSP-uri in 2015. Lista actelor pentru emiterea Certificatului de conformitate este destul de clara:

–          cerere  in  care  se  vor  preciza  si  datele  de  contact;
–          copia  actului  de  identitate;
–          copia  legalizata  dupa  diploma  de  bacalaureat ;
–          copie  legalizata  dupa  diploma de asistent medical generalist;
–          copie  legalizata  dupa  foaia matricola;
–          adeverinta  eliberata de unitatea de invatamant  absolvita in care se precizeaza  perioada  in care au fost efectuate studiile universitare;
–          copie  legalizata  dupa  documentele  de  schimbare  a numelui. (n.a. certificat de casatorie, daca e cazul).

Informatii suplimentare si cerere tip se gasesc pe site-urile filialelor OAMMR. Exemplu OAMMR Bucuresti. Spre deosebire de anii trecuti, cand Ministerul elibera certificatele in 2-6 luni, OAMMR se angajeaza s-o faca in 30 zile. Nu stiu daca o si face.

Scoala mea mi-a eliberat diploma la finalul lui Octombrie 2015, nu inainte de-a ma mai usura de INCA aproximativ 150 lei pentru eliberarea diplomei (ceva ilegal, diploma e a MEA, nu a scolii, ca sa-mi ceara bani pentru ea) si pentru adeverinta mentionata mai sus.
Inca un motiv pentru care nu o sa-mi recomand scoala niciodata, nimanui (pe langa faptul ca sunt hrapareti, angajeaza si profesori care nu dau pe la scoala cu lunile, nu exmatriculeaza elevii care nici ei nu dau pe la scoala cu lunile, ofera suport minim pentru invatarea tehnicilor de nursing si cate si mai cate). Am mers cu ea la legalizat in aceeasi zi, restul actelor le pregatisem, am depus dosarul la DSP Bucuresti intr-o zi ploioasa de octombrie.

Eu am primit Certificatul de conformitate la mijlocul lui Decembrie, dupa ce m-am dus in audienta la Minister si le-am zis ca imi trebuie inainte de-a pleca din tara in ianuarie (si le-am aratat biletul de avion si contractul de munca). Dupa politete excesiva cu niste oameni care nu stiau sa raspunda decat in scarba sau direct cu nesimtire PLUS 4 ore de asteptat, am primit o hartie A4 total normala.

Am mers cu certificatul de conformitate si cu diploma la un traducator autorizat (acelasi birou pe care l-am folosit si pentru NMC, oameni foarte de treaba). Am luat traducerile, am facut copii xerox dupa originale (si traduceri), am facut o copie xerox si dupa pasaportul meu si am printat si completat formularul primit din octombrie. Mi-am facut si printat un Lebenslauf (CV) in germana din care sa reiasa ca nu am nevoie de hartii de vechime, pentru ca nu lucrasem inca (nu ca asistent medical). Am trimis plicul inainte de 20 decembrie intr-o scrisoare recomandata pe adresa SRK din e-mail ( Schweizerisches Rotes Kreuz, Abteilung Bildung . Anerkennung ausländischer Ausbildungsabschlüsse, Werkstrasse 18 . CH-3084 Wabern, der Schweiz).

Mentiune despre Cum poti urmari plicul tau: cand trimiti plicul din Romania (pe mine m-a costat 25,2 lei, Posta Romana), primesti o factura. Pe factura vei avea un cod (Nr. Prezentare) de 13 cifre. Codul ala il poti folosi pentru a urmari daca a plecat si daca a ajuns plicul. Pentru Romania ai Track&Trace de la Posta Romana si pentru CH ai Swiss Post Track&Trace. Introduci codul si iti afiseaza datele.

Raspunsul l-am primit in ultima saptamana a lui ianuarie. Ma felicitau pentru trecerea verificarii preliminare, imi atasau un nou formular cu actele pe care le vroiau si felul in care le vroiau traduse si legalizate. Si un formular de plata pentru taxele pe care SRK le cere (600 franci).

Screen Shot 2016-08-07 at 13.13.59
Lista a doua de acte

Diploma de absolvire a scolii, Certificatul de membru OAMMR, Planul de invatamant (copie legalizata cu legalizarea tradusa in ger/fr/ita/en + traducere in ger/fr/ita/en), copie simpla dupa pasaport, dupa certificatul de limba germana/franceza/italiana nivel B2 (detalii aici) si dupa o dovada/adeverinta ce atesta experienta mele ca asistent medical (pentru asta vroiau si traducere simpla). Plus o copie dupa dovada platii celor 600 franci.

Doua probleme s-au ivit: cum sa fac traducerea+legalizarea actelor ca sa indeplineasca conditiile lor si cum sa fac plata ca sa fiu sigur ca ajung la ei 600 franci, NU mai putin (mentioneaza clar pe factura ca vor sa ajunga minim 600 franci – adica nu vor sa plateasca ei vreo taxa “shared”).

Cu banii am rezolvat dupa ce m-am certat un pic cu 3 banci romanesti, nici una nu stia sa-mi spuna cat de mari vor fi taxele daca trimit bani din Romania in Elvetia. Nu stiau cati bani sa trimit ca sa-mi garanteze ca vor ajunge la elvetieni fix 600 franci. Pentru ca sunt implicate alte 2 sau 3 banci intermediare, pentru ca sunt in CEE, nu in UE, pentru ca, pentru ca.
Pana la urma am apelat la un roman, amic de familie din Elvetia, care a facut plata pentru mine dupa ce i-am transmis lui banii intr-un cont al lui romanesc.
Acum, dupa ce am facut si plata a doua (finala), cred ca puteam sa le trimit banii linistit din Romania daca pur si simplu adaugam cam 30 franci in plus pentru orice eventuale comisioane bancare. 630 in loc de 600 – si ajungeau sigur la SRK minim 600 franci. Plata a doua am facut-o din UK, am setat sa trimit 90 franci (ca sa includ si orice comision bancar) – au ajuns la destinatie 87 franci (plata a doua e de 80 franci).

Cu actele… a fost mai dificil. Din explicatiile din formular, se intelege ca SRK vrea o legalizare cu traducere A LEGALIZARII in germana/franceza/italiana sau engleza PE ACELASI DOCUMENT.  Plus o traducere suplimentara a documentului (punctul 15).
10 notari si traducatori diferiti din Bucuresti am intrebat (prin sotia mea sau direct prin e-mail, pentru ca eu eram in UK deja). Fiecare mi-a zis altceva. Majoritatea au recomandat o Apostila. Am rezolvat din nou cu traducatorii folositi pentru actele pentru NMC, care au fost de-acord sa imi faca o “traducere a legalizarii”. Adica notarul a facut legalizarea actelor si acolo unde scrie “Incheiere legalizare copie nr.” scrie si “/Beglaubigungsvermerk Kopie Nr.” si asa mai departe (toata legalizarea e scrisa in romana si germana).
Am scanat diploma legalizata si tradusa asa, am atasat-o intr-un e-mail si am trimis-o la SRK. Impreuna cu asta, i-am intrebat:
– daca vor apostila
– daca trebuie sa trimit si Certificatul de conformitate (nu era in lista)
– daca trebuie sa trimit si adeverinta de la OAMMR care atesta ca nu am lucrat in tara si nu am avut probleme in exercitarea meseriei (cea pe care NMC-ul o cere). Cum atunci cand am inceput procesul de obtinere a recunoasterii eu nu lucrasem inca si era prea mare bataie de cap sa le trimit noi acte din UK, a ramas asa.
– daca pot sa le trimit o copie xerox simpla a certificatului meu (Zertifikat Deutsch) B2 de la Goethe Institut.
Raspunsul:

Die Beglaubigung, die auf Ihrem beigelegten Dokument steht, ist korrekt.
Apostillen werden nicht akzeptiert.
Das Zertifikat des Goethe-Instituts ist in Ordnung.
Sie müssen alle Dokumente senden, wie Sie auf dem Formular angekreuzt und beschrieben sind.
Von der Bescheinigung betreffend der EU-Richtlinie benötigen wir auch eine amtlich beglaubigte Kopie.
Bitte legen Sie ein kurzes Begleitschreiben bei, dass Sie nach Ihrer Ausbildung noch nie gearbeitet haben.
Eine Kopie des Orden der Krankenpfleger können Sie auch beilegen.

Am pus toate actele intr-un plic la finalul lui februarie (cand m-am intors in Romania prima data).
Am adaugat o declaratie semnata, in germana, ca X, rezident in Elvetia, cu adresa la… a platit pentru mine taxa respectiva, cu dovada de plata atasata.
Am adaugat si o declaratie semnata, in germana, care spunea ca dupa terminarea scolii nu am lucrat in Romania ca asistent medical.

Instiintarea ca au primit actele am primit-o prin e-mail dupa cateva zile (plicul a ajuns la ei in 4 zile lucratoare, raspunsul electronic la mine dupa inca 2), iar unul scris, in plic, a venit abia in penultima saptamana a lui martie. In scrisoare se angajau sa imi evalueze dosarul in maxim 3 luni.

Martie-aprilie, aprilie-mai, mai-iunie. Nici un raspuns. La inceputul lui iulie le-am scris un e-mail “was ist los mit meinem Gesuch“, mi-au raspuns sec ca imi trimit scrisoarea a doua atunci. Am primit scrisoarea in 2 zile lucratoare. Ma felicitau pentru ca actele au fost in regula, cereau doar sa fac plata taxei finale, de inscriere in NAREG (Registrul National elvetian al Meseriilor de sanatate).

Am facut plata, le-am trimis pdf-ul cu dovada platii, i-am intrebat daca e suficient. Au zis sec ca da. 10 zile n-am primit nici o scrisoare de la ei, pe NAREG nu apaream. Le-am scris din nou, mi-au raspuns iarasi sec ca imi trimit scrisoarea atunci.

La finalul lui iulie am aparut in NAREG. Saptamana trecuta a ajuns si scrisoarea in Romania (chit ca a fost recomandata, a ajuns de la ei dupa 10 zile – data postei). Bine ca nu s-a pierdut, astia cer 160 franci pentru eliberarea unei copii a hartiei aleia.

Cat a costat totul?

680 franci plus niste bani in plus costul transferurilor bancare (aproximativ 700 franci). Actele au fost aproximativ 600-700 lei (traducerea e cam 25 lei/pagina, pret care creste daca pagina are foarte multe caractere; legalizarea “tradusa” a mai costat cateva zeci de lei/document). Plus vreo 70 lei posta.

Din statisticile SRK, 334 romani au primit recunoasterea studiilor in Ch in ultimii 4 ani (96 doar in 2015). Deci nu e nimic imposibil sau iesit din comun. Mentionez ca, la fel ca in restul Europei, asistentii medicali romani care au terminat scoala/facultatea inainte de 2010 cred ca vor avea un proces ceva mai complicat de recunoastere a diplomelor. Dar atata timp cat primesc Certificatul de conformitate (adica au lucrat minim 5 ani din ultimii 7) din Romania, totul e simplificat.

 

  • Daca in Anglia (cel putin pana la momentul in care vor parasi sau nu UE) sau Germania poti aplica la orice job, lua un interviu si apoi incepi munca, atata timp cat esti inregistrat la NMC (am descris procesul aici), respectiv ai Anerkennung-ul de la Regierung-ul landului unde vrei sa profesezi (exemplu de informatii si adrese de contact pentru Bavaria), in Elvetia situatia e un pic mai complicata.
    Daca vrei sa incepi sa lucrezi ca Asistent Medical in Elvetia, trebuie sa ai intai recunoasterea studiilor facuta de Crucea Rosie Elvetiana (Schweizeriches Rotes Kreuz), apoi sa gasesti un job, sa iei interviul si apoi angajatorul sa se ocupe sa-ti obtina un permis de munca de la autoritatea cantonala elvetiana. Care autoritate nu e obligata de nimeni si nimic sa-ti ofere permisul de munca. Permis care e oricum valabil pe o perioada limitata (la inceput). Din fericire, din mai 2016 romanii au aceleasi drepturi la angajare in Elvetia ca alti cetateni comunitari, deci procesul e un pic mai simplu ca pana nu demult (cand eram “cetateni” de mana a 3-a la angajare, elvetienii si apoi ceilalti europeni avand prioritate in ocuparea unui loc de munca).

Niste aspecte de luat in calcul cand emigrezi

Nu, nu sustin ca stiu vreun adevar suprem sau ca sunt cel mai in masura sa dau sfaturi.

Dar am observat niste lucruri in aceste 2 luni pe pamant strain si in timpul petrecut asteptand plecarea, cand citeam mai des povestirile altor colegi si colege care au plecat catre aceeasi tara-adoptiva ca si mine. Poate va fi de folos ceea ce scriu eu aici cuiva, poate nu.

Ce trebuie stiut in primul rand este ca inceputul e intotdeauna cel mai greu. Ai o tara noua, in care trebuie sa respecti si reguli noi, sa muncesti intr-o limba straina, alaturi de straini care nu intotdeauna vorbesc (sau scriu sau inteleg) limba respectiva corect. Ca orice alta tara, si Anglia are numarul ei de adulti analfabeti sau cu cunostinte reale scazute de a vorbi si a intelege limba lor materna (in 2011 se estima ca la nivelul adultilor in Anglia, cam 15%, aprox. 5 milioane, aveau cunostinte lingvistice la nivelul unui scolar de maxim 11 ani).

Multi asistenti romani pleaca din tara cu ideea ca DOAR in azile de batrani sau DOAR in spitalele de stat sau DOAR in spitalele private e de muncit. Eu mi-as permite sa mentionez ca nu cred sa existe un loc de munca ideal. Fiecare om vede lucrurile in felul sau. Cineva o sa mearga sa munceasca intr-un NH si va fi foarte multumit, altcineva o sa mearga in acelasi loc si o sa fie extrem de nemultumit. Cineva poate veni in spitalul meu si va pleca spre casa plangand (o fata din Portugalia, am aflat povestea ei ieri, la un curs) si altii vin si sunt super multumiti. Pentru a fi clar, eu nu sunt nici extaziat, nici nemultumit, cred ca totul s-a petrecut cam cum ma asteptam.

La problemele de la inceput, un rol important il are si locul unde esti cazat. Inainte sa plec, am facut tot posibilul sa gasesc poze cu cladirile unde urma sa stau (google maps e util), sa aflu opinii ale altora care stateau acolo (gasesti, cu greu) si am avut si cateva poze de la o colega care a plecat acolo cu ceva vreme inainte. Ideea este ca vei petrece (in cele mai multe cazuri) minim 1 luna in prima ta cazare. Oricat de grea ar fi munca, vrei sa te intorci undeva unde e cat de cat ok.

Ai pleca din tara daca ai sti ca ai sta intr-o camaruta care arata asa (si ar urma sa imparti o bucatarie/sufragerie cu 1-2-3 persoane)?

Dar daca ai sti ca arata mult mai rau?

Ce nu prea inteleg agentiile de plasare sau si angajatorii finali (fie ca sunt NH, fie ca sunt spitale) este ca nu toata lumea vrea sa plece “in orb“. Informatiile despre cazare sunt destul de putine, de multe ori. Asta si din cauza ca… nu toata lumea cere informatiile astea in avans. Am povestit faptul ca am avut mai multe interviuri si ca am renuntat la cateva oferte. La una dintre oferte, angajatorul a luat 19 romani (cu tot cu mine) dupa interviuri. Din toti aia 19, in afara de mine, doar 1 persoana a mai insistat sa afle detalii despre cazare. Lipsa de informatii venite de la agentie/angajator m-a si facut sa resping oferta lor.

Ce vreau sa spun cu treaba asta? Cand ajungi aici si afli ca stai intr-un loc nu foarte placut, mai stii ca esti si dator cu o suma de bani (in caz ca nu-ti place locul de munca si vrei sa pleci), mai combini asta si cu dificultatile inceputului… e foarte posibil sa fii dezamagit.
Pe scurt: INCEARCA SA AFLI CAT MAI MULTE DESPRE LOCUL UNDE VEI LOCUI (chiar si temporar).

Desigur, nu vreau sa sperii pe nimeni. Fiecare accepta sau nu anumite lucruri. Pentru mine, locul unde ma culc dupa 13 ore de munca este foarte important. Pentru altii, nu.

In continuarea ideii de mai sus, trebuie sa stii ca banii in UK se fac (oarecum) usor, dar se si cheltuiesc usor. Daca vrei sa scapi dintr-un serviciu care NU ITI PLACE DELOC, oricat de mult te-ai stradui sa vezi lucrurile pozitiv sau daca vrei sa te muti foarte repede “la casa ta”, trebuie sa pui deoparte niste bani. Multi romani vin aici cu niste pachete de relocare. Acestea includ bani (cash sau vouchere), bilet de avion, cazare platita. Cum e si normal, daca pleci de la angajatorul cu pricina mai devreme de 6-12 luni (sau chiar mai mult, in anumite cazuri), ti se vor cere banii inapoi.

Totul e bine si frumos cand primesti 1000-2000 lire plus cazare plus bilet de avion ca sa vii aici. Dar daca de fapt nu te poti adapta sau urasti locul de munca sau nu te intelegi cu colegii (se poate intampla), va fi dificil sa pleci daca nu ai toti banii aia pentru a-i da inapoi. Si asa intri intr-un cerc vicios al nemultumirii constante. Ma rog, se poate pleca odata si-odata. Dar ce vreau sa spun e ca AR FI BINE SA PASTREZI O REZERVA DE BANI la inceput, in caz ca nu-ti convine ceva la noul loc de munca.

Acum 1 luna am primit un e-mail de la un coleg care lucreaza intr-un NH. Ma intreba ce i s-ar intampla daca ar pleca de la locul de munca – pentru ca nu mai suporta colegii si atmosfera de acolo si vrea sa mearga in alta parte. Primise un pachet de relocare, dar nu mai avea nici un penny din el. Relatari de genul asta vezi aproape zilnic daca esti intr-unul din grupurile de asistenti medicali in UK. Si ai timp sa citesti.

Tot la categoria bani intra si managementul lor. Am o fosta colega de scoala care lucreaza pe un salariu un pic mai mare ca mine, plateste ceva mai putin la cazare si nu are alte cheltuieli decat grija transportului catre/de la spital pentru cele 13 zile muncite pe luna. Are prieten aici, nu plateste pentru mancare, nu prea plateste daca iese in oras samd. E adevarat, trimite bani in tara lunar. Dar chiar si-asa, se plange ca nu-i ajung banii. 2000 lire net/luna…

E greu sa treci de la 1000 lei lunar in Romania la 12.000 lei (sau mai mult) si sa fii si cat de cat cumpatat. Intr-un final, muncesti ca sa ai bani pentru a-i cheltui. Dar la inceput, precum ziceam si mai sus, vei avea nevoie de o suma de bani. Daca vrei sa scapi din cazarea aia nasoala unde ai ramas de la inceput, trebuie sa ai o suma maricica pentru a te muta (1-2 luni chirie + comisioanele agentiei pot ajunge la 1500-3000 lire, in functie de cat de mare e orasul unde lucrezi si unde vrei sa te muti). Asta ca sa nu mentionez faptul ca anumiti proprietari cer sa ai venituri maricele pentru a-ti inchiria ceva pentru mai mult de 1000 lire/luna (aici, in periferia Londrei, iti cer venituri proprii sau cu garantor de 27.000-30.000 lire/an pentru un apartament cu 2 camere+living, cu chirie de 1100/luna).

Nu in ultimul rand, multi vor sa plece din tara cu toata familia din ziua 0. Eram (gresit) convins ca e foarte greu sa faci asta. Dupa ce am mai vorbit cu cativa romani (sau alti emigranti), am mai si citit povestile altora, acum imi dau seama ca e doar dificil, dar deloc imposibil. Chiar si pentru cei care nu au pusi deoparte o suma mare de bani (3-4000 lire), se poate pleca cu familia din prima zi. Greu, dar se poate. Doar sa nu se astepte nimeni sa gaseasca oferte ale agentiilor de genul “oferim ajutor in relocarea impreuna cu familia” pe toate drumurile.

Inteleg aceasta dorinta si stiu foarte bine cat de greu e sa-ti lasi persoana iubita departe de tine o perioada. Dar nu stii niciodata cat de bine te vei integra in noul colectiv, la noul loc de munca. Nu zic ca e gresit sa pleci asa, dar ma gandesc ca unele probleme se pot evita daca iti iei cateva masuri de precautie. Pe de alta parte, emigrarea e si un fel de loterie. E treaba fiecaruia ce riscuri isi asuma.

In continuarea ideilor de mai sus (nemultumire, cazare, greutati la acomodare) o sa vorbesc un pic si despre intoarcerea in tara (ca vizitator). Unii oameni nu isi dau seama ca, odata plecati, nu mai au neaparat acelasi statut dinainte de plecare. Sau, mai precis, faptul ca nu sunt cu nimic speciali cand se intorc in tara. Viata merge inainte, prietenii si familia au aceleasi griji, trebuie sa mearga la aceleasi locuri de munca, nu isi pot face timp pentru tine cand vizitezi. Desigur, asta depinde foarte mult si de ce fel de oameni ai in cercul de apropiati, daca vii dintr-un oras mai mai sau mai mare (deci daca te intorci intr-o comunitate stransa sau intr-un loc in care esti o picatura intr-o mare de oameni). Asta e un lucru pe care l-am observat si la fostii mei prieteni si colegi de prin facultate, care au plecat din tara si se intorc din cand in cand.

Si uite asa, oricat de intelegator ai fi pentru faptul ca lumea nu are timp de tine, poti ajunge sa te simti oarecum ignorat. Unii incearca sa-si contacteze cunoscutii care au uitat de ei de mult. Altii incearca sa isi povesteasca problemele oricui face greseala sa-i asculte. Altii… incep sa comenteze pe internet. De parca plecarea in strainatate iti da acum un statut special (desi tu te simti nemultumit fix pentru ca nu esti special). Si uite asa apar tot felul de comentarii care debordeaza de frustrare pe facebook, pe forumuri, pe bloguri (au ajuns si la mine cativa), pe paginile de stiri etc.

Ca sa zic asa: NU DEVENI UN ASEMENEA OM. 🙂

Si recomand citirea unui articolas ironico-realist scris de un bulgar pe tema asta, a emigrantilor (bulgari, dar se poate aplica la oricine) care revin in tara si cauta… nici ei nu stiu ce. Nu ca toata lumea face asta sau o face voit, dar e o capcana in care poti cadea foarte usor ca emigrant revenit in tara.

Cu concluzia:

Emigration is a quasi-permanent absence from a given reality and the fact of coming back to it for a week or two brings no particular pleasure to either the host or the guest. The summer return of the émigré remains, nonetheless, a ritual in which you are ordered to participate. Like in a theatre play in which you have been attributed a secondary, but nonetheless important, role for the full and total revelation of the principal hero – his majesty the émigré.

Desigur, si articolul recomandat de mine si tot ce am scris mai sus pot fi interpretate. Orice ai vrea sa scrii, intotdeauna cineva va interpreta efortul tau prin prisma experientelor personale.

O sa fiu cu siguranta DIN NOU categorisit drept frustrat sau ignorant sau infumurat de niste cititori. Le recomand si lor acelasi leac: apasa pe X-ul browserului si nu mai citi prostiile mele, ok?

Cum ai putea recupera o parte din costurile emigrarii intr-o tara din UE

Multumesc, Gabriela!*

Saptamana trecuta mi-am facut un mic calcul. Tot procesul de recunoastere a studiilor (PIN-ul) m-a costat 2050 lei: 230 lire pt NMC (1403 lei la 6,1 lei/lira); 294 lei OAMMR (50 certificatul A5, 100 + 144 la OAMMR); 150 lei la scoala pentru a imi da unele acte; 120 lei traducerea (10 pagini) + 45 lei legalizarea (7 documente); 40 lei pentru 2 caziere;  35 lei Posta romana (25,2 + 9,4 lei pentru 2 plicuri recomandate, unul cu conf. de primire, altul fara). Plus banii de avion (120 euro) si banii de buzunar pentru primele saptamani (primele 6 saptamani, spre nemultumirea mea, pentru ca am venit cu doar 480 lire). DACA ar fi trebuit sa dau si IELTS-ul s-ar fi adaugat 800 lei pentru examen (din aprilie 2016 la BritishCouncil) si 1495 lei pentru pregatirea pentru examen (tot la BritishCouncil, in alte parti poate fi ceva mai ieftin). TOTALUL pentru 2016 ar fi fost: 2020+520+2740+800+1495 lei = 7575 lei.  Cati romani pot strange banii astia usor?

Procesul de emigrare nu e niciodata usor, dar daca nu ai bani pentru a pleca, de multe ori nu poti face nimic.

Ei bine, exista un program UE, EURES YfEJ (your first eures job), care se angajeaza sa te ajute financiar (daca esti tanar profesionist) sa te muti in alta tara din Uniunea Europeana. Conditiile (filmuletul e din 2012, s-au schimbat un pic intre timp) sunt: sa ai intre 18-35 ani, sa fii cetatean al unei tari din UE si sa fii dispus sa pleci pentru un contract de munca de minim 6 luni intr-o alta tara UE (plus Norvegia si Islanda).

Ce ti se poate rambursa? Cursuri de limba straina, costuri legate de echivalarea diplomelor de studii, costul cu transportul la/de la interviu, costul cu transportul pana la viitorul loc de munca (avion, tren?), o suma de bani de buzunar “YOUNG PEOPLE’S ALLOWANCE TO MOVE TO ANOTHER MEMBER STATE” (pt. UK e de 1060 euro, de exemplu).

Toate informatiile de pana acum sunt luate de pe site-ul EURES YFEJ si din pdf-ul explicativ de acolo. O captura de ecran din el:

Screen Shot 2016-02-17 at 15.22.41

Acum intervin informatiile suplimentare (oarecum contradictorii?), obtinute prin e-mail de amicii mei. Unul a vorbit cu o doamna de la EURES Romania (ANOFM), altul a vorbit cu cineva de la EURES Italia.

EURES Italia a zis asta:

Conditia de baza pentru angajat este sa se inregistreze pe site-ul EURES, unde sa isi incarce toate datele despre studii, experienta si alte cunostinte intr-un CV electronic (ca in orice portal de joburi). Italienii au zis ca trebuie sa sa faci asta pe yourfirsteuresjob.eu, romanii au zis ca e suficient sa faci asta pe eures.europa.eu (link direct pentru a-ti face cont, in en). A doua conditie e ca angajatorul trebuie sa fi apelat la job prin portalul EURES. Adica trebuie sa existe oferte de angajare de la un angajator din UE pe site-ul EURES.

Programul NU deconteaza nici un ban pentru un proces de recrutare care se petrece in afara portalului EURES. Angajatul si angajatorul trebuie sa se fi “intalnit” prima data pe site-ul EURES. Sau (aici fac o presupunere) trebuie sa-ti convingi eventualul angajator sa puna anuntul care te intereseaza pe tine si pe EURES si apoi sa speri ca masinaria se va pune in miscare pentru a te trimite.

Citez din e-mailul de la italieni:

So you must fill in your CV in English, with as detailed as possible informations and up-dated contacts. It will then be taken into consideration in our selections. If the system activates a match between your CV and a vacancy, YfEj staff will contact you to verify the requested competences and your availability. Thereafter, the employer will receive the CVs of the pre-selected eligible candidates and choose the ones to invite for an interview. When contacted by our staff, you’ll also be given all the information regarding the funding application. You can benefit from YfEj financial support only if you are selected and hired through the initiative. To benefit from YfEj services both the jobseeker and the employer must be registered in the platform. Contracts which occurred outside YfEj are not eligible and cannot benefit from our services. This means that, according to the initiative’s rules and conditions, applications for financial support are subject to evaluation and approval, since the beginning of the recruitment process… We can’t support applications that would exist even without our recruitment service. In other words, we are not allowed to finance applications if the matching and the recruitment process takes place before the registration is accomplished.

Pe de alta parte, din raspunsul venit de la EURES Romania, procesul nu trebuie sa fie chiar Screen Shot 2016-02-17 at 15.44.09asa de complicat.

E adevarat, Romania e subordonata Suediei in programul asta, e posibil ca procesul implementat de Suedezi sa fie diferit.

In primul rand, daca se pleaca prin EURES Romania, programul nu deconteaza decat 1000 euro, nici un leu in plus. Apoi, romanii cer:

  • sa iei tu legatura cu angajatorul (din nou, cauti jobul pe platforma EURES) si sa il convingi ca esti ok (e-mailuri, interviu etc.)
  • sa iti fie aprobata aplicatia pentru recunoasterea calificarilor de catre proiectul YfEJ INAINTE de-a incepe procedura de recunoastere, pentru care primesti un formular (pdf) de participare care trebuie completat si returnat la EURES Romania, impreuna cu
  • dovada ca s-a oferit un loc de munca, copie a biletelor de avion sau a rezervarii zborului, copie CI, dovada locului de munca vacant postat pe portalul EURES (link catre oferta sau Print Scrn), copie a diplomelor de studiu/certificate sau calificari profesionale, dovada ca esti titularul unui cont bancar in euro (extras bancar).

Nume si adresa de contact initial pentru Romania (dar pe site-ul EURES exista 22 de nume de contact de consilieri EURES, din diverse orase mari ale Romaniei):

Screen Shot 2016-02-17 at 15.53.55

Suna mai complicat decat ar trebui sa fie, dar nu pare chiar imposibil.

 

 

Vreau sa mentionez ca nu am nici un mod de-a sti exact cat de bine functioneaza programul si daca totul se intampla chiar cum e scris pe site-ul EURES. Eu oricum nu mai pot beneficia de el, deci nu pot spune ca l-am testat pe pielea mea. Dar presupun ca destul de multi cititori de-ai mei ar putea beneficia de ajutorul respectiv – poate vor comenta aici sau ma vor contacta prin e-mail si voi putea adauga si opinii “la cald”. 🙂

Si sper ca persoana de contact de la ANOFM Romania nu se va enerva pentru captura de ecran de mai sus.

 

 

 

 

 

Am aflat prima data despre acest program saptamana trecuta de la Gabriela, o angajata romanca a unei agentii de recrutare din UK, agentie care m-a trimis la unul dintre interviurile mele de anul trecut. Gabriela si-a dat seama ca eu (candidatul de anul trecut) sunt Cristian cel cu blogul asta si mi-a oferit acest subiect de blog – in ideea ca daca as scrie despre el ar ajunge la mai multi romani interesati. Mi-a supraestimat reach-ul blogului meu, dar o sa scriu, poate ajuta pe cineva. Cum nu am avut prea mult timp la dispozitie in ultima vreme, a trebuit sa astept un pic de ajutor si de la oameni din Romania, care au luat legatura pentru mine cu ANOFM si EURES si mi-au forwardat e-mailurile primite. Le multumesc tuturor si, indirect, celor de la ANOFM si EURES care au raspuns.*

Cum obtii dreptul de practica in Anglia (ca Asistent Medical debutant)

Descriere pas cu pas plus lista de acte necesare pentru inregistrarea in NMC (Nursing and Midwifery Council, echivalentul britanic al OAMMR). Daca nu ai bani, e posibil sa te intereseze un proiect european (Your First EURES Job) care te-ar putea ajuta financiar (in anumite conditii).

Lista de acte din formular
Lista de acte din formular

Exista mai multe site-uri care fac treaba asta, dar informatiile sunt relativ incomplete sau aiurea structurate sau se refera la toata lumea (inclusiv la generatiile mai vechi, care au niste pasi in plus, cum ar fi cererea unui certificat de conformitate de la MS, care nu se elibereaza fara diploma, din 2016 se elibereaza de OAMMR, detalii aici si in destul de mult timp – si pentru care trebuie sa mergi la Directia de Sanatate Publica din orasul tau).

Esti proaspat absolvent si visezi la o viata mai buna? Vorbesti limba engleza destul de bine? Din 19 ianuarie 2016 vei avea nevoie si de examen IELTS (academic) luat cu minim 7,0 la toate cele 4 componente.
Iata ce trebuie sa faci ca sa primesti PIN-ul de la NMC (adica dreptul de libera practica, in esenta), pas cu pas:

In primul rand, tine minte 2 lucruri: NU trimiti documentele tale originale (diploma, certificate etc.) – de asta faci atatea copii legalizate si traduceri; NU uita sa faci o copie xerox dupa toate traducerile (sau sa ceri o copie in plus de la traducator, atunci cand le ridici) inainte de-a trimite plicul la NMC! Daca te vei angaja in spital, pentru background check pentru NHS ti se vor cere multe dintre documentele de mai jos (scanuri dupa original + traducere) DIN NOU. Pentru angajarea in Nursing Homes verificarile sunt mai “blande”, dar tot e bine sa ai toate actele traduse.

O adaugare: din noul ghid NMC, valabil de pe 19 ianuarie 2016 vad ca apare necesitatea unui “certificate of current professional status” – care poate sau nu sa fie fostul “certificate of good character”, emis de OAMMR.

1.  Te duci pe site-ul NMC, completezi formularul  si iti vine plicul acasa, in aprox. 4 zile. Am auzit si de 1-2 saptamani. Atentie la adresa. 🙂 Mie mi-a venit luni-joi (completat formularul on-line luni, joi aveam plicul acasa).

Mentiune: Daca pleci in Anglia inainte sa-ti vina plicul al doilea, va trebui sa suni la NMC si sa-i anunti sa-ti schimbe adresa de corespondenta si sa iti trimita urmatoarele plicuri pe NOUA adresa, din Anglia. Trebuie sa trimiti formularele lor originale catre ei – nu scanuri (am sunat la NMC specific pentru problema asta pt. o colega), deci trebuie anuntata noua adresa de corespondenta.

2.  Iei si tiparesti de pe site-ul NMC formularul   care acompaniaza planul de invatamant pe care il vei lua de la scoala. Va fi completat cu datele din planul de invatamant de catre scoala si semnat si stampilat (sunt 2 pagini).

3. – Iei 2 caziere judiciare de la politie (platesti 19 x 2 lei la posta in prealabil – o experienta care va dura aproape invariabil MULT PREA MULT). 1 pentru “inscriere OAMGMAMR“, altul pentru “angajare Marea Britanie“. Textul de pe cazier poate varia (“NMC”, “angajare ca asistent medical”, chestii asemanatoare) – in principiu e acelasi lucru. Informatii suplimentare despre eliberare cazier pe site-ul Politiei Romane. Din ghidul antementionat, vad ca din 2016 vor cere cazier DIN FIECARE TARA in care ai locuit mai mult de 3 luni de-a lungul vietii.

4. Te duci la scoala, iei Adeverinta de promovare a examenului de certificare a competentelor profesionale sau, daca scoala o elibereaza deja (in Bucuresti se elibereaza in noiembrie, in alte orase am inteles ca s-a eliberat mai devreme anul acesta) DIPLOMA (la facultate, la postliceale este vorba de un Certificat de calificare nivel 5), foaia matricola (care pt. inscrierea in NMC nu iti trebuie, dar iti trebuie pentru OAMMR), platesti (probabil) o suma de bani pentru completarea formularului care acompaniaza planul de invatamant (cel printat, de la punctul 2), planul de invatamant (asta e suplimentar, in romana) care trebuie neaparat sa mentioneze / ateste orele de practica si astepti sa ti le elibereze.

Poti lua PIN-ul si DOAR cu adeverinta. Adica fara diploma. Dar nu e obligatoriu – angajatii NMC interpreteaza fiecare regulile diferit. Mie mi l-au dat. Vezi edit-ul din noiembrie 2015 de mai jos. Daca vrei sa fii sigur, e mai bine sa astepti si sa trimiti diploma (copia legalizata + traducerea, evident). Daca scoala/facultatea nu ti-o elibereaza, trimiti ce ai si hope for the best.

Mentiune: Mi s-a atras atentia asupra faptului ca anumite scoli (sau facultati) NU elibereaza foaia matricola prea curand dupa absolvire. Refuza. Partea buna e ca anumite Filiale OAMMR NU cer foaia matricola pentru primirea in Ordin. Daca scoala refuza si refuza, puteti sa va incercati norocul la OAMMR “doamna, scoala nu-mi da foaia matricola, ma primiti si fara?“. Oricum ar fi, chit ca scapi de OAMMR fara foaie matricola, nu scapi de NMC fara plan de invatamant (Transcript of Training).  Din pacate, universitatile pare ca nu sunt fortate sa elibereze actele de studii in acelasi termen de la absolvire ca postlicealele, pentru ca legea in cazul lor e mai laxa. Ordin 657/2014 (universitati) si Ordinul M. Ed. 3502 din 2005 (postliceale). Daca gresesc, corectati-ma.

Unele scoli elibereaza si o “adeverinta de practica“, in care mentioneaza numarul de ore de practica facute in spitale. Daca e scris clar in planul de invatamant cate ore de practica ai facut, eu zic ca adeverinta aia e in plus. Daca te uiti in lista de la NMC de mai sus, nu se cere specific asa ceva. Daca vrei sa pui o foaie (plus traducerea ei) in plus in plic, esti invitatul meu. Aici depinzi si de cat de bine face scoala ta actele…

Formularul meu (“form to accompany transcript of training”) arata ca mai jos, dar tineti cont ca fiecare scoala are un alt tip de plan de invatamant, care se poate traduce prin variatii la numarul de ore de practica/teorie. Daca nu corespunde planul de invatamant cu form to accompany transcript of training, POTI avea probleme. Eu am sters numele si PRN, nu uitati sa cereti sa vi le completeze scoala (si “Registered Nurse” la application to register as). Pix negru, majuscule.
Repet: nu copiati aiurea formularul asta, verificati-l sa corespunda cu planul VOSTRU de invatamant!

nmc form

Acest form to accompany transcript of training este oarecum optional, nu am gasit o mentiune pe site-ul NMC in care sa spuna ca e musai sa-l ai (desi de acolo il downloadezi!). Dar nu te costa cine stie ce sa-l incluzi (nu trebuie tradus sau legalizat), daca e facut corect si corespunde cu planul de invatamant (transcript of training) te scapa probabil de batai de cap!

5. Te inscrii la OAMMR (actele necesare pentru inscrierea in OAMMR sunt aici). Inscrierea se face pe loc. Cost aproximativ: cam 50 lei (certificat A5 de la Medicul Psihiatru, care va avea si semnatura unui Medic de Familie sau Medic de Medicina Muncii), 100 lei + cam 11 lei/luna ramasa din anul calendaristic la OAMMR pt inscriere. Intre timp, cerintele lor s-au mai schimbat, intrebati la OAMMR-ul local. Vei mai plati inca 100 lei pentru Adeverinta care sa ateste faptul ca nu ai avut abateri de caracter ca Asistent Medical(de Good Character) si stampila pusa pe formularul din primul plic. Poate sa dureze cateva zile sa puna stampila si sa elibereze adeverinta. Important: daca nu ai de gand sa muncesti in Romania (sau sa faci munca de voluntariat) inainte de a pleca, nu iti trebuie asigurare de malpraxis. Daca vrei, asigurarea costa intre 4 si 9 euro (in functie de asigurator sau agent).

6. Iei Adeverinta ca esti apt pentru a profesa meseria de asistent medical de la medicul de familie, si il rogi sa puna stampila si parafa si semnatura pe formular, in portiunea good health, sub good character. NU la section 5, o sa intelegi cand te uiti pe formular. Citez: “Please note that section 5 is only required to be completed if the supporting declaration of good health has not been completed on the ‘Supporting declaration of good health and good character for admission to a part of the NMC’s professional register’ form.

7. Faci copii legalizate dupa toate actele puse in lista din pagina 2 din formularul de la britanici (pasaport – sa fie musai partea cu semnatura si culoarea ochilor, daca nu ai, e suficienta si cartea de identitate, cazierul pentru Anglia, adeverinta de la M. familie, adeverinta de la OAMMR de “good character”, fisa de membru OAMMR, Adeverinta de promovare a examenului de certificare a competentelor profesionale de la scoala sau (daca o ai deja) DIPLOMA, planul de invatamant de la scoala). Cel mai bun pret pe care l-am gasit eu in Bucuresti e de 6,2 lei/pagina de copie legalizata notarial. Aici se adauga certificatul de casatorie (daca e cazul), adeverinte de vechime ca Asistent Medical (daca e cazul – dar eu am facut ghidul asta pentru cei in situatia mea, deci proaspeti absolventi).

8. Faci traduceri in limba engleza la originalele actelor de mai sus, FARA pasaport (nu e nevoie sa fie tradus). Eu am gasit traduceri cu 12 lei/pagina. Nu e necesar sa fie tradusa copia legalizata (adica sa se vada “stampila notarului”, care e de obicei pe verso-ul copiei legalizate), e suficient sa fie traduse originalele. Multi insista “trebuie tradusa copia legalizata“. Cei de la agentia de recrutare ziceau ca NU. Traducatorul unde am dus actele mi-a zis ca a mai facut asta pentru multa lume in ultimii ani si “nimeni nu s-a intors sa refaca actele“. Si era in interesul lui sa-mi ceara sa traduca mai multe pagini (adica sa-mi ceara cam dublul sumei de bani pentru fiecare document). Faptul ca dosarul meu (si cele ale unor colege) a(u) fost procesat(e) asa cred ca ar trebui sa inchida o data pentru totdeauna intrebarea cu “traduci copiile legalizate sau traduci originalul“.

9. Completezi formularul cu pix negru si majuscule, il bagi in plic, impreuna cu copiile legalizate si traducerile in engleza. La final (ultima pagina a formularului) completezi cu Order of Nurses, Midwives and Nurses from Romania, subsidiary (aici orasul tau); Qualification: Registered General Nurse; Date of registration: data de pe certificatul de membru OAMMR; Part of register: Registered General Nurse; Registration Number: seria si numarul certificatului de membru. Nu uiti sa INCLUZI si formularul care acompaniaza planul de invatamant (cel printat, completat acum, de la punctul 2)!

10. Platesti prima rata, 110 lire. Daca o faci on-line/telefonic, nu vei avea nevoie de nici o “dovada”. Se poate plati pe site-ul NMC de online payments (iti trebuie PRN-ul de pe formular, un card atasat unui cont cu minim 700 lei in el si o adresa de e-mail unde primesti confirmarea), telefonic (e un telefon in formular), sau altfel (o sa vezi pe formular – dar NU sunt variante aplicabile in Romania). Nu poti face plata din internet banking si NMC nu-ti ofera direct contul lor (ar trebui sa suni la ei) ca sa faci transfer bancar din Romania. Sfatul meu: ori iti faci cont + card, ori apelezi la cineva sa-ti faca plata.

11. Trimiti plicul, astepti max. 3-4 saptamani, apoi ii poti suna si intreba “what’s uuuup?” 🙂

  1. Pui originalele in romana in plic? Teoretic vorbind, poti face asta – mai ales cu documentele teoretic inutile ulterior (cazier sau adeverinta de la medicul de familie sau cea de “good character” de la OAMMR). Practic, daca se pierde plicul, ce faci? Oricum, recomandarea celor de la NMC este clara:

All accompanying paperwork requested as part of the registration process must be certified copies of the original documents, including both the original language version and an English translation.

Please do not send original documents such as passports and certificates to us, as we cannot return these to you.

EDIT: Mentiune despre Cum poti urmari plicul tau: cand trimiti plicul din Romania (pe mine m-a costat 25,2 lei, Posta Romana), primesti o factura. Pe factura vei avea un cod (Nr. Prezentare) de 13 cifre. Codul ala il poti folosi pentru a urmari daca a plecat si daca a ajuns plicul. Pentru Romania ai Track&Trace de la Posta Romana si pentru UK ai Royal Mail Track and Trace. Introduci codul si iti afiseaza datele.

Ca exemplu, plicul meu l-am predat pe 17 septembrie (sfarsit de zi), pe 22 septembrie era livrat. Joi-marti. De la posta mi-au zis ca poate dura pana la 7 zile lucratoare sa ajunga. Daca vrei apoi sa suni la NMC, pregateste-te pentru asteptari indelungate. In timpul zilei am prins locul 17 si 19 in coada de asteptare, dupa 30-40 de minute abia ajunsesem la 11 (si am renuntat). Intr-o marti si intr-o joi am prins totusi un consultant la telefon in maxim 5 minute de asteptare, in jurul orei 12 (ora Romaniei).

Edit: Plicul al doilea l-am trimis prin Posta Romana pe 7 noiembrie (sambata), a ajuns la ei pe 17 noiembrie. Din nefericire, track&trace-ul de la Royal Mail nu mi-a recunoscut codul romanesc de data asta. Desi a aparut in track&trace-ul romanesc drept expediat din Romania de pe 9 noiembrie (luni), nu ajunsese la ei pe 16, cand am sunat (si nu il puteam urmari on-line prin Royal mail). Nu ma grabeam, dar peste o saptamana m-am hotarat sa retrimit formularul al doilea prin DHL, a ajuns intr-o zi. Am putut face asta pentru ca NMC mi-a trimis (din greseala) de 2 ori plicul 2, prin care ma anuntau ca totul e ok. Am vorbit pe 26 noiembrie la ei, cand mi-au zis ca ajunsese deja plicul trimis prin Posta Romana. Bani cheltuiti degeaba.

3 sfaturi suplimentare: 1. inainte de-a te panica, suna la NMC si verifica daca ti-a ajuns plicul. Eu am asteptat 2 saptamani inainte de-a retrimite (inutil) plicul prin DHL, daca mai telefonam o a doua oara, nu mai cheltuiam aiurea bani. 2. Prin DHL poti trimite plicuri (de pana in 100 g) cu serviciul Express Envelope, cu livrare intr-o zi lucratoare si ridicare de-acasa. Te costa 168,5 lei DACA faci comanda on-line, de pe site-ul DHL.ro. Mie mi l-au ridicat la ora 1, a doua zi la ora 11 era la ei (si NU am platit pentru garantarea unei ore de livrare). 3. Plicul al doilea a fost recomandata simpla (nu recomandata cu confirmare de primire, ca primul). Poate din cauza asta nu m-a mai lasat royalmail sa-l urmaresc on-line?

Sfatul meu ar fi sa iti faci 1 copie xerox inainte de-a completa formularul (decapsezi). In caz ca ai completat ceva aiurea, macar ai o copie de siguranta.

Din momentul primei plati, PIN-ul il primesti in maxim 6 luni, dar, din ce am inteles eu, dureaza cam 2 luni in majoritatea cazurilor (daca nu e o problema cu actele). In cazul meu, daca trimiteam ambele plicuri prin DHL (next day delivery), probabil ca l-as fi primit in 2 luni si 1 saptamana. Plicul 2 l-am primit, asa cum am scris mai jos, la 6 saptamani si 3 zile (22 septembrie – 6 noiembrie) din ziua in care a ajuns la ei primul meu plic.

NMC se angajeaza sa iti evalueze dosarul in 40 pana la MAXIMUM 70 de zile de la primirea plicului:

Once we receive a complete application (with all correct required documents in accordance with the guidance pack) has been received we aim to assess your application within 40 working days and commit to doing so within a maximum of 70 working days.
If any of the requirements have not been met we will need to write to you requesting the missing or invalid information and a further assessment made when that is received.
Following a successful assessment, and on receipt of your final registration form and fee, we will aim to grant your registration within 5 working days and commit to doing so within a maximum of 30 working days

Cand ajunge la ei, este primit si introdus in queue. Dupa un numar de zile ajunge la verificat. Daca apare o problema, primesti plic cu noi cerinte, apoi retrimiti plicul la ei, apoi iar astepti, pentru ca iar intra in queue, iar ajunge la verificat (dupa un numar de zile).

Later Edit 3 Noiembrie: Azi am vorbit la NMC. Numerele sunt pe site-ul lor, trebuie sa suni cu 0044 urmat de 20 (nu 020), eu am sunat la 0044 20 7333 9333. Nu a durat decat 10 minute convorbirea (cu asteptare cu tot). Mi-au zis ca mi-au trimis plicul al doilea catre mine pe 31 octombrie (sambata!?), ca pot face plata finala (120 lire) deja si ca din momentul in care ajunge la ei plicul meu in care va fi formularul SEMNAT pe care ei ar trebui sa-l fi inclus in plicul respectiv, in maxim 15 zile LUCRATOARE am PIN-ul. Deci la mine a ajuns plicul la NMC pe 22 septembrie, a fost procesat total pana pe 31 octombrie.

Plicul 2 a ajuns la mine acasa pe 6 noiembrie. Nu stiu ce balarii zicea tipul de la NMC la telefon cu “we sent the envelope on the 31st of october“. Formularul e datat 3 noiembrie. Si nu, n-am inteles gresit, nu ai cum sa confunzi thirtyfirst cu third (sau october cu november).

20151106_191917
Raspunsul fericit

Nu uitati de plata on-line. Din ce se intelege din formular, NU e nevoie sa printezi si inserezi in plic dovada primita pe e-mail pentru plata facuta la telefon sau on-line. In primul plic nu am bagat nimic de genul asta. In plicul al doilea, dat fiind faptul ca oricum e gol (e doar formularul al doilea, o foaie), pun printul dovezii. PENTRU CA N-ARE CUM SA STRICE. 🙂 Mi se zice Romanul care sufla aiurea-n iaurt. 🙂

20151106_191933

O colega de-a mea a vorbit la NMC saptamana trecuta, ea trimisese plicul cu 4 zile inaintea mea. I-au zis APROAPE acelasi lucru ca si mie: adica i-au zis ca i-au verificat deja actele, PAR ok, dar asteapta o verificare de la Minister din Romania in legatura cu actul ei de absolvire (adica adeverinta temporara). N-am inteles de care minister e vorba, dar am mai citit si la altii ca se poate intampla acest lucru si asteptarea poate sa dureze saptamani. Inca un motiv sa multumim din inima partidului romanilor care-si fac treaba foarte constiincios.

Si inca un mic sfat: atentie mare la completarea formularului. Eventual rugati pe cineva (ruda, ceva) sa se uite pe el inainte sa-l trimiteti. O colega a uitat sa bifeze un X in formularul initial, acum trebuie sa retrimita formularul initial pentru asta…

Deci plicul meu 100% ca in ghidul de mai sus a fost considerat ok de cei de-acolo, al colegei… necesita niste verificari. Depinde, aparent, totul si de noroc – depinde peste ce functionar dai la NMC.

CUM verifici daca ti-a fost procesat plicul de NMC si totul e in regula fara sa stai la telefon? Test simplu:

Te duci pe site-ul de plati on-line al NMC, bagi PRN, adresa de e-mail si data nasterii, proceed, vezi daca ai plata a doua de facut. Daca nu apare nimic de plata, nu a fost procesat inca (mai precis, nu a fost trimis plicul al doilea inca).

scrn

Ca mentiune, stiu PRN-ul colegei sus-mentionate, ei ii apare “no payment”.

Ca ultima verificare non-telefonica pe care o mai poti face dupa ce ai facut plata a doua si stii ca ti-a ajuns plicul la NMC, poti intra pe site-ul lor si folosi optiunea “Search the register“. Bagi numele tau de familie (Last Name) si vezi daca apari sau nu. De cand ajunge plicul 2 la ei, primesti ultimul raspuns in 5 pana la 30 de zile LUCRATOARE. Raspunsul vine tot prin posta, la adresa data de tine. Daca vrei neaparat sa afli cand ai primit PIN-ul, poti face verificarea asta, daca nu ai rabdare sa ajunga plicul la tine (sau ai plecat deja din tara).

ULTIMUL EDIT: De pe 1 decembrie 2015 am primit si PIN-ul. Mai precis, apar pe site ca “Registered – no restrictions on practice”, astept sa imi ajunga acasa si plicul cu numarul efectiv.

Concluzie: la mine a durat fix 70 zile din momentul in care au ajuns actele la ei prima data pana la momentul in care am avut PIN-ul. Cele 2 colege care au predat plicul cu acte in aceeasi saptamana cu mine au avut probleme (1 a uitat un X in formular, celeilalte i-au zis ca vor sa vada si diploma de la scoala – adica n-au fost multumiti cu adeverinta) si inca asteapta. Ideal, PIN-ul vine in 2 luni (eu am trimis plicurile prin Posta Romana, am mai pierdut cam 10-15 zile cu asta fata de curierat rapid), dar poate dura si mai mult.

 

Din momentul in care ai facut prima plata, esti foarte atractiv pentru orice angajator britanic (sau intermediarii lor – agentii de plasament).

Eu am gasit job inainte de a face prima plata (sau de a primi toate actele), dar m-am grabit.

Multi zic sa “astepti pana ai PIN-ul“.

Eu zic sa pleci in momentul in care vrei tu, nu cand vor altii. Unii angajatori te vor lua fara PIN, pana in momentul primirii PIN-ului fiind incadrat ca un fel de super-infirmiera (senior carer), cu un salariu ceva mai mic decat o asistenta (1000 – 1100 lire net/luna).

Am 2 colege de scoala, au fost angajate in 2 spitale din UK pe post si salariu de Senior Carer (17.000 lire brut/an) pana la primirea PIN-ului. Primele saptamani sunt de acomodare, cazarea e platita, daca nu vrei sa stai in tara si sa nu faci nimic, eu zic ca e o alternativa ok asta (IN SPITAL, nu comentez despre ce se intampla in Nursing Homes).

Pentru ca am fost intrebat cum obtii dreptul de practica in Anglia ca Asistent Medical de stomatologie:
Inregistrarea se face la General Dental Council (detalii aici: https://www.gdc-uk.org/professionals/registration/route-to-reg/eeadcpassessment) si se cere ielts, luat cu 7(https://www.gdc-uk.org/professionals/registration/english-language-controls).

P.S. Pentru ca personal am avut experiente ok din conversatiile cu angajatii a 4 din 5 agentii de recrutare de mai jos, hai sa le fac putina publicitate gratuita:

Toate agentiile mai mari se cam dau peste cap sa te ajute cu elaborarea dosarului. Tocmai pentru ca e mai bine pentru ei sa primesti PIN-ul din prima. Daca iei interviul si te angajezi, sunt platiti cu o suma bunicica de angajator, deci sunt interesati sa te ajute. Si nu iti cer nici un leu tie.
Deci poti sa iti depui candidatura la CPL Healthcare, VPL Healthcare, (la ambele dureaza destul de mult = si 1-2 luni de la interviu pana la plecare, in special in spitale – deci fiti pregatiti) PCQ Recruitment, MMA Recruitment (observatie: nu prea te trimit la spitale = in NHS daca esti newly-qualified, altfel sunt f. ok), TFS Healthcare pentru un job. Dupa ce te suna (sau iti dau un e-mail, de regula in cateva zile), poti linistit(a) sa intrebi orice despre dosar sau sa verifici cu ei daca tot dosarul e ok INAINTE sa-l trimiti prin posta. Nu te costa nimic si nici macar nu esti obligat(a) sa mergi la interviu prin ei ulterior pentru asta.
Ca sa fie clar – prin una dintre agentiile de mai sus plec in Anglia, de discutat am discutat cu cineva de la fiecare dintre cele 5 agentii. NU mi-au cerut nimic, NU fac mentiunea asta pentru nimic.
Disclaimer: informatiile de pe aceasta pagina au un caracter pur informativ si orientativ si pot, la un moment dat, sa nu mai fie valabile. In caz in care aveti nelamuriri pentru un caz personal sugerez contactarea celor de la NMC. Eu am prezentat cazul meu (si al unor colege), nu am sustinut si nu sustin ca as fi expert – nici nu am cum, nu lucrez pentru NMC. Nu imi asum nici o responsabilitate pentru felul in care cititorii folosesc informatiile publicate pe aceasta pagina.

Strainii angajeaza mai usor decat romanii un asistent medical absolvent de postliceala

Asta e si pentru cei care sustin sus si tare ca “nu faci nimic in afara cu diploma de postliceala”

L.E. 2015: Experienta mea in primirea unui job in Anglia aici.

Una dintre ideile care circula larg printre asistenti medicali (actuali sau viitori) este ca “diploma de postliceala din Romania nu are nici o valoare in afara tarii“. Ei bine, acest lucru este incorect. In fiecare tara a Uniunii Europene exista niste proceduri de recunoastere a diplomei (care presupun ceva birocratie – hartogaraie, taxe, asteptare), proceduri simplificate pentru cei care au terminat dupa 2009 (atunci a terminat prima promotie care a inceput scoala in 2007, in momentul accederii Romaniei la UE). Dar diploma de postliceala este recunoscuta! Altfel, ramane neschimbata opinia mea ca as recomanda facultatea de asistenti medicali oricui vrea sa invete aceasta meserie – in special daca are 18-20 de ani.

Ce vreau sa observ e ca in toata tara spitalele sunt subdimensionate (au mult prea putin personal medical) dar angajari nu prea se fac (sau se fac cu spagi, cateodata), sau se cere experienta pe care nu o poti avea ca proaspat absolvent. Pe langa faptul ca esti platit cu salariul minim pe economie in primele luni. IN conditiile astea, strainii abia asteapta sa vii sa ai grija de pacientii lor. Oare ce alegere ai face, in situatia asta?

Mentionam zilele trecute faptul ca, dintr-un grup ceva mai bun de absolventi ai scolii mele, 8 din 10 au plecat sau sunt pe cale de-a pleca, iar o a 9-a persoana “ar cam pleca”.

Sa vedem experientele a 2 dintre acele 8 persoane (cu o mica descriere a situatiei lor):

  1. Angliabig_ben_london_great_britain

Prima persoana a terminat scoala cu note bune, s-a dus la practica in spitale si a invatat ce si cat a putut. Stia limba engleza bine, la nivel conversational, hai sa zicem ca nu chiar 100% fluent si mai avea ceva de lucrat la vocabularul medical. A luat examenul in august, in septembrie a primit adeverinta de terminare a scolii (pentru ca diploma nici pana in ziua de azi nu s-a eliberat, multumita Ministerului Educatiei Nationale).

S-a interesat initial la o agentie de recrutare de AM pentru Anglia de ce i-ar trebui pentru recunoasterea studiilor. Actele le-a strans, tradus si legalizat pana candva la inceputul lui octombrie. A trimis dosarul catre NMC (Nursing and Midwifery Council), care i-au transmis ca va dura pana la 6 luni pentru a primi PIN-ul (practic, un numar de ordine in registrul AM din Anglia).

Exista nenumarate ghiduri on-line pentru cei care vor sa obtina  PIN-ul, ce vreau eu sa mentionez (am intrebat-o de 2 ori) e ca NU a avut nevoie de diploma (pe care nu o are) si nici de certificat de conformitate (pe care Ministerul Sanatatii nu pare sa-l ofere decat daca ai diploma). Costuri: legalizare + traducere (in Romania) + costuri postale + 110 lire pentru evaluarea dosarului (pt NMC) + 50 lire (cazierul in UK) + 120 lire cotizatia anuala la NMC (dupa ce primesti PIN-ul).

Salarii in cadrul sistemului national britanic de sanatate aici. Sunt stabilite pe band-uri. Pentru asistent medical RGN1 incepi cu salariu de band5. O valoare IDEALA e pe la aproximativ 15-16 lire/ora. Calculator de salariu net in UK aici.

L.E. Ca sa fiu clar: “o valoare normala” inseamna un salariu brut/ora cu care n-o s-o duci deloc rau in UK intr-un oras mare. Salariul pentru asistenta medicala cu PIN incepe, legal, de la 10,94 lire/ora in spitale. Depinde de norocul si perseverenta fiecaruia ce si cat obtine – vezi si comentariul de mai jos.

L.L.E. Dupa o discutie (cauzata de comentariul de mai jos) cu o proaspata absolventa britanica de facultate de Nursing (am mai scris despre ea, am pastrat legatura cu ea dupa ce a venit acum 2 toamne la un schimb de experienta in Bucuresti), 15 lire/ora pare o suma deloc usor de obtinut pentru un incepator. In cazul ei, spitalul care a angajat-o imediat dupa absolvire ii ofera fix salariul orar minim pentru o asistenta cu diploma (band 5). Asta inseamna undeva pe la 1400 si ceva de lire lunar NET in mana (fara overtime). Angajata in sectie de TI Cardiotoracica. Englezoaica get-beget, cu diploma de facultate serioasa samd. Deci cazul colegei mele pare unul FOARTE fericit.

L.L.L.E. Dupa ce am trecut si eu prin acelasi proces de recrutare, pot spune cu mana pe inima ca e aproape imposibil FOARTE GREU, dar se poate sa primesti ca proaspat absolvent intr-un spital din Anglia mai mult de 11 lire/ora (salariul de baza). Daca ai noroc sa gasesti un anunt pentru un spital din Londra, te poti astepta si la salarii spre 25.000 – 26.000 lire/an (brut, adica 12,79 lire/ora) chiar ca incepator. Se include un High Cost Area bonus (de 15-20%). Majoritatea covarsitoare a ofertelor pentru incepatori sunt remunerate cu salariul minim (10,94 lire/ora, 21.388 lire/an) totusi. Exista si NHSProfessionals, care ofera un salariu de pornire mai mare in anumite situatii – cu ei lucrezi in spitale NHS, doar ca esti angajat al unei agentii de plasament. DAR in NHS (spitale) orele suplimentare si orele muncite in week-end/sarbatori legale sunt platite mult mai bine decat salariul de baza. Deci poti obtine un salariu bunicel lunar daca muncesti mai multe week-enduri si in sarbatorile legale. Altfel, salariu de pornire mai mare (12-14 lire) mi s-a oferit doar in Nursing Homes si NUMAI dupa ce as primi PIN-ul. In mai multe Nursing Homes nu am auzit sa fie platite orele suplimentare la un tarif mai bun – deci, per total, e posibil sa merite mai mult sa lucrezi in NHS, daca nu te deranjeaza sa iti pierzi week-endurile. La un salariu de 14,5 lire/ora, 48 ore/saptamana in Nursing Home, salariul anual de baza ajunge la 36.200 lire brut.

Desi a apelat la serviciile unei firme de intermediere (care i-au luat un interviu si i-au dat un examen in care i s-a cerut sa faca un nursing plan pentru ingrijirea unui pacient cu o anumita boala), pana la urma a plecat de capul ei, gasindu-si un spital pur si simplu cautand pe motoarele de cautare de joburi din UK. Agentia de recrutare o trimitea la nursing home. Desi primea salariu bun, de nurse, nu de care assitant (15 lire/ora – zice ea), a preferat sa mearga intr-un spital. L.E. Eu cred ca “primea” salariul asta pentru ca ea a facut o medie cu orele suplimentare, platite mai bine. 15 lire pentru cineva cu 0 experienta, pentru cele 37,5 ore standard saptamanale… nu cred ca exista.

Din cate am vazut eu, ofertele agentiilor de recrutare s-au diversificat si au crescut bonusurile. Anul trecut ofereau doar costul inregistrarii in NMC, altii ofereau si taxa de evaluare a dosarului si cea de inregistrare (230 lire in total). Apoi au aparut si oferte in care se platea avionul + se oferea consiliere pentru gasirea unui loc de cazare. Intre timp, au aparut chiar si oferte cu bonus de relocare de 2000-4000 lire (pentru asistentele cu vechime). Cat de reale sunt – nu stiu, doar repet ce am vazut.

In conditiile in care agentiile primesc poate 2000 de lire pe cap de asistent medical plasat in UK, e clar ca au de unde oferi ceva bonusuri.

A intalnit tot felul de oferte de la firme de recrutare in perioada asta. Unii cer bani pentru a te ajuta si ofera si plasamente prost-platite, in zone mai remote. Deci exista tot felul de oameni care iti ofera marea cu sarea.

Spicuiesc idei din conversatiile noastre in ultimele luni:

Cere sa intri in grupul Romanian Nurses in the UK (te vor accepta usor, nu sunt prea selectivi) si ai sa te familiarizezi si cu problemele inreg la NMC si cu probl nursilor din UK.

Cu cazarea te ajuta ei(recrutatorii/ angajatorii) la inceput, in sensul ca iti ofera ceva mai ieftin, apoi iti dau referinte sa iti gasesti o chirie mai buna. In sud e mai scump, Londra e prohibita pt un salariu de nurse, in nord e mai acceptabil: Manchester, Liverpool, Norwich, In general ceea ce ofera recrutatorii sunt posturi in afara marilor orase tocmai ca sa poti face fata cheltuielilor. Foarte rar mai ofera cate unul cazare gratuita pt o luna

E bine deocamdata. Facem instructaje si ne familiarizam cu politicile spitalului, cu formularele.

Sunt multi straini. Noi suntem un grup de 8 romani care am plecat impreuna. Din toate colturile tarii si toti incepatori (cu o exceptie). Sa stii ca ei sunt disperati dupa personal, am impresia ca e rulajul mare. Ai fi uimit sa vezi ce putina engleza stiu cei care sunt cu mine, romanii. Probabil ca si ceilalti straini. Inca nu am ajuns pe sectie decat in vizita. Pana luni numai cursuri si “induction”. In mare parte cred ca din cauza ca trebuie sa avem health clearance cand incepem munca. In prima zi am fost vaccinati de hep B, ni s-a luat sange, ni s-a facut IDRul. La unii colegi care nu aveau cicatricea BCG le-a facut direct vaccinul. Cu cel de hepatita B mergem pana la capat: mai avem 2 rapeluri, dupa o luna si dupa 2 luni si dupa 5 ani daca mai e cazul (se face titru de anticorpi inainte). S-ar putea sa mai facem vaccinuri in functie de ce anticorpi mai avem pe la varicela, pojar, oreion, rubeola. Nu am probleme de acomodare, ne tin ca in puf doar sa nu plecam. 2 luni e platita chiria de ei. Daca vrei sa pui branule, sa iei sange tb sa faci curs. O sa facem si pt admin tetapiei IV. Asa e aici. Doctorii tb sa stie sa intepe si sa puna canule.

  1. Danemarcastudy_in_denmark

A doua persoana a terminat scoala cu note foarte bune, a muncit pe parcursul celor 3 ani tot timpul mai mult decat se cerea de catre scoala. Stia limba engleza bine, facuse niste cursuri de limba daneza din tara.

A mers intr-un schimb de experienta in cursul scolii in Danemarca, s-a mutat undeva pe langa acel oras.

Spicuiesc din experienta sa:

Procesul de recunostere a studiilor a fost foarte simplu si usor. A durat doar 3 saptamani din momentul in care au ajuns actele la ei. Se plateste o taxa infima de 330 DKK(50 Euro) si prima aplicatie se face online.

Apoi le-am trimis actele prin posta si nu mi-au mai cerut nimic in plus, desi eu nu aveam si nu am inca diploma… Dupa 3 saptamani am primit pe mail PIN-ul, dreptul de libera practica

Am o verisoara aici si am stat la ea primele 2 luni, pina am gasit un apartament de inchiriat… e f. greu sa gasesti casa de inchiriat si toti cer depozit pe 3 luni. Apoi cand te muti in apartanentul gol golut, mai platesti o luna chiria pe luna respectiva… Si incepi sa cumperi mobila… etc.

Cand am ajuns aici mi se parea totul atat de frumos si usor de obtinut…mai ales pentru faptul ca toate actele de sedere aici, contul la banca, yellow cardul si recunoasterea studiilor mele, au venit foarte repede….

Insa cand am inceput sa caut efectiv de munca in domeniul meu, nu a mai fost atat de usor…

Am venit aici la spitalul unde am facut practica si i-am intrebat daca fac angajari si mi-au spus ca nu fac angajari, dar ca lucreaza cu o agentie de vikariat pentru nurse si ca ar fi bine sa ma inscriu la agentia din orasul in care locuiesc.

Nu mai auzisem de asa ceva pina atunci si am inceput sa caut pe net agentia din orasul meu si asa am ajuns sa lucrez aici. Prin urmare lucrez si in spital si in home care, unde e nevoie si sunt platita la ora.

Merg la scoals de limba daneza 3 zile pe saptamana si ma descurc cu pacientii in daneza….insa cand nu inteleg ceva vorbesc engleza, sau cer ajutorul unei colege, sau monitoarei mele… Am monitor pt. primele 6 luni de munca ca nursa aici… insa ma lasa si singura sa fac procedurile cand e aglomerat.

Colegele ma ajuta, oamenii sunt draguti, nu doar amabili, dar nu prea poti evolua….trebuie sa fii ca ei, nu mai destept decat ei….

Poti studia aici, e chiar gratis, dar cursurile vor fi in daneza… Eu am intalnit romani care locuiesc aici de 3 ani si care inca nu vorbesc fluent limba daneza…

Eu lucrez in medie 30 h/saptamana, dar uneori prind mai multe, sau mai putine ore….depinde. Am oarecare flexibilitate, insa mi-as dori un program fix si aceiasi colegi zi de zi….

Lucrez pe postul meu de nursa, dar nu intr-un singur loc. Saptamana asta, de ex. au nevoie de mai multe nurse pe sectia de urologie si spitalul suna la agentia de vikariat asistente, iar ei la randul lor ne suna pe noi si ne intreaba daca putem lucra si cate ture putem lucra.

Ce am invatat noi la scoala noastra e mai mult decat suficient pentru ei .

Eu m-am lovit de limba daneza inca de cand am inceput sa aplic pentru job-urile pe care le vedeam pe net. Eu incepusem sa studiez daneza si credeam ca ma voi descurca, dar am realizat ca nimeni nu ma intelegea pentru ca intr-un fel se scrie si cu totul altfel se citeste…

Pina nu am intrat la Sprog Center si am inceput sa invat daneza cu profesor, nu mi-am putut gasi de munca cu toate relatiile pe care le aveam aici.

Desi este o tara cu un nivel ridicat de trai, trec si ei prin etapa de dupa criza si nu se prea fac angajari, din 2008 incoace….asa ca au inventat firmele de vikariat in toate domeniile.

Existe firme de vikariat in fiecare oras si intra la licitatie. Apoi care firma castiga aceea se ocupa de crearea unei baze de date si tin interviuri in limba daneza…

Am avut noroc sa iau interviul si dupa aceea m-au trimis la training….

Stiam ca si in Danemarca au 3 tipuri de AM (cu 2/3/4 ani de scoala). Cum a fost recunoscuta diploma noastra?

La nivel de universitate, pentru ca mi-au dat gradul de nursa – sygeplejerske. Avem orele si modulele egale cu ale celor de 4 ani.