Superman – un film lung si plictisitor despre nimic

De regula imi public recenziile doar pe imdb. Daca tot am strans o manuta de followeri pe wordpress, hai sa-mi exprim opinia aici. Atentie, urmeaza niste spoilere.

Avem un extraterestru orfan. Sarmanul ajunge pe Pamant, dupa ce planeta lui natala dispare. Apropo, rasa lui este incredibil de tâmpă. Are tehnologia necesara pentru a explora alte planete, dar cand planeta lor e pe cale sa faca poc, ei stau ca prostii si-si asteapta soarta. Noroc c-au disparut repede, o rasa de asemenea somitati nu merita sa se inmulteasca.

Revenind, ajunge pe Pamant, unde celulele lui incep sa “bea radiatiile Soarelui” – asa ca devine incet-incet un fel de zeu. Pe Pamant il gasesc 2 oameni care-si petrec urmatorii 20 de ani impuindu-i capul micului extraterestru cu o singura idee: oamenii nu trebuie sa stie ce esti, pentru ca te vor ucide. Bla-bla, succesiune de cadre cu mult CGI, vin alti extraterestrii dupa extraterestrul nostru. Brusc, el se hotaraste sa devina cel care salveaza Pamantul, dar face asta intr-un mod aparte: salvez un om, distrug 3 cladiri (adica omor alti oameni, probabil mai mult de 1).

Apoi urmeaza 1 ora de explozii, CGI, zboruri si dialoguri de maxim 3-4 fraze, limitate de regula la cateva cuvinte. The end.

Erou in plina actiune – de a fi pozat

Ooook. Avem:

– Poveste cu inadvertente, cu lacune pe care pana si niste adolescenti pre-puberi le pot vedea.

– Actori care vorbesc putin si joaca prost.

– Multe explozii si cladiri distruse.

– Personaj negativ patetic. Personaj pozitiv care evolueaza: sta cu barbia din ce in ce mai sus si urla de cateva ori. Genial.

– Final stupid.

– 2 ore din viata irosite.