Logo-ul antena play e acelasi cu logo-ul RMGC. Coincidenta sau prostie?

Cum sa-ti alegi tu, televiziune romana, fix acelasi logo pentru un serviciu de-al tau (antena play) ca al unei companii care functioneaza in Romania? Mai ales dupa ce se erijau in judecatori, juriu si calau acum cativa ani in scandalul cu logo-ul frunzei pentru “The Carpathian Garden” (sincer, o alta mostra de creativitate tipic romaneasca). “Graficianul” care a venit cu ideea asta ori era tampit, ori lipsit total de idei ori nu era grafician – ci vreun impinge-hartii din Intact, care a vazut ceva stralucitor, si-a zis sa imite ceva si sa fie laudat pentru munca sa “creativa”.

via http://www.casajurnalistului.ro/batalia-pe-brandul-rosia-montana/

Ce poti face ca sa ajuti un pacient de cancer in faza terminala?

Scriu articolul asta din experienta personala – ruda de gradul I a unui pacient cu cancer pancreatic. Poate intr-un alt moment, cand voi avea mai mult timp si mai multa vointa, voi scrie un articol in care sa vorbesc despre toata experienta (de la primele semne si simptome, la diagnostic, operatie, tratament, evolutia starii pacientului si inevitabila concluzie).

Pentru moment o sa ma rezum la niste informatii care e posibil sa fie utile altor oameni aflati in situatia mea. Cu exceptia unui numar relativ scazut de cazuri (in special cele diagnosticate foarte timpuriu sau cele in care rezectia partiala a pancreasului elimina mare parte sau toate celulele canceroase), tratamentul actual pentru acest tip de cancer nu face decat sa incetineasca avansul cancerului. Adica nu e “tratament care vindeca” ci “tratament care lungeste durata vietii”.Mai devreme sau mai tarziu, intr-un procent prea mare de cazuri, pacientul cu cancer pancreatic va ajunge intr-un moment in care tratamentul cu citostatice este mult prea toxic pentru el (si oricum tumora crestea deja). Asta inseamna o condamnare la “asteptarea mortii”. Doctorii se feresc sa ofere o estimare pentru “cat mai are de trait pacientul”. Cifre din statistici seci sunt din cand in cand citate: 94% dintre pacientii diagnosticati cu cancer pancreatic vor muri in primii 5 ani de la diagnostic, 74% in primul an de la diagnostic. Pacientii cu cancer pancreatic in ultimul stagiu (4A – fara metastaza, 4B – cu metastaze) au o durata medie de viata de 3 pana la 7 luni. Desigur, statisticile sunt grosiere – anumiti pacienti vor supravietui mai mult decat altii. Cei care sunt operati cu succes au un prognostic mult imbunatatit fata de restul pacientilor.

 

Ideea e ca pacientul nu ar trebui lasat sa se chinuie singur in ultimele luni ale vietii. Drumul pana la spital sau internarea uneori nu mai sunt o solutie. In functie de ce alte probleme are (sau nu), starea lui se va inrautati pe zi ce trece. In ordine aleatorie: durerile pot creste in intensitate, poate aparea blocaj al cailor biliare (cu icter), febra zilnica, dificultati in a (sau imposibilitatea de a) se misca, dificultati in a se hrani singur, incontinenta urinara (si nu numai), encefalopatie – cu dificultati in a se exprima sau a recunoaste persoane si nu in ultimul rand – metastaze (cu problemele generate de ele). Ce se mai poate face? Ingrijire paleativa (acasa sau intr-un hospice). Exista mai multe firme care au contracte cu CASMB si ofera ingrijiri paliative pacientilor bolnavi de boli incurabile (cancer, autoimune etc.). Asta inseamna ca pacientii nici macar nu trebuie sa plateasca ceva pentru aceste servicii.

Dupa ceva documentari (am intrebat niste doctori oncologi, pacienti dintr-o sectie de Oncologie, asistente de la Oncologie, am intrebat alti doctori, + ceva informatii de pe internet) am ajuns la 2 organizatii despre care am auzit constant lucruri bune: Hospice “Casa Speranței” si Fundatia Sfânta Irina. Noi ne-am hotarat sa le cerem ajutorul celor de la Hospice “Casa Speranței”.

Formalitatile nu sunt multe si tot procesul nu e de durata, dar trebuiesc completate niste hartii:

– 1 contract cu furnizorul de servicii medicale paliative, prin care li se permit angajatilor de la hospice sa intre in casa pacientului si sa ofere ingrijire medicala paliativa

– 4 declaratii pentru CASMB (1 a pacientului, 1 prin care imputerniceste un membru al familiei ca sa-l reprezinte in relatia cu CASMB, 1 al pacientului prin care declara ca boala de care sufera nu a aparut ca urmare a unei accidentari sportive, 1 a imputernicitului). Teoretic, cu aceste acte + un dosar cu analize, bilete de internare si consultatie de la doctori, pacientul poate beneficia de vizite acasa 1 data pe saptamana de la angajatii Hospice-ului

– 1 Recomandare (completata, semnata, parafata in 3 exemplare) a medicului oncolog care l-a tratat pe pacient, pe baza careia (odata depusa la CASMB – si aprobata) Hospice-ul poate oferi servicii de ingrijire paliativa 7 zile din 7.

Ce fel de ingrijire ofera genul asta de organizatie? Tratamentul durerii, consult oncologic acasa la pacient, consiliere psihologica si sau religioasa, asistenta sociala. Poate nu pare mare lucru, dar pentru noi chiar este de mare ajutor.

Cat dureaza totul? La Hospice totul se aproba intern in 1 la 7 zile lucratoare. La CASMB mai dureaza inca aproximativ 1 saptamana. Mai exista problema obtinerii recomandarii de la medicul oncolog – care este de regula supraincarcat cu pacienti, deci asta presupune (cel mai probabil) o asteptare de mai multe ore la oncolog. Teoretic, serviciile (7 zile/7) sunt decontate de stat doar 90 de zile. Practic, oamenii ne-au spus ca ne pot ajuta pe o perioada mai lunga. Aici voi mai adauga informatii cand/daca va fi cazul.

Ajuta cu ceva serviciile acestea pacientul bolnav de o boala incurabila? Eu zic ca da. Indirect, poate usura destul de mult viata familiei (sot/sotie/fiu/fiica) ce are grija zilnic de pacient. Oricat de mult crezi tu ca poti avea grija de o ruda bolnava, anumite lucruri nu le poate face decat o persoana pregatita pentru asta.

Nu in ultimul rand: Cum sunt oamenii care lucreaza pentru genul asta de organizatie? Pana acum, n-am intalnit decat oameni extrem de ok, politicosi si carora le pasa. Din experienta mea de pana acum prin spitalele de stat, de multe ori factorul uman te poate deranja mai mult decat boala in sine de care suferi. Povesti triste de prin spitale au multi oameni.

E mai greu sa fii bogat si sa devii sarac sau sa fii sarac toata viata ta? Cronica la ‘Blue Jasmine’

Image
Nu-mi prea plac filmele lui Woody Allen. Cele in care el e eroul nevrotic si tot timpul se indragostesc de el niste femei care arata mult prea bine pentru a face povestea plauzibila mi s-au parut mai degraba niste pretexte pentru ca el sa sarute niste actrite care-i plac. Dintre ultimele lui filme, Match Point mi s-a parut prea lent si lung, Vicky Cristina Barcelona a fost plictisitor si absurd iar la Midnight in Paris n-am rezistat decat 35 minute, cu mari sfortari.
Cu toate astea, trailerul mi s-a parut interesant si m-am gandit ca un film cu Cate Blanchett si Alec Baldwin nu poate fi chiar prost.
Povestea nu e foarte complicata, dar e de actualitate: sotia (Cate Blanchett) unui mare escroc din New York pleaca sa traiasca la sora ei vitrega (adoptiva), dupa ce casatoria ei se destrama, in urma arestarii si demascarii sotului ei. Sora ei are problemele ei, evident. Odata ajunsa aici, ea isi ia un job, incearca sa invete lucruri noi si incearca sa-si refaca viata.
Cate Blanchett joaca foarte bine rolul sotiei-pe-jumatate-nebuna. Posibil sa fie candidat la Oscar la anul. Cu ajutorul interpunerii unor scene din trecut cu scenele din prezent (care nu devine obositoare, surprinzator), aflam incet-incet cum s-a stricat viata ei (si sanatatea mentala). Si restul actorilor joaca bine, desi putine personaje evolueaza pe parcursul filmului (sotul e o dezamagire, din punctul asta de vedere).
Per ansamblu, mie filmul mi-a placut pentru ca a fost imprevizibil (nu se intampla ce ‘ar trebui’, nu sunt clisee, nu exista happy-end sau un final clar), pentru ca a prezentat intr-un mod interesant pierderea sanatatii mintale si efectul pierderii tuturor lucrurilor pe care cineva le considera valoroase asupra felului in care vede cineva viata. Faptul ca personajele n-au fost caricaturizate ci prezentate plauzibil (in opinia mea) a fost un alt plus. Oricum, intr-un final totul se poate rezuma la factorul entertainment – mi-a placut sa vad acest film si nu m-am simtit plictisit nici un moment vizionandu-l. Deci merita!

Asadar, am vazut un nou film care poate fi incadrat (grosier) la ‘comedii romantice’ – o fi bine, o fi rau?

Cea mai mare teama a mea

Pana acum 2-3 ani era doar “intr-un viitor nu foarte indepartat, din cauza evolutiei tehnologiei, jobul meu va putea fi facut de orice amarat care a deschis de cateva ori calculatorul, ori voi fi fortat sa lucrez pe bani foarte putini, ori voi ramane fara job, somer la 30 si ceva – 40 de ani”. Cam ca ludiții din secolul XIX: din cauza evolutiei tehnologice (aparitia razboaielor de tesut automate), breasla tesatorilor din Anglia s-a vazut pusa in fata unei situatii greu de acceptat: ceea ce ei faceau inainte intr-o perioada indelungata de timp, dupa ce treceau printr-un lung si greu proces de ucenicie, acum putea face orice om, dupa o pregatire de cateva zile.

De cand am inceput scoala, acum fix 1 an, s-au mai adaugat griji la lista: “daca diploma de postliceala va deveni inutila peste cativa ani – in conditiile in care facultatile de medicina cresc numarul de locuri la asistenti medicali – CE VOI FACE?“, “daca dupa ce termin scoala ma voi gasi in situatia de-a accepta sa muncesc ca asistent medical incepator pentru salariul minim pe economie sau sa continui sa muncesc ca grafician pe un salariu de cateva ori mai mare – CE VOI FACE?” si nu in ultimul rand “daca voi fi dat afara de la actualul loc de munca (cine vrea un angajat care pleaca destul de des inainte de terminarea programului normal – chit ca-si termina munca la timp si nu-si face treaba in bataie de joc?) sau daca voi fi pus in concediu fara plata (pe motiv de lipsa de clienti platitori, ca in cazul altui coleg) – CUM VOI TRAI PANA TERMIN SCOALA, in conditiile in care de aproape 4 ani de zile n-am avut decat 1 oferta concreta de job platit acceptabil – asta dupa cateva zeci de interviuri si sute de candidaturi depuse la nenumarati angajatori“.

 

Acum, ca sa fiu clar, nu stau ca “vițelul blând” (cum zicea un profesor de la facultate) si astept sa-mi cada satarul in moalele capului. De invatat, incerc sa invat tot timpul mai mult decat ce mi se preda si sa aflu cat mai multe lucruri in plus. M-am zbatut un pic si la anul voi face 5 saptamani de practica in strainatate (ceea ce-mi aduce alte probleme de logistica pe cap – cum o sa-mi iau atatea zile de concediu fara sa-mi pierd serviciul). Am incercat sa-mi fac ceva cunostinte prin spitale. M-am documentat si in privinta altor joburi (care nu sunt platite cu salariul minim pe economie) unde as avea o sansa sa ma angajez cu diploma mea, peste 2 veri.

Cu toate acestea, nu pot sa nu ma gandesc la “ce s-ar intampla daca toate temerile mele s-ar adeveri – daca mi-am atins deja apogeul in viata si totul va fi doar din ce in ce mai greu?“. Copyright imagine: brainyquotes.com

Image

Smecher, caut fraier

Greu de crezut ca se gasesc oameni suficient de creduli incat sa colaboreze cu un necunoscut care le promite bogatii nemasurate, dar pare genul de inselaciune standard (careia romanii ii cad victime): la inceput nu trebuie sa investesti nici un ban, nu trebuie sa faci nimic greu, solutia este declarata usor de atins, “nu veti regreta” etc.

Afis pro-Rosia Montana, anti-politicieni

Sa mai zica cineva ca romanii nu s-au nascut artisti 🙂 Mai era un afis de acelasi artist in statia de tramvai unde l-am fotografiat pe asta, dar avantul meu fotografic a fost oprit de graba cu care trebuia sa ajung la un spital.

Cum te mai jecmănește statul? Cu asigurari de sanate pentru veniturile din dobanzi

Prima data am aflat de asta citind un comentariu de pe un alt blog. Dupa ceva documentare, am descoperit ca aceasta problema este raspandita in toata tara:

Brasov: www.bzb.ro/stire/cas-ul-a-pornit-iar-la-vanatoare-de-datornici-a61926

Gorj: www.pandurul.ro/Investigatii/2013-01-18/INCREDIBIL%3A+Casa+de+Sanatate+pune+taxa+pe+dobanzile+bancare

Bacau: www.ziaruldebacau.ro/2013/08/06/avocatul-poporului-sesizeaza-aberatiile-contributiei-la-asigurarile-sociale-de-sanatate.html

Braila: adevarul.ro/locale/braila/exclusiv-casa-asigurari-sanatate-iama-conturile-zeci-mii-braileni-vezi-trebuie-plateasca-ce-1_50acadf67c42d5a6638832c0/index.html

Iasi: www.urbaniulian.ro/2012/06/21/ii-ajutam-pe-romanii-haituiti-pe-nedrept-de-casa-de-sanatate-contactati-ne/

Prahova: www.incomodph.ro/life/sanatate/2786-o-lege-aberanta-pune-sute-de-persoane-pe-drumuri-ai-un-depozit-bancar-cas-ul-iti-instituie-poprire

Pe scurt, problema e urmatoarea: de cativa ani exista o combinatie de legi care te obliga, in anumite situatii, sa platesti CAS (5,5%) din veniturile inregistrate din dobanzi catre stat. “Anumite situatii” = atunci cand n-ai alte venituri salariale. Aceeasi combinatie de legi ( Legea 95/2006, Ordinul CNAS nr. 617/2007 şi Legea 571/2003 privind Codul Fiscal) spune ca n-ai voie sa platesti o suma mai mica decat contributia pentru salariul minim pe economie, chit ca veniturile din dobanzi sunt mult mai mici dacat un salariu minim pe economie.

Caz concret: daca ai un depozit bancar care-ti ofera aproximativ 5 lei dobanda pe luna dupa impozite (cam 1500 lei, la 5% dobanda anuala), statul zice ca TREBUIE sa ii platesti contributiile minime pentru CAS in valoare de 42 lei/luna (cam cat ar insemna 5,5% din 750 lei). Aparent, nici unui dobitoc care a gandit aceasta lege nu i-a trecut prin cap absurditatea acestei situatii (sa platesti 800% CAS pentru 5 lei “venituri”).

Prevederea se aplica SI retroactiv, asa ca multi oameni se trezesc ca acum sunt datori statului cu sume relativ mari – mai ales daca le comparam cu veniturile obtinute. Adaugam la asta si dobanda/penalizare perceputa de stat de 0,5% PE ZI si te poti trezi dator statului o gramada de bani, foarte usor. Am citit de cazuri de romani stabiliti in strainate care datoreaza 2000 euro sau mai mult statului, pentru niste depozite mici pastrate in tara pe numele lor.

Sotia mea se afla intr-o situatie asemanatoare: acum 2 ani a fost fara loc de munca pentru 3 luni. Timp in care a avut niste bani intr-un cont curent, bani care i-au oferit o dobanda de cateva zeci de lei in total pentru cele 3 luni (sub 50 lei). Automat, va avea de platit 3xaproximativ 40 lei (salariul minim pe economie era mai mic in 2011) + penalizari de peste 300%, in functie de cand va binevoi CNAS sa-i trimita instiintarea de plata. Din cate am vazut eu, cei de la CJAS Bucuresti sunt mai lenesi, n-au trimis inca instiintari de plata pe banda rulanta. Asteptam instiintarea. Intre timp, probabil ca va trebui sa gasesc un avocat…

 

Si mai frumos este faptul ca legea a fost declarata neconstitutionala si o avocata braileanca a castigat un proces impotriva CNAS pe tema asta, dar problema persista.