De ce vrei sa devii asistent medical?

In 2 ani si cateva luni (de cand am luat decizia de-a studia pentru a deveni Asistent Medical) am
auzit aceasta intrebare de nenumarate ori.

In mai multe posturi de-ale mele din categoriile “asistent medical” sau “AMG” (nota catre mine insumi – sa le unific candva pe astea doua) am tot mentionat faptul ca mi s-a pus intrebarea asta. Eu am descoperit 3 intelesuri posibile pentru ea la interlocutorii mei:

• “de ce sa vrei sa te faci asistent medical, cand exista atatea alte meserii mult mai bine platite si mai actuale, mai stralucitoare“: asta a venit in special de la genul de om care se crede superior, desi nu are de ce si care are doar o valoare in viata: banii.

• “de ce vrei sa te faci asistent medical, e o meserie grea si foarte prost platita“: in general asta-mi zic asistentele medicale care cred ca-mi fac un bine indemnandu-ma sa fac altceva mai banos si mai putin dificil.

• “nu esti potrivit pentru ea“: aici intra oamenii care ori cred ca m-au citit perfect, ori cei care stiu prea bine ce inseamna meseria asta si se gandesc ca as fi nemultumit de anumite aspecte ale ei (bazandu-se pe o caracterizare sumara pe care mi-o fac)

Sincer vorbind, cei din cea de-a treia categorie sunt cei mai aproape de importanta acestei intrebari. Dar tot generalizeaza, deci gresesc in interpretare. Obisnuiam sa ma enervez atunci cand eram intrebat asta, pentru ca stiam ca urmeaza sa fiu judecat pe baza unei generalizari cu care nu sunt de acord.

Acum nu mai am vreo problema cu aceasta intrebare. Mi-am dat seama ca, cu cat esti intrebat mai des asta, cu cat esti capabil sa dai un raspuns mai sincer, dupa ce te gandesti mai serios la asta.

Saptamana trecuta am ajuns din nou in spital. Au trecut 2 luni de la ultima mea perioada de practica. M-am intors ca voluntar pe una din sectiile unde am facut practica in timpul anului, pentru ca am gasit niste asistente foarte dispuse sa ma invete si sa-mi suporte barajul de intrebari si lentoarea cu care fac orice lucru (pentru ca vreau sa fiu sigur ca nu gresesc, ceea ce tot nu-mi iese perfect). De asemenea, e o sectie unde sunt tot timpul pacienti (o problema pe alte sectii vara, din cauza ca isi iau si doctorii concediu si scad si numarul de internari), ceea ce inseamna, automat, ca pot fi util si ca pot si capata experienta.

Mi s-a pus iarasi intrebarea enervanta. Am raspuns simplu: “vreau sa fac ceva care sa ajute oamenii si chiar imi place meseria asta, cel putin pana acum“. Adevarul este ca ar mai fi cateva motive: imi place sa aflu cum funtioneaza corpul uman si sa vad ce il imbolnaveste si ce il insanatoseste. De asemenea, imbinarea cunostintelor de fiziopatologie, semiologie cu explorarile clinice si de laborator (plus logica si experienta personala) pentru obtinerea unui diagnostic mi se par un proces fascinant. Din pacate, nu voi avea nici diploma (de doctor) si nici cunostintele necesare pentru a face asa ceva, dar asta nu inseamna ca nu-mi place sa observ si sa invat asta.

Sunt acestea motive bune? Habar-n-am. Pentru mine (pentru moment) sunt suficiente.

De cand am scris postul meu “Cum devin Asistent Medical” am primit peste cincizeci de e-mailuri de la diferiti romani care ori se gandeau la o reconversie profesionala, ori se aflau intr-un moment in care trebuiau sa-si aleaga o viitoare cariera si inclinau spre cea de Asistent Medical. Cautau un sfat sau un raspuns la o intrebare despre viata de Asistent Medical. Ma intrebau pe mine, care nici macar diploma nu o am.

Care a fost primul meu impuls? Sa ii intreb “de ce vreti sa faceti asta?“. Am tot scris cate o introducere alambicata la e-mailurile mele. Dar de fiecare data imi dadeam seama ca fac exact ceea ce ma enerveaza pe mine si stergeam tot. Judecam motivele altuia si era posibil sa-l influentez negativ, sa-i distrug un vis – pe care poate ar fi vrut sa si-l puna in practica.

De 1 luna si ceva am adaugat si un sondaj de opinie acolo. Sunt bune motivele celor care citesc acel post si se gandesc serios la a face aceasta meserie? Habar-n-am. Realitatea e ca nu sunt in masura sa judec motivele nimanui si ca acel gen de raspuns nu ajuta pe nimeni. Plus, nu exista un raspuns simplu, universal valabil.

De fiecare data am incercat sa dau un raspuns cat mai obiectiv. Si am adaugat singurul sfat care mi se pare corect in situatia asta: “duceti-va si faceti o perioada de voluntariat intr-o sectie de spital si abia apoi luati o decizie“.

De asta m-am si bucurat atunci cand am primit un e-mail acum cateva saptamani, in care o persoana careia i-am raspuns imi spunea ca a intrat la facultate si-mi multumea pentru sfat.

Cred ca fiecare ar trebui sa-si gaseasca un motiv personal, in care sa creada. Sunt multe aspecte care pot sa-ti placa la munca intr-un spital. Lucruri pentru care te poti potrivi. Trebuie doar sa le gasesti. In timpul scolii ai timp suficient sa faci asta. Sau sa-ti dai seama ca ai gresit si sa renunti.

Saptamanile astea m-am documentat pentru un articol despre “cat castiga un asistent medical in Europa” (link updatat). Am citit tot felul de forumuri si articole de prin tot felul de tari (traiasca Google translate si faptul ca stiu engleza, franceza si germana). O fraza care a aparut de multe ori, indiferent din ce tara era articolul/forumul/postarea, era “nu e o meserie usoara… multi asistenti renunta la jobul asta… multi viitori asistenti renunta din timpul scolii“.

In Romania aproape toata lumea care incepe scoala o si termina. Asta spune ceva si despre calitatea educatiei (lipsa ei) si despre persoanele care fac aceasta scoala. Tin minte ca am citit despre un caz din Belgia, in care o tanara Asistenta povestea ca au inceput 186 de elevi anul 1 si au terminat cu diploma doar 16 (nu neaparat din cauza ca era scoala foarte grea). Discutam in toamna cu o studenta din Anglia, imi spunea ca la ea in facultate au ajuns in anul 3 sub 50% dintre cei care au inceput anul 1.

Asta e o atitudine corecta, in opinia mea. Sa nu stai si sa faci o scoala pentru o meserie care nu te atrage si in care nu crezi. Nu are sens. Nu o sa-ti placa niciodata prea mult ceea ce faci, o sa fii un frustrat toata viata. Mai bine sa renunti la ceva ce nu-ti place dupa o perioada scurta, decat sa faci PROST o viata intreaga o meserie in care nu crezi.

Bine, intr-un final, cine sunt eu sa zic toate astea? Eu nici macar de motivele mele nu sunt sigur inca…