Jurnal de voluntariat in spital (1)

Scoala se termina la inceputul lui august si reincepe pe 15 septembrie. Asta imi ofera cam 6 saptamani in care pot merge intr-un spital ca sa castig experienta. Anul trecut am fost intr-o sectie de Oncologie. Anul asta am ales alta sectie, unde am facut practica si in timpul scolii. N-o s-o numesc, din motive simple: din cate stiu eu*, dpdv legal, in Romania, daca nu esti asistent medical (cu diploma de finalizare a studiilor) si nu ai asigurare de malpraxis, nu ai voie sa atingi pacientul. Teoretic, nici in timpul scolii nu ai voie sa atingi pacientul in nici un fel. Ceea ce ar produce numai asistenti medicali total lipsiti de experienta practica – o situatie absurda, care se ocoleste romaneste. Deci ce o sa povestesc eu aici ar putea face rau unor oameni care m-au primit si m-au invatat lucruri. Asa ca mai bine nu spun unde am facut practica.

Revenind. Nu incerc sa scriu o poveste, doar imi notez lucruri din zilele astea. E util pentru mine, la un moment dat in viitor, voi vedea cat si cum am evoluat (sper).

  1. Am ales spitalul asta pentru ca e aproape de casa. Sectia pentru ca am mai facut practica aici, cunosteam si ma cunosteau asistentele si pentru ca asistenta-sefa m-a primit fara comentarii. Si pentru ca au tot timpul pacienti (din pacate pentru pacienti). Desi toate motivele astea sunt simpliste, trebuie sa recunosc ca am facut o alegere foarte buna. Toate asistentele se poarta foarte ok cu mine, s-au obisnuit cu mine, au incredere in mine sa le ajut la recoltari si la alte proceduri si restul lumii din spital (doctori, brancardieri, infirmieri, alte asistente de pe la alte sectii, pacienti si apartinatori) creeaza o atmosfera propice invatarii. In 2 ani am facut practica in 7 spitale din Bucuresti. Plus, am ajuns un pic si intr-unul privat si intr-unul din strainatate. Deci am multi termeni de comparatie. De multe ori am avut impresia ca anumiti angajati ma vad si se poarta cu mine cam cum ai trata un intrus enervant sau un obstacol. Nu sunt eu fire sensibila, incerc sa invat ceva din orice experienta. Dar in anumite spitale parca e mult prea dificil sa inveti ceva (mai ales ca se lauda cu statutul lor de spitale universitare).
  2. Nu-mi place recoltarea de sange. Na, am zis-o. Pe langa faptul ca totul se petrece in niste pozitii bizare si dureroase pentru spatele meu, trebuie sa faci totul repede, dar si corect si precis. Si oricand ti se poate intampla o porcarie care sa-ti strice recoltarea. Misca mana pacientul, misti foarte putin perceptibil acul (oricat de bine crezi ca il tii fixat), intri intr-o vena sensibila (desi pare taman-buna), dai peste un pacient unde mergi pe bajbaite, nu pe vazute, intepi corect vena dar tot se sparge samd. Oricat de mult ma straduiesc, daca pacientul nu are vene bune sau foarte bune, fac cate o prostie. Hop, trebuie sa intervina asistenta. Bine, porcarii grave n-am facut (respect regulile de asepsie, n-am intepat o artera, n-am intepat pe nimeni altcineva cu acul). Dar ma enerveaza lipsa de progres pe care o vad in indemanarea mea. Halal asistent medical mai sunt si eu, nu sunt in stare sa recoltez sange decat unor pacienti ideali (care sunt sub 5% din pacientii din spitale).
  3. Sonde nazo-gastrice am mai pus. Aici tot am cui sa pun. Dar ma enerveaza ca, desi pasii sunt atat de simpli, cand aud cuvintele “hai sa pui o sonda” ma precipit. Uit sa masor distanta pana la stomac inainte sa-i bag tubul in nas, uit sa tin capul pacientului cum trebuie. Imi fac note mentale sa nu mai uit, dar tot nu fac totul cum trebuie. Plus, simtitul sondei in stomac cred ca e o abilitate care-mi lipseste. Stiu ca nu e bine sa-i introduc pacientului aer prea mult, deci nu fac decat 1-2 teste inainte sa chem asistenta sa simta si ea (adica n-am multe incercari la dispozitie). Dar pe bune de imi dau seama daca e in stomac cate o sonda. Cred ca o sa-mi cumpar un stetoscop special pentru asta. Oricum, parca teoria zice ca verificarea se face cu stetoscopul, nu cu mana, cum se face prin spitalele noastre (de verificat). Singura parte buna, macar mi-a crescut major procentajul de sonde introduse direct in stomac versus cele care au ajuns in gura. N-am mai bagat una in gura din mai. 🙂
  4. Imi place sa fac EKG-uri. Mama lor de EKG-uri, anul trecut habar-n-aveam sa fac unul. Dupa doar cateva zile in care am fost lasat sa fac cate vroiam eu de exercitiu cand am fost la practica in strainatate, plus mai multe sesiuni de documentare pe cateva site-uri pe net, acum pot sa le fac bine. Exista un test in spitalul asta – daca te duci cu EKG-ul la interpretare, nu iti este primit la Cardiologie daca nu e facut bine. Deci te intorci si-l refaci. Pana acum nu m-am intors cu nici unul. Dar e posibil sa fie doar incurajarea asistentelor, pentru ca m-au vazut ca sunt nemultumit cand nu fac ceva foarte bine. 🙂 Oricum ar fi, de bine, de rau, invat lucruri noi, iar serile citesc (de ceva timp) si niste lucruri despre interpretarea lor. O sa am si un articol despre asta in curand – poate o mai fi cineva interesat. Dat fiind faptul ca mi se pare ca evoluez in cunostinte, asta e un motiv de bucurie pentru mine. Pentru ceva ce nu s-a obosit nici un profesor vreodata sa-mi explice si mi-a fost explicat de o asistenta doar 1 singura data, cred ca ma descurc onorabil.
  5. In anul 1, la Psihologie, am facut o diagrama de auto-analiza cu avantaje, probleme, surse de dificultate samd pe care le vad eu la mine, referitor la meseria asta. Unul dintre dezavantajele mele majore este ca am intrat in scoala asta ca ipohondru. Din fericire, cu exceptia momentului trist de acum ceva timp, cand m-am blocat pe o sectie de boli infectioase unde erau internati pacienti cu boli aerogene contagioase, incet-incet imi trece. Nu am o problema (cel putin nu mare) cu a lucra cu bolnavi de HIV, hepatite virale si alte bucurii. Intelegerea mecanismelor de raspandire si contagiune ajuta mult la asta. Tot am oarecari retineri cand trebuie sa iau sange de la o persoana de genul asta, dar imi trec. Porti manusi si iti iei masuri de precautie, mai multe nu prea poti face.
  6. Faptul ca nu m-am obisnuit cu a vedea pacienti morti in jurul meu o fi bine sau o fi rau? Nu ma sperii de ei, nu am o problema cu prezenta unui cadavru pe langa mine. Dar un deces este un eveniment care ma da un pic peste cap. Nu a devenit ceva “banal” – cum vad anumite asistente totul, probabil pentru a se proteja de efectele psihice negative care cred ca pot aparea dupa ce vezi morti de prea multe ori la locul tau de munca.

* Din Legea 46/2003, privind Drepturile Pacientului:

Art. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.

Art. 30
(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista conditiile de dotare necesare si personal acreditat.

Pentru a fi cat de cat corect, eu intotdeauna anunt pacientul cine sunt, ca sunt elev si il intreb daca ma lasa sa fac ce urmeaza sa fac (cu asistenta pe langa mine).

Advertisements

17 Comments

  1. Apreciez ca scrii articole cu care multi ne identificam.
    Apropo de sonda nazogasrica, nu imi amintesc acum toti pasii dar stiu ca se verifica prezenta in stomac extragand suc gastric si verificând pe hartie de turnesol aciditatea. Eu asa am vazut pe ATI. Daca se trage in seringa lichid cu suc gastric esti in locul potrivit daca nu mai introduci sonda putin cate putin. Repet eu asa am vazut si tehnica pe pasi nu mi-o aduc aminte in momentul asta cu exactitate. Poate gresesc.

    Like

    1. Mersi.
      Da, se poate verifica prin aspiratie de lichid gastric (pH pana-n 4 = esti in stomac) sau prin ascultarea cu stetoscopul al sunetelor din zona epigastrica – dupa introducerea unei cantitati de 20-30 cmc de aer in stomac. N-o zic eu, o zic cel putin 2 manuale. 1 si 2 si extrasul asta dintr-un manual (cred).
      Acuma, mie mi se pare mai eficient sa bagi aer decat sa aspiri, pentru ca stomacul nu e plin ochi cu suc gastric intre mese, ma gandesc ca poti nimeri intr-o zona goala, dar ai fi, totusi, in stomac. Bine, asta presupune ca nu ai intrat prea mult, ceea ce, teoretic, ar trebui sa eviti cu o masurare corecta.

      Exista si filmulete care explica sondajul nazogastric, mai clare decat orice manual. Mie imi par SF astea (oricat de corecte ar fi) – totul se petrece mult mai repede si cu tot felul de complicatii in viata reala:

      Like

  2. Asa e nu e o tehnica pe care o poti face lent. E adevarat, m-am uitat pe tehnica si se face verificarea si asa cum spui tu, dar pe ATI nu aveau timp si masurau lungimea dupa care o introduceau foarte repede si faceau testul cu hartia de turnesol. Ce e drept erau asistente foarte experimentate si le iesea de fiecare data. Eu personal nu am bagat sonde nazogastrice, dar ma lasau sa aspir pacientii pentru ca ma descurcam foarte bine.
    Nu am reusit sa fac multe tehnici pe cont propriu dar imi propun sa merg dupa examene in voluntariat sa le invat.

    Like

    1. Ei, eu am bagat sonde, dar de aspirat, am aspirat doar cativa pacienti – cand pun sonda, de regula aspira asistenta. Fiecare cu norocul lui 🙂

      Like

    1. Sincer, ma enerveaza faptul ca nu e asa peste tot. Acum as fi avut mult mai mare siguranta si experienta daca veneam doar aici de la inceput.

      Ai decis in privinta spitalului sau inca mai astepti ultima examinare si adeverinta?

      Like

  3. Astept sa imi prezint lucrarea si dupa vreau sa vb cu o vecina care lucreaza la Universitar la urgente. In principiu acolo as vrea sa merg pt ca am ce invata. Ramane de vazut daca promisiunea se materializeaza.

    Like

  4. Nu inteleg de ce nu incercati sa invatati procedurile pe sectii unde sa va explice cineva, unde sa aveti timp: Medicala, Chirurgie, etc.

    Mi se pare de domeniul fantasticului sa termini scoala de asistenti/ FMAM si deci sa te numesti AM si sa nu fi pus SNG pana in prezent!
    Sa imi fie cu iertare dar aici nu este vina nimanui cu exceptia absolventului!
    De ce sa lucrez intr-o Terapie sau intr-o UPU in conditiile in care eu nu stiu sa fac lucrurile corect? Ca sa le invat din mers si cel mai probabil incorect sau ca sa admir privelistea?
    Sa imi fie cu iertare dar acelea sunt sectii unde ar trebui sa fie permis accesul numai dupa ce se da dovada de experienta si competenta.
    Altfel fie invat din mers (evident, gresit de multe ori) fie incurc!
    Si credeti-ma ca stiu ce spun! Pot da si exemple 🙂 !

    Like

  5. Ibrahim, experienta se castiga exersand. In scoala nu exista manechine pe care sa invatam procedurile cum exista in strainatate, deci singura solutie e sa incerci sa gasesti niste asistente dispuse sa te invete si sa ai noroc sa o faca si corect.
    Ce e obligat sa faca sistemul medical stim si noi, dar nu traim intr-o lume ideala asa ca ne descurcam cum putem. Cristian e norocos ca a gasit intelegere si vointa, eu nu am avut pana acum acest noroc. Daca ai avea contact cu sistemul asa cum avem noi ai intelege.

    Like

  6. Intr-adevar, experienta se castiga exersand o procedura invatata in prealabil…

    Asistentele si asistentii din spitale nu numai ca nu au obligatia de a invata pe cineva dar majoritatea nici nu poseda abilitati in acest sens, in ideea ca nu primesc pregatire speciala pentru a forma noi AM, ca in strainatate si nici nu au vreun beneficiu daca fac asta, asa ca totul ramane la bunavointa lor!
    Ei pot sa iti permita sa faci proceduri, eventual sa te supravegheze dar, sa imi fie cu iertare, procedurile se invata din carti, tratate, filmulte, bloguri, stele caci slava Domnului acum exista suficiente resurse!
    La spital aplici lucruri deja invatate, caci altfel daca meseria consta doar in pregatirea intra-spitaliceasca, nu mai existau scoli in acest sens…
    Desigur, este mai comod sa ma invete cineva mecanic sa fac ceva decat sa stau sa invat din carti… aici apare diferenta intre AM si AM excelent!
    In domeniul asta trebuie sa muncesti singur sa capeti si sa iti sporesti stiinta!
    Cum spuneai si tu “sa te invete corect”, deci daca eu sunt in afara subiectului si ma invata cineva gresit, asa am sa fac si eu… este, in definitiv, singurul mod pe care il cunosc…

    Nu, o astfel de profesie, mai precis pregatirea pentru ea nu trebuie sa fie lasata in seama norocului! Poate gasesc, poate invat, poate fac, poate citesc, poate aud, poate… imi aminteste situatia de drobul de sare a lui Creanga…
    Uite, nici eu nu am avut mare noroc la Semio sa exersez proceduri practice cu asistentul meu de grupa la lucrarile practice. “Nu am avut noroc”! Si desi citeam acasa, desi le INVATAM acasa, aveam nevoie de acces la pacient ca sa fac ce stiam!
    Dar am mers suplimentar in garzi, noptile, vacantele, week-endurile le-am petrecut la spital schimband sectii pana am gasit oameni care sa ma ajute sa ma dezvolt!
    Am muncit ca sa ii gasesc, nu am sperat ca vor veni candva in calea mea, rugandu-ma sa le permit sa ma ajute…

    Nu stiu ce/cat/de cand ai tu contact cu sistemul dar te asigur ca eu am ceva mai mult timp de contact cu acesta…
    Stiu ca este greu, stiu cum sunt oamenii dar stiu la fel de bine si ca invataceii asteapta sa primeasca maxim de beneficiu cu minim de efort!
    Norocul nu este factor stabil, caci vine si pleaca si o cariera construita pe factori instabili este o cariera instabila la randu-i…
    Este, evident, usor si uman sa gasesc o mie de motive si o mie de persoane pentru care eu nu stiu ceva… dar poate ca eu sunt primul dintre cei o mie…

    Like

    1. procedurile se invata din carti, tratate, filmulte, bloguri

      Pai atunci de ce mai exista scoala? Doar ca sa imi ofere diploma la sfarsit si sa-mi faciliteze accesul in spitale? Trebuie sa existe cineva care sa explice niste lucruri si sa o faca corect, “ca in manual” si sa raspunda la intrebari de genul “ce faci cand se intampla asta?”. Acest cineva de multe ori lipseste.

      Altfel, da, recunosc, nu trebuie lasat/blamat totul pe “noroc”, intr-un final e doar o scuza pentru a fi multumit cu putin. Daca vrei sa faci ceva excelent, vei gasi o cale sa iti dedici suficient timp si chiar sa lupti.

      Din cauza asta nici nu sustin ca as fi eu vreun exemplu de urmat sau ca asa cum am facut eu scoala pana acum ar fi “bine” sau macar “acceptabil“.
      Experientele mele din spital nu le povestesc pentru a fi urmate de cineva. Daca le scriu, ma ajuta sa fac fata anumitor situatii si imi ofera si un orizont al evolutiei (sau lipsei ei) mele in timp.

      Like

  7. Sa facem o mica clarificare!

    Dupa cum am scris si sustin procedurile se INVATA din carti, tratate, filmulete, bloguri, stele etc.
    Scoala exista ca sa iti ofere EXPLICATIILE la lucrurile invatate singur…
    De regula procedurile se tot repeta la mai multe materii, de-a lungul timpului, la profesori diferiti. Ma indoiesc ca dintre ei toti nici macar unul nu va avea bunavointa de a explica…
    Dupa aceea, apare in peisaj spitalul unde te duci cu lucrurile invatate si explicate.
    Daca in momentul in care esti langa pacient nu ai lucrurile invatate si intelese 100% este clar ca nu trebuie sa faci vreo manevra/procedura,etc.! Orice urma de indoiala sau semn de intrebare este un potential risc pentru pacient, iar riscurile suplimentare sunt intolerabile!

    Like

  8. Cu totii vrem ca toti pacientii sa fie sanatosi si sa plece acasa, sa traiasca si sa fie fericiti!
    Dar apropos de ce spuneai de moartea pacientilor…
    Uite ce spune sefa mea despre acest lucru si poate o sa privesti un pic altfel situatia:

    “Personalul medical trebuie sa faca tot ce stie si ce poate ca sa vindece boala pacientului si, cand nu mai e posibil, sa insoteasca pacientul si familia sa pe perioana terminala cu un pachet de ingrijiri paliative menite sa scuteasca pacientul de disconfort si totodata sa ii pastreze demnitatea umana.”

    Atunci cand toata medicina din lume ii dezamageste, noi avem onoarea de a le fi alaturi, de a ii feri de durere! Atat de onoranta este meseria noastra, atat de profunda!
    Cand flacara sperantei se stinge, cand totul este cufundat in bezna… cand caldura vietii paleste, noi ramanem alaturi de ei!

    Like

    1. Precum ziceam: daca mai multi Doctori sau AM ar gandi ca tine, multe lucruri ar sta altfel in tara asta.

      Personal, ma simt prost cand imi dau seama ca, incet-incet, ajung sa accept niste lucruri pe care mi-am jurat ca nu o sa le suport vreodata. Iar de la accept la deprindere proasta nu e cale lunga…

      Like

  9. Teoria invatata bine fara practica e incompleta. Pentru a fi bun in executia unor proceduri invatate bine in teorie, trebuie sa exersezi. Nu iti vor iesi din prima.
    Sunt de acord cu tine ca iti trebuie vointa si perseverenta pentru a invata si a fi bun in meseria aleasa. Ma enerveaza si pe mine mentalitatile subrede si autosuficiente atat de prezente si majoritare. Sunt constienta ca intotdeauna e loc de mai bine de aceea incerc sa profit de toate oportunitatile care mi se ofera si pe care incerc sa mi le creez pentru a invata cat mai multe lucruri si a fi cat mai buna, pentru binele meu si al pacientilor.
    E greu sa te lupti singur si sa te autoeduci, esti expus la tot felul de lacune. De accea afirmatiile acuzatoare ca ar trebui sa stiu tot inainte sa ma angajez sunt un pic deplasate, de vreme ce 3/4 din scoala Youtube si Wikipedia mi-au fost profesori. Nu stiu cum si ce ar trebui facut pentru a schimba lucrurile.
    Plus ca nu iei in calcul ca nu toti pot fi autodidacti si au nevoie de profesori care sa explice si sa raspunda la intrebari. Farmacologia de exemplu e o materie extrem de importanta. Ei bine profesoara cu care “am facut” farmacologia avea treburi mult mai importante decat sa ne predea. In consecinta a trebuit sa ma chinui sa inteleg singura aceasta materie importanta si destul de grea, am destule lacune la capitolul asta, dar incet incet le voi elimina.
    Invatatul nu se termina toata viata si intotdeauna vor fi lucruri pe care nu le stim.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s