nimic nu se schimba in bine peste noapte
Oricine citeste o carte in mijloacele de transport in comun din Cluj in perioada 4-7 iunie 2015 circula gratuit.
Foarte tare stirea asta.
Felicitari celor care au venit cu ideea si au reusit sa si convinga pe cine trebuie ca ar fi frumos s-o puna in practica.
Vin si eu de pe margine si intreb: daca citesc (cum fac eu) cartea de pe smartphone, se mai pune? Dar daca e vorba de un manual pentru scoala? Dar o revista groasa cu benzi desenate (pe care americanii ar numi-o graphic novel)? š
Am avut “discutia” cu actualii mei angajatori.
Dupa aproape 3 ani de nemultumiri din ambele parti (ei au fost nemultumiti de interesul insuficient pe care l-am acordat jobului dupa ce am inceput scoala, eu am fost nemultumit de faptul ca a trebuit sa stau prea mult la job, in loc sa-mi vad de invatat, mers la ore si la spital), in mai putin de 2 luni urmeaza sa-mi iau la revedere de la un loc de munca unde voi fiĀ stat pesteĀ 9Ā ani.
Teoria mea (bazata doarĀ de observatii in jurul meu, in cei peste 11 ani de cand lucrez incontinuu) este ca despartirea de un loc de munca se aseamana un pic cu despartirea de o persoana cu care ai avut o relatie.
Daca nu esti un omĀ fara respect fata de aproape (sau de tine, intr-un final), vei face tot posibilul sa fie totul bineĀ la orice job (si in orice relatie), chit ca iti dai seama ca e ceva care probabil nu eĀ de durata.
Daca pe parcursul lunilor/anilor de munca (sau de relatie) ai fost si bucuros, te-ai simtit implinit, ai evoluat (profesional sau nu), cu siguranta te vei gandi de doua ori inainte sa pleci. Asta poate duce si la momente neplacute, in care exista tensiune si ar trebui toata lumea sa recunoasca necesitatea unei despartiri, dar totul continua mai mult din inertie.
E adevarat, motivul plecarii de la un job e de multe ori diferit fata de cel pentru care termini o relatie: uneori pur si simplu vrei ceva mai mult dpdv financiar (ceva ce e greu sa compari cu beneficiile unei relatii).
Pe de alta parte, la fel ca in relatii, ajungi la anumite joburi intr-un moment in care nu mai suporti situatia actuala. Exista certuri, exista nemultumiri de ambele parti si oricat de mult ar avea nevoie unul de altul… cele doua parti nu se mai pot intelege.
Nu in ultimul rand, exista momente in care iti dai seama ca daca ramai pe loc, nu vei face decat sa esuezi lamentabil, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, si ca ar fi mai bine sa incepi de la 0 mai devreme, nuĀ mai tarziu.
La fel, se poate intampla sa realizezi ca vrei si poti mai mult decat iti ofera jobul actual. Oricat de multe lucruri bune ai reusit pana acum aici, in alta parte vei face un pas inainte.
Suna rece toata analiza mea? Mie mi se pare realista.
Oricum, tot realismul din lume nu te va opri sa nu-ti pui intrebari:
Oare nu e mai bine sa raman la ceva sigur si sa nu ma avant in necunoscut?
Oare sunt in stare sa lupt din nou pentru a ajunge intr-o pozitie comparabil de buna (pentru ca inceputurile sunt intotdeauna mai grele in viata)?
Oare nu e mai usor sa las lucrurile sa mearga de la sine si sa sper ca poate va fi mai bine aici (desi esti aproape sigur ca nu are cum sa fie mai bine?
Pe scurt: vreau sa dau vrabia din mana pe cioara de pe gard? š
Ca sa nu uit de situatia mea, intre meserii: oare o sa ma descurc mult mai bine in noua mea meserie, nu ar fi mai simplu sa raman eu la (relativa) caldurica oferita de actualul job?
In plus la toate aceste lucruri, observ cu oroare cum devin mai reticent la schimbari si noutati pe masura ce imbatranesc. Daca la 20 de ani schimbam 3 locuri de munca (pentru mai bine) in primul meu an si jumatate de munca (si ma descurcam foarte ok cu facultatea), acum sunt obosit, lipsit de spor si la scoala si la job, lipsit de chef sa trec prin procesul de recrutare pentru un nou job si ma uit cu oarecare frica la viitorul apropiat cand va trebui sa conving pe cineva ca am invatat suficient de multe in 3 ani de scoala incat sa imi dea pe mana ingrijirea (si vietile) unor pacienti.
Ma simt un pic ca un alergator de distanta care si-a estimat gresit rezervele de energie si pe ultimul kilometru pur si simplu nu mai poate alerga.
Si nu, toate acestea nu depind neaparat de mine, ci si de toate porcariile cu care a trebuit sa ma lupt in acesti 3 ani.
lungul drum pana departe 