O ora si douazeci si cinci de minute

Atata a durat o vizita la Evidenta Populatiei pentru o schimbare de carte de identitate si un Certificat de Cazier Judiciar. Sincer, Cazierul a fost un bonus, l-am luat in “doar” 10 minute care oricum erau moarte, deoarece trebuia sa astept la cealalta coada

Pentru a face rost de orice mic act de la Statul Roman, trebuie sa pierzi o gramada de timp, oriunde ai merge. Cine plateste pentru productivitatea pierduta, nervii si oboseala acumulate la cozi inutile? De ce nu se incearca comasarea si eficientizarea anumitor servicii administrative?

 

In cazul meu, intr-un spatiu ingust, nerenovat de pe vremea lui Ceausescu, se strang incredibil de multi oameni. Toata lumea vine dimineata, pentru ca de, lumea mai si munceste in tara asta. Ce inseamna asta? Nervi (“cine era ultimul?”, “Domne’, v-ati bagat in fata”, “sa se dea un teanc de cereri aici, in fata” samd), caldura, mirosuri, oboseala, inghesuiala, timp pierdut.

In 2014, intr-o tara din Uniunea Europeana, procesul de schimbare al actului de identitate se face aprope la fel ca inainte de revolutie. Singurele schimbari – fotografia se face digital, actul de identitate e plastifiat si se cer mai multe copii xerox “pentru dosar”.

Acuma, faptul ca se cer mai multe hartii, acte si hartiute pentru documentul de identitate al unui cetatean nu e neaparat absurd. In schimb, faptul ca trebuie sa aduci personal proprietarul locuintei stabilite ca “domiciliu” in actul de identitate este absurd…

E absurd sa chemi batranul de 85 de ani sa-si “ia in spațiu” copilul de 60 de ani. E absurd sa chemi parintele sa-si “ia in spatiu” copilul in general. Atata timp cat exista un grad de rudenie intre proprietar si cetateanul care vrea act de identitate, nu inteleg de ce e nevoie sa pui 2 oameni pe drumuri si la cozi (asta in conditiile in care nu te arati – ca entitate a Statului – dispus sa eficientizezi procesul de eliberare al actului de identitate).

Da, daca e vorba de persoane care nu sunt inrudite sau rude indepartate, inteleg drept necesara existenta unui contract intre cei 2 pentru a “domicilia” la o anumita adresa. Dar tot nu vad drept imperioasa prezenta proprietarului. Daca exista un contract legal de inchiriere sau o intelegere legalizata la notar – ar trebui sa fie suficiente.

Si la cazierul judiciar – desi se face interogarea unei baze de date (electronice) si certificatul se printeaza, tot e nevoie de multe semnaturi in catastife, pe cereri, pentru plata taxelor samd.

 

Administratia publica in Romania este prinsa intr-o stare perpetua “intre lumi“. Nu a renuntat la registre, hartii inutile, stampile, cereri completate de mana si eliberarea oricarei hartiute doar “in persoana”. Dar au introdus sisteme informatice peste cele invechite, care in loc sa simplifice munca o complica, pentru ca angajatii trebuie sa arhiveze totul in format electronic SI in scris.

 

Eu sunt curios cum isi reinnoiesc actele de identitate parlamentarii (sa zicem). Oare indura si ei aceleasi conditii ca restul romanilor?

Am terminat anul 2. Cateva concluzii.

Pentru a fi constant in exprimare, am terminat 4/6 semestre. Puteti citi si ce am mai scris dupa semestrele: 1, 2 si 3.

Per ansamblu, semestrul 4 a fost un pic prost gandit – in aprilie-mai au inghesuit si scoala si vacanta si practica, dar s-au pierdut ore pentru tot felul de lucruri (Paste, 1 Mai si altele). Apoi toti profesorii s-au panicat ca n-au note, am pierdut saptamani intregi cu evaluari, apoi iar ne-au predat, apoi aproape s-a terminat scoala, iarasi urmau evaluarile si uite asa am ajuns sa avem atatea gauri in materiile predate. Semestrul 2 din anul 1 a fost mult mai OK gandit.

Ce materii am avut semestrul asta:

Limba engleza: profesoara si-a dat silinta sa le invete cate ceva pe colegele mele, care au un nivel variat de cunostinte in limba engleza (de la 0 la mediocre, la acceptabile). Evaluarea a fost un amarat de test, la un nivel cam de primele clase de liceu (sa zicem, pentru ca includea si scrierea unui scurt dialog si relatarea in 10 randuri a interactiunii cu un pacient).

Epidemiologie si sanatate publica: Materia ne-a fost predata de 2 profesoare. Prima profesoara nu a avut prea multe lucruri sa ne comunice, in cateva ore a scapat de tot ce-avea de spus (ne-a dictat). La evaluare eu am intarziat, a plecat la nici 25 de minute dupa ce le-a dat lucrarea colegelor mele. Am dat lucrarea singur. M-a luat cu “hai, nu ai nici un suport de curs de la colegele tale, ca sa ma copiezi?”. I-am raspuns ca nu. Mi-a dat 3 subiecte, am tot scris eu, mi-a luat foaia, zicand “oricum nu vreau sa va scot eu doctoranzi“. I-am mai turuit eu cateva lucruri, ca sa-i demonstrez ca “stiu”. M-am ales cu 2 de 10 si un 9. O prostie. A doua profesoara ne-a vorbit un pic despre vaccinari si cam atat. Am ramas cu o fisa de vaccinari obligatorii si cu explicatia programului de vaccinare in Romania. Evaluarea a fost mai mult sau mai putin din burta.

Gastroenterologie + nursing in Gastroenterologie: Dintr-un semestru intreg, profesoara a venit la scoala de 3 ori. La noi, cel putin. In 2 cursuri ne-a predat semne si simptome in Gastroenterologie, apoi cate ceva despre hernii, ulcer si gastrite. Apoi ne-a dat de facut referate pentru restul materiei si ne-a ascultat ora urmatoare. Asa, teoretic a “trecut prin toata materia” si ne-a dat si note. Daca nu citeam manualul de Medicina Interna semestrul trecut + nu aveam o obsesie sa stiu cat mai multe despre BRGE, Ulcer si Gastrita (pentru ca am BRGE) dinainte de-a da la scoala asta… acum as fi fost la fel de lipsit de cunostinte ca inainte de acest curs. Ma rog, trebuie sa recunosc ca la orele de nursing profesoara s-a straduit sa ne predea cate ceva despre afectiunile din gastroenterologie. Deci ceva-ceva tot puteai invata.

Nefrologie, urologie + nursing in afectiunile renale: Aici am avut o combinatie de profesor (doctor) care ne-a predat toata materia + profesor de nursing care ne-a predat partea de nursing destul de constiincios. Evaluarea a fost aproape de normalitate (lucrari normale, care treceau prin jumatate de materie). Per ansamblu, una dintre materiile la care ramai cu cunostinte la sfarsitul semestrului.

Chirurgie toracica si cardiovasculara + nursing specific: La fel ca mai sus, la Nefrologie, daca veneai la ore, citeai si suportul de curs, veneai la orele de nursing si citeai ce preda profesoara de nursing, puteai ramane cu niste cunostinte. Nu as putea zice ca au fost suficiente pentru cineva care vrea sa fie asistent medical de chirurgie toracica, dar ar fi o baza pe care sa cladesti. Evaluarea a fost prea relaxata (niste lucrari prea simple).

Hematologie + nursing specific… Aici profesoara de Hematologie ne-a trimis doar niste cursuri in format electronic si atat. N-a avut chef sa predea mai nimic, dar atata timp cat nimeni nu intreba nimic si erau bucurosi ca daca n-au intrebari sunt lasati sa plece acasa, ce era sa faca? Fac pariu ca nimeni n-a deschis cursurile alea (atatea cate erau) – pacat, sunt destul de utile. Nici la partea de nursing nu s-a obosit prea mult profesoara cu predatul.

Dermato-venerologie + Boli infecto-contagioase si nursing specific. Ha! Aici am primit toate cursurile prin e-mail, iar la ora ni s-au predat doar semnele si simptomele. 2 lucrari, 1 foarte lunga (30 de intrebari tip complement compus) si gata materia. La nursing… sa mentionez din nou faptul ca profesoara mea e convinsa ca “SIDA a aparut la om ca urmare a unui negru care a facut sex cu o maimuta“?

Endocrinologie si nursing specific. Materie mai stufoasa ca asta n-am vazut. Cred ca daca avea la dispozitie 10 ore pe saptamana si 2 semestre, profesorul tot n-ar fi terminat de discutat toate bolile si sindroamele metabolice. De bine, de rau, el a predat cat a putut si ne-a pus sa facem referate de mana pentru o parte importanta din materie. Treaba asta cu “referat scris de mana” e relativ utila – cand il scrii tu esti obligat sa retii ceva. La nursing ni s-a mai predat cate ceva, de bine, de rau, cred c-am ramas cu cate ceva.

si… Principii de baza ale cercetarii: Nu stiu nimic despre aceasta materie, nu stiu daca ni s-a predat ceva, nu stiu cum am fost evaluati. Acuma, daca sunt intrebat cum se face un trial clinic (etape, selectarea pacientilor, concluzii, interpretare), asta e alta mancare de peste – asta chiar stiu, pentru ca am vrut eu sa invat. Cercetare pe soareci, in vitro, in vivo, first-in-human – niste lucruri despre care am citit. Daca sunt pus sa interpretez calitatea unui trial clinic – la fel, as avea niste idei, pentru ca am citit eu de capul meu. Dar la scoala aceasta materie a fost ignorata total.

In stagiile practice pot sa zic ca am observat o oarecare schimbare de atitudine fata de noi. “A, sunteti anul 2, ar trebui sa stiti cate ceva“. Nu chiar corecta atitudinea – unii nu stiu nimic nici in anul 3, altii stiu deja multe lucruri (daca au o ruda asistent medical, de exemplu) dinainte de-a ajunge prima data la scoala de Asistenti Medicali.

 

Asta fu semestrul 4. Inca 2 si devin Asistent Medical.

Pentru a fi sincer, realizez ca am o gramada de lacune. Realist vorbind, pana acum singurele lucruri pe care le stiu (destul de) bine ar fi sa fac un EKG, sa iau tensiunea si sa fac injectii subcutanate. Daca e nevoie, as putea face si o anamneza onorabila. Sa zicem ca m-as descurca acceptabil daca mi s-ar cere sa fac o clisma, sa montez o sonda urinara, sa recoltez un exsudat faringian sau sa fac un bandaj si o toaletare a unei rani. La injectii IM (sau IV), recoltatul de sange si montatul de branule (o parte importanta a muncii unui asistent) sunt inca foarte nesigur pe mine. Si e trist ca dupa atata amar de timp de practica in spital stiu atat de putine lucruri… practice. Dar mai am timp sa invat… Inclusiv in urmatoarele luni.

 

Mare bucurie pentru ca a venit vacanta nu am. De luni incep voluntariatul intr-un spital. Am o gramada de lucruri de repetat in practica pana sa fiu multumit – singurul loc unde pot face asta e la spital, cu pacienti in fata.

Procesul de aprobare a voluntariatului a fost foarte simplu. M-am dus la o asistenta-sefa de pe o sectie unde am fost anul asta. Am intrebat-o daca ma tine minte (a zis ca nu), am rugat-o sa ma primeasca pe perioada vacantei de vara la voluntariat pe sectia dansei, cateva ore pe zi. A zis “da” si mi-a pus o foaie in fata, ca sa-i completez cererea de voluntariat. Totul se va petrece fara incheierea unui contract de voluntariat intre spital si mine, deci n-o sa pot proba experienta asta decat prin cererea mea, semnata si stampilata de dansa, seful sectiei si probabil de cineva de la administrativ.

Sincer, ma asteptam sa fie mai dificil – mai ales ca era o asistenta-sefa pe care nu cred c-am impresionat-o cu ceva (la sfarsitul perioadei de practica, atunci cand completa foile de evaluare, a tinut sa ne mentioneze “sper ca realizati ca nu sunteti elevi de 10, da?”).

Cel mai mare regret e ca nu pot merge pe o sectie de Chirurgie (unde as vrea eu sa profesez in viitor). Aveam promisiunea unei alte Asistente-Sefe intalnita anul asta la practica “te astept cu placere in timpul verii“. Doar ca… realist vorbind, la stat se fac operatii majoritar intre 9:00 si 16:00 (mai ales vara). Ar insemna sa renunt la job – un pas pe care tot nu sunt pregatit sa-l fac. Asa ma multumesc cu sectia aleasa, unde pot merge de la 7 la 10 si pot invata lucruri. Plus ca am de lucrat la elementele practice de baza.

Ori vreau eu prea multe, ori nimeni nu mai vrea sa munceasca pentru a obtine ceva

La inceputul lunii iulie am primit un e-mail (foarte politicos) de la o reprezentanta a unei companii de recrutari in domeniul medical din Marea Britanie. Imi cereau permisiunea sa “afiseze un anunt pentru joburile de Asistent Medical” pe care le intermediau ei pentru clienti din Marea Britanie pe blogul meu.

Le-am raspuns ca nu am absolut nimic impotriva, doar ca as vrea sa-mi ofere, pe langa anunturile cu pricina, si cateva povesti de succes ale unor romani care le-au folosit serviciile de intermediere. Pentru ca n-as putea recomanda ceva ce n-am probat eu (si cum nu sunt inca in masura sa fac asta) sau altii (in masura in care povestile lor par plauzibile).

Nu le-am cerut nici un ban pentru promovarea lor pe blogul meu, desi pe site-ul lor se lauda cu urmatoarea oferta:

Recommend one of your colleagues or friends for a role and we’ll reward you with £250 when they have completed their probation period.

N-am mai primit nici un raspuns de la persoana cu pricina.

 

Ori am fost eu prea agresiv in limbaj (puteti judeca pentru voi mai jos), ori n-aveau inca povesti de succes pe care sa le relateze (poate abia au patruns pe piata din Romania?) ori pur si simplu era prea mare bataie de cap pentru un amarat de anunt pe un amarat de blog.

Oricum ar fi, eu n-as apela la serviciile lor, din principiu. Daca ei ma contacteaza si apoi nu imi mai raspund nici macar cu un “f….k off with your stupid requests, you insignificant fool“, n-as avea incredere in ei nici sa imi rezolve macar o comanda de mancare de pranz, d-apoi gasirea unui job intr-o tara straina.

Sau (repet) poate vreau eu prea multe?

 

mail1 mail2

Cum o fi sa te duci sa tratezi bolnavii de ebola si sa te imbolnavesti la randul tau?

Boala cauzata de virusul Ebola este o maladie severa, cu o rata a mortalitatii de 90% la oameni.

Se transmite doar prin contact cu sangele, saliva, alte secretii corporale si organele persoanei infectate. Deci NU este aerogena (ca gripa, rubeola, SARS si alte nebunii).

Perioada de incubatie este de 2 pana la 21 de zile, timp in care persoana NU este infectioasa.

Boala are o perioada incipienta, in care pacientii acuza dureri generalizate, dar mai severe in zona abdominala, si in care febra se intensifica. Apar greata, varsaturile si diareea. Apoi boala ori evolueaza in faza ei hemoragica, ori se stabilizeaza si pacientul supravietuieste.

In faza hemoragica, pacientii prezinta sangerari severe (in special gastrointestinale) si coagulare anormala. Citokine (celule-semnalizatoare care moduleaza raspunsul imun al corpului) sunt secretate in exces de sistemul imun, contribuind la un raspuns inflamatoriu generalizat, care poate afecta toate organele. Ficatul este afectat, ducand la coagulopatie diseminata intravasculara.

Intr-un final, celulele endoteliului vascular sunt infectate de virus si compromise, ducand la sangerare difuza generalizata si moarte.
Tratament direct nu exista. Vaccin nu exista, medicamente antivirale nu exista. Tot ce se poate face pentru pacienti este sa fie rehidratati.
Informatii de aici si aici.
Ei bine, stirile sunt foarte triste. Pe langa faptul ca este cea mai mare epidemie de Boala cauzata ebolaEbola, printre victime se numara si medicii care au facut totul pentru a-i trata pe bolnavi:
- un medic din Uganda a murit
- un medic si un lucrator medical din America au fost infectati
- unul dintre cei mai importanti doctori din Liberia (fost consilier al presedintelui in domeniul Sanatatii) de asemenea a murit
- unul dintre cei mai importanti doctori in domeniul bolilor infectioase din Sierra Leone a fost infectat saptamana trecuta
Am citit si un articol care relateaza ce presupune munca cu bolnavii in situatia data. In caldurile din Africa Centrala, lucrezi cateva ore acoperit cu toate protectiile din lume, apoi stai cateva ore sa te rehidratezi, din cauza ca pur si simplu transpiri periculos de mult.
E incredibil prin ce trec oamenii astia pentru a trata niste bolnavi.
copyright imagine: WaPo
Aside

Niste sfaturi pentru Asistenti Medicali primite de la un Doctor

Dupa aproape toate stagiile de practica in spitale din timpul scolii, eu obisnuiesc sa scriu un mic rezumat. De regula scriu despre ce am vazut, ce am facut, ce n-am facut, ce n-am inteles in sectia respectiva.

Ca viitor AMG, de multe ori nu inteleg de ce se intampla anumite lucruri asa cum se intampla. La unul dintre posturile mele mi-a comentat un doctor ATI, care m-a lamurit in anumite privinte.

Dupa un schimb de comentarii (in care mi-a recomandat niste carti pe care le-as putea citi pentru a mai invata niste lucruri si ce as mai putea face pentru a-mi imbunatati cunostintele teoretice si practice), l-am rugat sa-mi impartaseasca si cateva probleme/lipsuri pe care le-a observat in spitale la Asistentele si Asistentii Medicali.

Teoria mea este ca intotdeauna poti invata din greselile tale sau ale altora – atata timp cat esti capabil sa accepti o critica drept constructiva. Intr-un final, nimeni nu se naste invatat si trebuie sa accepti ca faci greseli in timp ce inveti – dar trebuie sa le corectezi, daca vrei sa devii un om care sa fie mandru de faptul ca e bun in ceea ce face.

Asadar, iata un guest post:

Voi incerca in postul ce urmeaza sa enumar cateva din lipsurile pe care le-am observat eu la colegii asistenti medicali, fie ei mai noi sau nu in meserie…

Doresc sa specific ca nu este un post in care as dori sa condamn pe cineva ci doar sa reliefez locurile unde se poate lucra inca din timpul scolii.

Cele ce urmeaza vin din experienta mea din cadrul departamentului de Anestezie si Terapie Intensiva, deci nu spun ca sunt universal valabile…
a)    Lipsa de identitate profesionala – se pare ca multi AM nu sunt constienti sau nu vor sa isi asume raspunderea de profesionist in domeniul medical ce conlucreaza CU medicul, nu SUB un medic! Desi exista activitati delegate, asta nu inseamna ca AM nu trebuie sa intreprinda activitati separate de cele ale medicului astfel incat sa ajutam impreuna la bunastarea pacientului!
Scuza cu “vine medicul si va spune, eu nu am voie sa va spun!”  este o ofensa adusa profesiei voastre si voua implicit!
Aveti o profesie nobila si doar pentru ca este separata pe alocuri de cea a medicului nu inseamna ca sunteti mai prejos!
b)    Imi pare rau sa o spun dar chiulitul de la scoala si din stagiile practice se vede – lipsa de experienta este una dar sa nu ai habar de existenta si insemnatatea unori proceduri este o rusine!
c)    Probleme pe partea de Semiologie – sunt foarte multi dintre AM care nu au un limbaj medical dezvoltat corespunzator si care nu au cunostinte de Semiologie de baza! Este inadmisibil sa nu poti face o prezentare de caz, sa nu poti alcatui o anamneza, sa nu poti efectua un minim de examen fizic astfel incat sa poti transmite informatiile mai departe!
d)    Probleme pe partea de Farmacologie – aici cele mai grave pe care le intalnesc sunt:
1)    Necunoasterea modalitatii de administrare a medicatiei – ce medicamente se pot administra impreuna si ce nu, ce medicatie se dilueaza, ce se poate administra i.m., i.v., s.c. etc.
Ce medicamente se pot administra pe o vena periferica si ce trebuie a se administra pe una centrala?
Ce reactii adverse trebuie sa urmaresc in timpul injectarii, dar dupa?
Si asa mai departe!
2)    O mare problema in Terapie Intensiva – nu se cunoaste teoria administrarii de medicatie pe injectomate!!!
Cum se face o dilutie? Cum se calculeaza o rata de infuzie? Cum se afla concentratia de medicamente per cantitatea X de solutie? Dar pe 1 ml?
De curand am vazut o asistenta cu experienta care a primit indicatia sa administreze MgSO4 la o rata de X mcg/kgc/h si dupa ce a incarcat o seringa nu a mai putut sa faca calculele!!!

Regula de 3 simpla, ecuatiile cu o necunoscuta, fractiile si operatiile matematice uzuale trebuie sa ne fie cunoscute tuturor!

Nu se fac cu usurinta transformari de genul: g – mg – mcg.
e)    Nu se cunosc elemente de mica chirurgie: pansamente, toaletari de plagi, instrumente uzuale etc. = CHIULITUL DE LA PRACTICA!!!
Si aici vor fi unii care sa spuna “Pai nu ne lasau pe noi!” sau “Nu ne arata nimeni!” si eu voi spune “Este imposibil sa nu te invete chiar nimeni!!!”… eu am invata in primele zile de rezident sa faca toaletele escarelor de la o doamna infirmiera, caci asistentele si medicii nu aveau timp. Deci cautati si veti gasi!
f)    Si ca sa ma leg de punctul de mai sus… vad o din ce in ce mai mare dezvoltare a tupeului si nesimtirii fata de infirmiere. Nu uitati ca ele muncesc de 10x mai mult decat noi! Si daca voua nu va place sa fiti tratati fara respect de medici, nici infirmierelor nu le place sa va vada pe voi cum va revarsati frustrarile asupra lor!
g)    O alta problema mare… nerespectarea asespsiei in timpul unor manevre! Necunoasterea etapelor procedurilor ce se desfasoara steril! Am rugat 3 AM sa recolteze o proba de urocultura de fata cu mine… desi erau cu experienta nu au respectat 100% procedura si pasii.
Invatati din scoala sa faceti lucrurile ca la carte… va faceti astfel viata mai usoara in clinica.
h)    Nu se cunosc aparatele si modurile de utilizare dar nici materialele de lucru! Am rugat un elev de la AM anul III sa imi dicteze niste valori de pe un ventilator si nu a putut sa se orienteze pe monitorul acestuia!
Nu se cunosc alarmele aparatelor, nu se cunosc valorile… nu se stie a se lucra cu transductoare, linii arteriale, cateterele centrale, catetere spinale, drenuri, catetere ventriculare, s.a.m.d.
Invatati prescurtarile ce apar pe monitoare caci aparatele ne spun foarte multe daca vorbim aceeasi limba cu ele. Si prin prescurtari nu ma refer doar la SpO2, TA, AV ci la lucruri ca PEEP, PIP, Ppeak, FiO2, PCWP, TAM, SVR, PVR si asa mai departe… stiu ca sunt multe si dificile dar sunt necesare, mai ales daca veti lucra pe o sectie ca TI, UTIC, UTIN, UPU, etc.

 

Astea sunt cateva din lucrurile ce mi-au trecut acum prin minte!
Ma repet, nu este un post care sa acuze pe cineva caci stiu ca problemele acestea au ca sursa mai multi factori, printre care dezinteresul celor ce ar trebui sa va invete DAR sa nu uitam ca si lipsa de implicare a elevilor este la fel de prezenta!
Ca ultim lucru de mentionat… va rog sa fiti umani cu pacientii si sa nu ii tratati nerespectuos! Noi toti alegem sa facem asta in fiecare zi, ei nu au de ales! Si nici nu au vreo vina pentru problemele noastre!!!

Mult succes pe viitor si daca am gresit ceva printre cele scrise, va rog sa nu ezitati sa spuneti asta si sa ma corectati! Si eu am atat de multe de invatat, asa ca nu ma supar daca ma invatati ceva ;) !

Semnat:

Un medic A.T.I.

Completare la dilutii:

Facusem observatia ca in g masuram masa, in L masuram volumul, intre cele doua nu exista o relatie directa universal valabila. Dar avem in prospectul medicamentelor informatii de genul “5 mg de substanta suspendata la 15 ml de ser”. Deci trebuie sa facem transformarea din g/mg/μg in ml administrati pacientului. Apropo, stiu ca e absurd sa repet asta, dar 1 g = 1.000 mg = 1.000.000 μg

In principiu te intereseaza masa de medicament X / volumul de lichid Y.
De exemplu, stiu ca ti-am vorbit despre MgSO4 asa ca daca vrei am sa iti scriu si care este algoritmul de lucru cu injectomatul.
Sunt mai multe modalitati si fiecare face cum vrea asa ca ce iti voi scrie eu este doar modalitatea aleasa de mine:
1. Rolul medicului: Doza ceruta de medic in foaie: 1 g / h / 24 ore
 
2. Rolul AM: Incarca seringa si seteaza rata pe injectomat in functie de doza ceruta de medic
Forma de prezentare: Fiole de 10 ml MgSO4 à 409,5 mg MgSO4 / ml (conform etichetei de pe fiola)
Transformare in grame pentru a afla doza/ml de medicament: Fiola 10 ml à 4,095 grame MgSO4 =  4.095.000  μg MgSO4
Regula de 3 simpla: in 10 ml de medicament avem 4,095 g MgSO4
                                 in x ml de medicament avem 1 g MgSO4
x = 10 ml x 1 g / 4,095 g = 2,442 ml
Incarcare seringa: 5 fiole MgSO4 à 20,475 grame MgSO4 / 50 ml (cat sa incarci o seringa de 50 ml ca sa o poti pune in injectomat)
                         
Setare rata injectomatului sub forma ml/h: La o doza ceruta de 1 g / h avem o rata de 2, 442 ml / h. Cu rotujirea la 2,4 ml / h, avem 1,0175 g/h
 
Cam asa sta treaba cu medicatia asta…
Cu amendamentul ca nu este neaparat sa incarci seringa doar cu medicamentul ca atare:
- poti sa ai medicament + NaCl
- medicament + glucoza
- medicament + medicament (de ex. cand nu ai suficiente injectomate si pui Midaz + Fenta in aceeasi seringa)
- si asa mai departe
Sau sa nu incarci seringa complet si atunci sa faci transformarea cu un volum al seringii mai mic, de ex. 20 ml, 27 ml etc.
 
Ideea este sa stii mereu cat medicament se gaseste in fiecare ml de solutie din seringa ta ca sa poti mai apoi sa setezi ratele in conformitate cu datele pe care le ai!
Pare complicat initial dar nu se rezuma decat la regula de 3 simpla si la foaie si pix ( si eventual un calculator daca vrei sa faci calculele mai simplu)!
Mie mi s-au parut de bun-simt si utile observatiile de mai sus.
Sincer, asa mi-am dat seama ca trebuie sa mai invat multe – mai precis, ca am ignorat anumite lucruri. De exemplu, am invatat teoria la recoltarea unei uroculturi, am si facut-o de cateva ori pana acum. Doar ca nu mai sunt sigur de toti pasii. O sa-mi recapitulez partea de proceduri din manualul de anul 1 inainte sa mai intru intr-o sectie de spital, sa fiu sigur ca am pasii corecti proaspeti in cap.
Scuza cu “nu mi s-a aratat, n-am fost lasat sa fac, n-am avut pe cine sa fac” e intr-adevar… O SCUZA. Recunosc, in doi ani de zile si eu am lipsit de la practica si am si eu destule gauri in cunostinte. Nu, nu sunt Lupul Moralist, dar stiu ca, oricate probleme ar fi, de-a lungul unui an de practica sigur nimeresti macar intr-o sectie unde sa ai si pacienti, si asistente dispuse sa-ti arate lucruri. Trebuie doar sa ai un pic de vointa si nitel noroc. In 3 ani (respectiv 4 – la facultate) chiar iti poti face un bagaj sensibil de cunostinte.
Acestea fiind zise, anumite lucruri nu le poti invata decat daca chiar iti dai silinta. Trebuie sa te uiti la monitoare, ventilatoare si multe altele si sa-i intrebi pe cei din jur “ce e asta, ce face, ce inseamna X“. Nu ti se raspunde, mergi la altcineva. Tot nu gasesti un raspuns, iti notezi si cauti pe internet. Eu pun atatea intrebari incat se enerveaza asistentele, cateodata.
N-am facut inca practica la ATI. Dar pot sa iau un pdf cu o LP de ATI de Medicina si sa-mi notez tot ce nu inteleg de acolo si apoi sa caut explicatii pe net.
Observatii, completari, intrebari, cineva? :)

O privire critica asupra lumii pseudostiintei si vanzatorilor de false-sperante – “Do you Believe in Magic?”

Dr. Paul Offit este un medic pediatru american, specializat in boli infectioase si expert in dr Paul Offitimunologie, vaccinari si virologie. Este profesor de pediatrie si vaccinologie la Universitatea din Pennsylvania, Seful Diviziei de Boli Infectioase de la Children’s Hospital of Philadelphia, membru al unei Comisii care elaboreaza principiile de imunizare pentru organismul federal american care se ocupa de controlul bolilor (CDC). In afara de toate acestea, a inventat (impreuna cu alti medici) un vaccin anti-rotavirusuri – RotaTeq.

In SUA, dr. Offit ofera una dintre cele mai cunoscute voci impotriva pseudostiintei si practicilor medicale (sau pseudo-medicale) bazate pe dovezi indoielnice sau lipsite total de fundamente stiintifice.

De ce? Pentru ca, cu toate avansurile tehnologice ale medicinei moderne, in SUA inca exista nenumarati oameni care prefera sa se trateze cu orice altceva decat cu ceea ce medicina le pune la dispozitie. Si se tot inmultesc si isi creeaza prozeliti in toate tarile lumii. In afara de asta, din SUA au pornit nenumarate teorii idioate ale conspiratiei, bazate pe sferturi de adevar sau pe minciuni frumos ambalate, care s-au raspandit la nivel mondial.

Daca Anuța din cartier nu vrea sa-si vaccineze copilul anti ROR, o face pentru ca a citit pă net un site al unui vizionar roman, care a descoperit “adevarul despre vaccinari”. Vizionarul ala a citit, la randul lui, niste porcarii scrise de un tampit din America, a “cercetat” apoi pe internet – si a gasit alte site-uri ale altor tampiti din America, iar acum isi prezinta rezultatul orelor nenumarate de cercetare pe net drept “ADEVARUL SUPREM” despre vaccinari. Pentru ca, nu-i asa, cateva ore de cercetare pe internet echivaleaza cu zeci de ani de Facultate de Medicina, rezidentiat, examene peste examene, cercetari, lucrari stiintifice si asa mai departe. Iar Anuța il crede pe el, nu pe fraierul de medic pediatru roman care-i zice ca vaccinul ala e important si ca ii poate salva copilul sau poate salva alti copii prin oferirea unei asa-numite imunitati de turma. Nu conteaza ca Anuța a fost vaccinata in copilarie si n-a patit nimic (in afara faptului ca a crescut si a ajuns un adult credul) – vaccinurile din ziua de azi sunt “periculoase“. Doar o spun atat de multi vizionari.

Revenind la carte: “Do you Believe in Magic” e mult mai putin combativa decat introducerea mea. 30% din carte este ocupatado you believe in magic paul offit de referinte la lucrari stiintifice, publicate in jurnalele medicale de renume mondial de catre specialisti in domeniile lor. Atunci cand dr. Offit afirma ca dozele imense de vitamine nu sunt utile in prevenirea si tratamentul tuturor bolilor posibile si imposibile, n-o face pentru ca “stie el mai bine”. Citeaza studiu dupa studiu, efectuate pe mii sau zeci de mii de pacienti, de-a lungul a multor ani. Atunci cand afirma ca vaccinarile nu provoaca autism, citeaza meta-studii, facute pe sute de mii de copii, la nivel mondial.

Cartea incepe cu relatarea unui caz extrem de trist – al lui Joey Hofbauer, un copil diagnosticat cu Limfom Hodgkins (intr-un stadiu in care era tratabil) in 1978. Parintii lui refuza sa-l trateze cu chimoterapie si radioterapie – cum recomandau medicii oncologi. In schimb apeleaza la mai multe terapii alternative. Dupa mai multe lupte cu statul New York (care incerca sa trateze cu forta minorul – pentru ca limfomul Hodgkins avea rate de supravietuire apropiate de cele de acum: 85% la 5 ani, deci putea fi SALVAT), parintii reusesc sa convinga un judecator sa ii lase sa-si “trateze” copilul cu Laetrile plus o combinatie de enzime, multivitamine si un “vaccin” creat din urina copilului.

Cunoscut si ca “vitamina B17″ (desi NU este o vitamina) sau amygdalina, Laetrile este o substanta chimica prezenta in cantitati mici in samburii de caise (si migdale, mere si alte fructe cu samburi). Practic, e singura substanta activa din samburii de caise, deci motivul pentru care multi romani ii considera pe acestia un panaceu, un tratament pentru toate bolile posibile. Evident, se ignora biochimia, care ne spune ca, in prezenta unor enzime din tractul digestiv, amygdalina se descompune in glucoza, benzaldehida si acid cianhidric (cel mai toxic tip de cianura). Acidul cianhidric este extrem de toxic si poate produce moartea, in caz de ingestie a unei cantitati mai mari de amygdalina. Dar hei, amygdalina e “naturala“, nu poate fi toxica, nu?

Ca mica anecdota, Zyklon B, gazul cu care nazistii omorau evreii in lagarele de concetrare era toxic pentru ca avea… HCN (acid cianhidric – in forma gazoasa). Sanatate curata. Parintii lui Joey Hofbauer refuzau sa-si trateze copilul cu chemoterapie si radioterapie pentru ca erau “toxice”, dar ii administrau in mod repetat copilului… cianura.

Joey Hofbauer a murit de limfom Hodgkin in 1980, la nici 10 ani.

Cartea prezinta, apoi, cum ajung oamenii sa isi piarda increderea in medicina moderna (dupa experiente neplacute, cu ajutorul televiziunii si a opiniei unor celebritati – si cu ajutorul internetului, in zilele noastre), cum se incred in toate lucrurile “naturale“, ignorand cu totalitate faptul ca si in natura exista substante toxice, increderea oarba in “micii producatori de suplimente alimentare” (care vor sa ne ajute), dar ura fata de “Big Pharma” (care vor doar sa ne otraveasca).

Prezinta si cazul lui Linus Pauling, un chimist faimos al secolului XX, unul dintre pionierii biochimiei si chimiei moleculare, un activist convins pentru pace – unul dintre cei 4 oameni care au primit Premiul Nobel de 2 ori (1 data pentru Chimie, 1 data pentru Pace). Maretia lui din tinerete a fost o oglinda a caderii lui in pseudostiinta – a fost unul dintre cei mai inflacarati sustinatori ai teoriei (gresite) ca “multivitaminele trateaza si previn cancerul si nenumarate boli”. A refuzat cu incapatanare sa accepte concluziile cercetarilor stiintifice care demonstrau ineficacitatea cocktailurilor de megavitamine in doze mult mai mari decat DZR. A murit in 1994, de… cancer la prostata.

Alta anecdota: vanzarile de multivitamine si suplimente alimentare au atins cifra de 24,6 miliarde de $ in 2013. “Micii producatori de suplimente alimentare” nu mai sunt de mult mici.

In carte aflam apoi de profiturile imense pe care le fac diferite “vedete” in America, prin vanzarea sau sustinerea unor tratamente in toate privintele “medicale”, doar ca sunt redenumite “naturiste”, ferindu-se astfel de controlul FDA.

Nu in ultimul rand, exista si un capitol dedicat “reginei cruciadei anti-vaccinari din SUA” – Jenny McCarthy. Multumita luptei sale intens publicizate impotriva vaccinarilor, din 2007 si pana acum se pot estima nenumarate cazuri de imbolnaviri si morti care puteau fi prevenite prin vaccinare (asta daca oamenii nu alegeau sa creada un iepuras Playboy si actrita de duzina – nu medicii specialisti). Exista si un “body count” pe internet pentru asta. In acest capitol, autorul vorbeste si despre Andrew Wakefield, doctorul britanic care a incercat sa discrediteze vaccinul actual antiROR – folosind date inventate sau modificate. Am scris si eu despre el.

Ultima parte a cartii relateaza cel mai josnic mod de-a exploata credulitatea si frica oamenilor: tratamentele anti-cancer lipsite de efecte reale si baze stiintifice, care nu fac decat sa-i imbogateasca pe cei care le ofera si sa-i omoare sau usureze de bani (pana la faliment personal) pe cei care sunt dispusi sa apeleze la orice leac pentru o boala incurabila.

In ultimul capitol, autorul ne ofera si cateva teorii despre eficienta anumitor terapii complementare, naturiste sau “alternative”.

Per ansamblu, este o lectura alerta, dar posibil descurajanta. E incredibil cat de multi sarlatani pot face averi pe spinarea bolnavilor si greu de inteles cum de aleg oamenii sa se increada in promisiunile fantasmagorice ale unor sustinatori ai medicinei alternative, in loc sa caute o solutie in medicina moderna. Cu cat evoluam mai mult ca societati, aparent involuam dpdv intelectual. In curand vom ajunge la a ne adresa vracilor si șamanilor, nu medicilor, pentru ca “ne asculta cu adevarat” sau din cauza dezamagirii fata de leacurile oferite de medicina moderna.

O recomand oricui vrea sa se informeze despre dedesubturile “medicinei naturiste” si ale multor teorii absurde care devin incet-incet, “de masa“.